Articol de Marius Mărgărit - Publicat marti, 05 mai 2026, 15:07 / Actualizat marti, 05 mai 2026 15:29
Fosta legendă din atacul Rapidului, Nichi Dumitriu (83 de ani), recunoaște că „am ajuns să nu mă mai pot uita la tot meciul când joacă Rapid. După primul gol încasat de la CFR, am plecat de la televizor, că sunt om în vârstă, am probleme cu tensiunea, îmi face rău ce văd. M-am mai uitat așa, puțin".
Stabilit de multă vreme în Grecia, „Fachirul din Giulești” nu pierde nicio partidă a echipei sale de suflet.
Fost atacant cu 48 de goluri în 166 de meciuri în vișiniu, Nichi Dumitriu a făcut parte din marea formație care cucerea primul titlu al giuleștenilor, în '67, dar „de atunci încoace au fost o grămadă de echipe ale Rapidului care jucau mult mai bine în comparație cu ăștia de acum. Jucau de plăcere, lumea venea de plăcere. Acum n-ai ce să vezi".
Nichi Dumitriu: „Să înceapă meciul cu repriza a doua, dacă atunci joacă mai bine!"
Nichi Dumitriu nu-și poate explica „cum de am ajuns să luăm atâtea goluri acasă. Păi noi, în multe partide, dădeam 1-0 și deja ne gândeam la berea rece de după meci. Că știam că nu o să luăm gol. Acum au luat două în prima repriză. Am văzut puțin, că în partea secundă au jucat ceva mai bine.
Păi eu zic să înceapă meciul cu repriza a doua! De ce nu încep așa toate partidele? Nu știu ce-i cu apărarea asta. Că am luat jucători de peste tot, dar nu merge. Și se știe că apărarea îți câștigă un campionat. Bine, de fapt nu joacă toată echipa. Atacul nu produce, mijlocul nu ține".
„Să se fi luat Dobre ăsta de Valentin Stănescu, să fi văzut ce se întâmpla cu el!"
Spune că „aveam mari speranțe de la extremele astea, Petrila și Dobre. Primul e accidentat. Dar celălalt am văzut că s-a apucat să critice el antrenorul. Să-l fi certat Dobre ăsta pe Valentin Stănescu, să vedem ce se întâmpla cu el!
Fiecare are un șef. Gâlcă e șeful lui Dobre. La rândul lui, antrenorul are și el un șef, căruia îi dă socoteală. Nu poți să te iei de șeful tău. Să-și vadă de joc, că pe teren demonstrezi și antrenorului și publicului. Nu pe vorbe. Că la asta suntem tari toți, la vorbe”.
Este dezamăgit și de Moruțan, „pe care l-am tot așteptat, că tot zic de vreo doi ani că avem nevoie de un jucător de creație. A dat vreo două pase de finalizare, a marcat acum, dar nu e ce așteptam. Păcat, e un jucător tehnic. Poate își revine și schimbă jocul echipei.
Cum să-ți dea CFR două goluri acasă?! Pai le dai și tu trei! Îmi amintesc că prin anii '60, i-am bătut la Cluj cu 3-0, ăn semifinalele Cupei. Și au făcut banchet după meci, că nu le-am dat 6-7.
Pe mine m-a accidentat fostul meu coleg de bancă de până în clasa a 4-a, Mihai Mihai. M-a lovit în gleznă și a trebuit să ies. Am pierdut și finala cu Dinamo, ne-au bătut cu 3-1”.
„Au dreptate și suporterii, până când să suporte?!"
Fostul atacant spune că „la cum joacă echipa acum, nu văd cum să-și revină. Am citit că patronul, domnul Șucu, nici nu mai vine la meciuri. Și are dreptate! La câte zeci de milioane de euro a adus, normal să fie dezamăgit. Când bagi atâția bani într-o afacere, te aștepți să și scoți ceva. Dar dacă nu scoți nimic, nu prea mai ai chef. Nu știu dacă mai rămâne. Ar fi un dezastru pentru Rapid.
Marea problemă e nu că eu nu mai am încredere, ci că nu mai are nimeni. Despre Gâlcă nici nu știu ce să zic. Că el și-a făcut treaba pe jumătate, i-a dus în play-off. Au fost și pe primul loc. Dar nu pot să înțeleg cum s-a ajuns aici, să cazi așa, să pierzi 5 din ultimele 6 meciuri.
Ok, sunt probleme în vestiar. Dar ce treabă are, fotbalul se joacă pe teren! Te cerți la cabine, dar când ieși la meci, joacă! Mă gândesc și la săracii suporteri, care vin cu miile, cântă până în ultimul moment.
Logic că acum i-au luat mai tare. Fiindcă ei suferă și tot așteaptă să se schimbe ceva, așteaptă, așteaptă! Deocamdată în zadar. Dar are și așteptarea asta o limită!".
Dacă ăștia care se mâzgălesc cu tatuaje jucau pe vremea noastră, n-ar fi avut bani să-și tatueze nici măcar un semnul mirării! Acum au tot ce vor, sunt tatuați din cap până în picioare, dar nu joacă nimic. E păcat de toată suflarea rapidistă! Care tot așteaptă să mai câștige și echipa asta cu cineva
Nichi Dumitriu, fostă glorie a Rapidului
CV Emil Dumitriu (II)
Născut: 5 noiembrie 1942, la Bucureşti. A început fotbalul la copiii Rapidului, dar din 1957 a jucat la Progresul CPCS, alături de cei mai buni tineri fotbalişti ai ţării. A prins un sezon la Jiul (1961-1962), apoi în prima divizie la Viitorul (1962-1963), echipa înfiinţată pe scheletul naţionalei de juniori care câştigase turneul UEFA ’62. Viitorul a fost desfiinţată după o jumătate de an, fiind considerată periculoasă pentru anumite grupări de atunci.
Dumitriu a ales Giuleştiul, unde, între 1963 şi 1967, a format împreună cu Ion Ionescu unul dintre cele mai redutabile cupluri de atacanţi din istoria fotbalului românesc.
Cu Rapid a câştigat campionatul în 1967, dar a avut marele ghinion de a se îmbolnăvi grav şi a pierdut un an din carieră. După care l-a urmat pe Valentin Stănescu la Braşov (1968-1970). A mai trecut pe la Dinamo un campionat (1970-1971) şi s-a întors în Giuleşti. Spre finalul carierei a mai evoluat la Rm. Vâlcea şi la Progresul, în Divizia B.
În prima divizie a jucat 235 de meciuri şi a înscris 68 de goluri (la Rapid, 166 cu 48). A fost campion european de juniori în 1962, cucerind, cu Rapid, Cupa Balcanică intercluburi în 1964 şi 1966.
7 selecţiiîn prima reprezentativă a ţării, pentru care a marcat 3 goluri, pe vremea când era la Rapid
Costel Gâlcă, întrebat despre demisie după Rapid - CFR: „Normal să fie frustrați. Vom vedea”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
