Articol de Ovidiu Minea - Publicat joi, 09 aprilie 2020 17:07
Mircea Rednic, antrenorul lui Poli Iași, împlinește azi 58 de ani și povestește cum își serba ziua de naștere în copilărie, când era jucător sau ca antrenor.
La 58 de ani, pe care-i împlinește astăzi, Mircea Rednic este un om împlinit din toate punctele de vedere. Familial, fiicele sale, Raisa și Luana, fiind mândria lui și a soţiei, Silvia, profesional, mărturie fiind cele 15 trofee câștigate ca jucător și antrenor, precum și material, averea pe care a strâns-o fiind de mai multe milioane de euro. La ceas aniversar, Rednic a acceptat să acorde Gazetei un interviu „altfel”, în care s-a discutat doar despre cum și-a aniversat zilele de naștere.
De ce era vedetă de mic
- Domnule Rednic, cum eraţi sărbătorit de părinţi în copilărie?
- Nu-mi aduc aminte de vreo zi de naștere deosebită. Bine, mama îmi făcea tot felul de dulciuri speciale, era bucătăreasă la spitalul din Hunedoara, dar tata era un tip mai rezervat, chiar închis. Nu era cu petreceri, cu neamuri, cu vizite. Nu l-am înţeles mult timp, însă pe parcursul vieţii i-am mai dat și dreptate. Am avut destule dezamăgiri după ce am pierdut mulţi bani ca urmare a unor împrumuturi către prieteni apropiaţi sau rude. Lecţii de viaţă... Voia doar să stăm noi împreună: el, mama, soră-mea și eu. De aceea, a și trebuit, efectiv, să fug la 16 ani de acasă, pentru a putea juca la naţionala de juniori, la Luceafărul București, iar când sora mea, care e mai mare cu doi ani, a plecat la liceu, la Cluj, a fost dramă totală în casă, cu plânsete lungi. Totuși, două cadouri speciale mi-au marcat copilăria, mai ales că m-au făcut „vedetă” în cartier.
- Care sunt acelea?
- Tata se pricepea la toate, era bun meseriaș, lucra la atelierul de întreţinere al spitalului. Acolo mi-a făcut trotinetă specială, căreia i-a pus două roţi mari, de cauciuc, ziceai că-s Michelin! Toţi copiii voiau să se plimbe cu trotineta mea. Al doilea cadou a fost o minge specială. A fost tot o improvizaţie, de la o minge de volei, cu o cameră introdusă într-un balon de piele. Era indestructibilă! Cum celelalte mingi, de plastic, se spărgeau repede în tufele de trandafiri, pe care lumea era obligată să le planteze în faţa blocurilor, am devenit și jucător, și căpitan de echipă, și antrenor. Dacă mă supăra cineva, ameninţam că iau mingea și mă duc în casă! De voie, de nevoie, toată lumea a început să mă asculte, chiar și copiii mai mari. Schimbau și scorul când echipa mea era condusă! Mircică era șeful!
Chefurile de la Dinamo
- Dacă în copilărie nu aţi avut vreo petrecere care să vă rămână în memorie, cu siguranţă s-a întâmplat ca fotbalist.
- La început, nu prea. Deși ajunsesem să câștig într-o lună cât mama și tata la un loc într-un an, tata nu a fost de acord cu petrecerile. Abia când am ajuns la Dinamo mi-am serbat zilele de naștere cum scrie la carte. Nici nu aș vrea să subliniez vreo aniversare, toate erau reușite! Veneau toți colegii, se petrecea până dimineaţă, cu șpriţ, cu lăutari, cu tot tacâmul. Un mare merit pentru asta l-a avut Mircea Lucescu. A știut să facă un grup extrem de unit din fotbaliști de mare valoare. Toate aniversările le făceam împreună, cu tot cu soţii sau prietene. Până și în concedii mergeam cu echipa. La Restaurantul Minerva în București, la Eforie, la Felix, peste tot eram împreună.
