Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat luni, 17 august 2020 10:29 / Actualizat luni, 17 august 2020 11:29
Vara anului 1975 a fost extrem de agitată în Ghencea. Instalat pe banca Stelei cu un an înainte, cu obiectivul declarat de a cuceri titlul, de care roș-albaștrii nu se mai apropiaseră din '68!, Constantin Teașcă n-a reușit decât să se certe cu toate vedetele grupării militare.
În loc de trofee, Teașcă a obținut un banal loc 5 în campionat, iar din Cupa României a ieșit în semifinale, după o înfrângere în fața Rapidului. Logic, "Piticul" a fost mazilit, însă șefii clubului aveau o problemă: pe cine să mizeze în continuare? Pe încă un antrenor experimentat sau pe unul tânăr, dornic de afirmare?
Au ales varianta a doua. Și, timpul avea s-o confirme, bine au făcut.
Numele debutantului? Emeric Ienei. Un tehnician de numai 38 de ani, care nu mai fusese "principal" nicăieri, dar care avea avantajul că jucase pentru Steaua 12 sezoane. Perioadă în care își trecuse în CV 3 titluri de campion și 3 Cupe.
START POTICNIT
Primul meci n-a fost tocmai reușit. Dimpotrivă. Pe 17 august 1975, Sameș, Iordănescu, Marcel Răducanu, Liță Dumitru și celelalte staruri ale formației bucureștene au pierdut la Reșița, 1-2.
A urmat un 0-0 pe terenul Rapidului, la capătul unei prestații șterse. Ziarul "Sportul" remarca faptul că "militarii" suferă la capitolul omogenitate.
Cel dintâi succes a venit în runda a treia. Un 2-1 chinuit cu Farul. Apoi încă două remize, 1-1 cu ASA și tot 1-1 cu FC Argeș. Probabil că generalii din birouri își puneau deja primele întrebări: "Oare nu ne-om fi hazardat cu Ienei?!".
Din etapa a șasea, steliștii parcă au mâncat jar și au început să înșire victoriile. Unele dintre ele la scoruri astronomice, precum 8-0 cu UTA sau 8-2 cu Olimpia Satu Mare!
EVENT DIN PRIMA
Și nu s-au mai oprit până când n-au câștigat titlul, cu 7 puncte peste ocupanta locului secund, rivala Dinamo! O diferență mare, ținând cont că se acordau două puncte la succes.
Roș-albaștrii s-au impus și în Cupă, 1-0 în finala cu CSU Galați, astfel că Emeric Ienei a avut parte de un debut formidabil ca antrenor, pe care nimeni nu l-ar fi anticipat cu doar câteva luni mai devreme.
INTERVIU. "TARE MĂ MAI DOR PICIOARELE"
- Bună seara, domnule Ienei! De la Gazetă vă deranjăm. Vă putem răpi un minut?
- Bună seara! Dacă e vorba despre numai un minut, da, vă stau la dispoziție.
- Cum o mai duceți cu sănătatea?
- Mulțumesc de întrebare, dar nu prea bine. Mă dor teribil picioarele! Mă pot deplasa, însă foarte greu.
"NU MĂ AȘTEPTAM"
- În urmă cu exact 45 de ani aveați altfel de probleme...
- Ce-a fost atunci?, că nu mai țin minte.
- Meciul Reșița - Steaua 2-1, de pe 17 august 1975, nu vă spune nimic?
- Reșița...? August '75...? Nu, chiar nu.
- A fost debutul dumneavoastră ca "principal"!
- Ooooh, da, ce frumos că v-ați adus aminte! Chiar nu mă așteptam să mai existe cineva interesat de așa ceva, vă mulțumesc.
"NU EXISTĂ ANTRENORI MARI FĂRĂ JUCĂTORI MARI"
- Plăcerea este de partea noastră. Cum a fost acea primă experiență pe bancă?
- Surprinzătoare. Eram tânăr, nu speram să încep direct la o echipă de top, ca Steaua. Din fericire, a fost fructuos acel prim sezon, am luat și campionatul, și Cupa.
- Au urmat multe alte trofee, inclusiv unul continental, Cupa Campionilor în '86. Care a fost secretul succeselor dumneavoastră?