- Ce cadouri primeaţi?
- Cam la fel în fiecare an, ce era la modă în zilele alea. Servicii de porţelan, pahare de cristal, bibelouri, genţi de la Sibiu.
- După 1990, aţi jucat în străinătate, la un alt club de suflet, Standard. Cum sărbătoreaţi la Liege?
- Fotbaliștii românii nu și-ar dori să vină la vreo astfel de petrecere! Venea echipa la restaurant, mânca fiecare ceva, bea un pahar și pleca acasă! Era ca o masă normală. De altfel, am făcut apoi vreo două Revelioane în Belgia și am văzut că atmosfera e cam la fel.
- Cadouri?
- Nu!
Cadoul otrăvit
- Ca antrenor, memorabil rămâne episodul când aţi fost dat afară de Copos, de la Rapid, în 2001, chiar de ziua dumneavoastră.
- Paradoxal, cea mai tristă zi e cea care îmi vine prima în minte, atunci când ne referim la perioada de antrenorat. Şi să știi că nu Copos mi-a dat atunci florile, cum s-a scris, ci angajaţii de la Rapid, pe care-i premiam din buzunarul meu. Copos nici nu știa că e ziua mea, așa de mult m-a apreciat. A aflat când îmi zicea că mă dă afară și l-a văzut pe un angajat că îmi aduce flori. Mă doare și acum, mai ales că făcusem ceva pentru Rapid!
- Dar aniversări plăcute ca antrenor?
- A fost o petrecere de pomină în anul în care am luat titlul, cu Dinamo, 2007. Nu intru în amănunte. Ţin însă minte că am aniversat ziua pe undeva prin preajma Paștelui, după ce bătuserăm Steaua cu 4-2. A mai fost alta, culmea, în Belgia! Eram la Liege, i-am scăpat de retrogradare, i-am dus în play-off și în cupele europene. Au lăsat toate rezervele obișnuite, m-au aruncat în bazin, a fost petrecere cu adevărat.
- Anul acesta nu sărbătoriţi...
- Va fi cea mai tristă aniversare. Voi sta doar cu soţia și cu Luana. Nici Raisa nu va veni, pentru că ea stă în altă parte și ne păzim, nu ne vedem. Nici nu-mi vine să cred prin ce trecem! Parcă suntem în filmele alea SF pe care le vedeam și pe care nu le luam în seamă. E o lecţie pentru omenire, din care va trebui să învățăm cu toţii. Să respectăm planeta, să ne bucurăm de fiecare zi, să preţuim lucrurile cu adevărat importante, să fim mai chibzuiţi. Sper să sărbătoresc la Iași, când reluăm antrenamentele. Vreau să fac o masă frumoasă, mai ales că echipa trece prin momente incredibil de grele. Mi-e greu mie, care am două case în curte, sală, tot ce îmi trebuie, darămite jucătorilor care stau în 40-50 de metri pătraţi, în altă ţară, fără familii, cu salariile reduse!
VIDEO / Măsuri obligatorii de protecție împotriva noului Coronavirus (COVID-19)
- Vă revanșaţi la aniversarea de 60 de ani? - Teoretic, da! (Râzând) E o cifră rotundă, vreau s-o fac lată! Să dea Dumnezeu să prind ziua aia! Acum nu îţi mai poţi face planuri de pe o zi pe alta, darămite peste doi ani. - Un gând de final? - Să fim, cu toţii, mai responsabili și mai buni!
16 formațiia antrenat Rednic, începând cu anul 2000: Rapid, FCM Bacău, Al Nassr, U Craiova, FC Vaslui, Dinamo, Alania Vladikavkaz, Hazar Lankaran, Astra, Petrolul, Standard Liege, CFR Cluj, Gent, Mouscron, Al-Faisaly și Poli Iași
Citește și alte știri despre fotbalul din Liga 1:
Mircea Rednic, dorit pe viaţă la Poli Iași » Anunțul făcut de președintele clubului