- Am avut aproape întotdeauna fotbaliști formidabili la dispoziție. Și, poate, am avut și eu ceva fler, ceva inspirație...
- Jucați tot cartea modestiei.
- Nu, vorbesc serios, voi ați văzut antrenori mari cu jucători slabi? În special la Steaua și la națională, am lucrat cu oameni de calitate. Și pe gazon, și în afara lui. Fără acești oameni extraordinari, probabil că aș fi rămas un anonim.
- În afara triumfului din '86, ce alt mare rezultat v-a rămas la suflet?
- Victoria cu Danemarca, din Ghencea, care a adus calificarea la Coppa del Mondo '90. România nu mai fusese la un Mondial de două decenii, a fost un entuziasm incredibil!
- Aveți și regrete majore?
- Am. Totuși, n-aș vrea să-mi stric bucuria pe care mi-ați făcut-o amintindu-mi de debutul din urmă cu 45 de ani. Știți vorba aceea, cele bune să se adune, cele rele să se spele.
"MIREL TREBUIE SĂ FIE ȘI PSIHOLOG"
- Cu scuzele de rigoare că am depășit minutul negociat la început, vă rugăm să ne mai spuneți cum vedeți viitorul naționalei lui Rădoi. Un selecționer la fel de tânăr ca Emeric Ienei în '75-'76. Poate avea și Mirel un succes similar?
- El a confirmat deja la reprezentativa de tineret, sper din tot sufletul s-o facă și la naționala mare. Deși sarcina lui e dificilă, foarte dificilă. Fotbaliști talentați am mai avea, însă uitați-vă cu câte probleme se confruntă fiecare. Cred că Mirel va trebui să fie nu doar un selecționer inspirat, ci și un psiholog pe măsură.
- Mul...
- Păi, nu era ultima întrebare? Oricum, minutul a expirat de mult!
- Voiam să vă mulțumim. Și să vă dorim sănătate multă!
- Glumeam cu minutul, chiar mi-a făcut plăcere să dialogăm. Unde nu mi-ar face ziariștii bucurii din astea mai des... Sănătate multă tuturor, că avem nevoie, mai ales în vremurile astea.
"Vă dați seama ce șansă am avut?! I-am pregătit pe Puiu Iordănescu, pe Marcel Răducanu, pe Boloni, pe Gică Hagi, pe Lăcă, pe Belo, pe Gică Popescu, pe Dan Petrescu, pe Chivu, pe Mutu, pe Adi Ilie... Doamne, tot ce a avut mai bun fotbalul românesc în ultima jumătate de secol a trecut prin mâna mea!"
Emeric Ienei
10 DATE CARE DEFINESC CARIERA ANTRENORULUI IENEI
- 386 meciuri în prima divizie cu Steaua, FC Bihor, CS Târgovişte și U Craiova. Palmares: 218 victorii, 79 remize, 89 eșecuri
- 6 titluri de campion, toate cu Steaua: 1975/76, 1977/78, 1984/85, 1985/86, 1986/87, 1993/94. În 1976 a oprit o serie de 8 ani fără titlu, cea mai lungă din istoria roş-albaştrilor
- 4 Cupe ale României: 1975/76, 1984/85, 1991/92, 1998/99
- CCE 1985/86
- 51 de meciuri la naţionala României: 23 victorii, 14 remize, 14 eșecuri
- a calificat România la CM 1990, după o pauză de 20 de ani
- a fost antrenorul României la CE 2000, de numele lui legându-se ultima victorie la un turneu final, 3-2 cu Anglia
- a reuşit prima calificare din grupele unui turneu mondial (CM 1990) şi prima din grupele unui turneu european (CE 2000)
- a condus Steaua în 31 de partide europene. Palmares: 13 victorii, 8 remize, 10 eșecuri. Finala cu FC Barcelona a fost al 13-lea meci
- e tehnicianul cu cele mai multe Derby-uri Steaua - Dinamo, 23 (19 în campionat și 4 în Cupă)
CITEȘTE ȘI ALTE POVEȘTI RETRO GSP
RETRO GSP. 87 de ani de când finala campionatului de fotbal a fost eclipsată de un derby de trap
