Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat luni, 21 februarie 2022 08:17 / Actualizat luni, 21 februarie 2022 09:26
Azi, Lajos Sătmăreanu împlinește 78 de ani. Fostul mare fundaș al Stelei și al echipei naționale nu și-a pierdut verva, deși a trecut recent prin boala ultimilor doi ani, Covid-19, iar simptomele pe care le-a avut l-au speriat puțin: „Am făcut o formă destul de gravă. Din fericire, n-a fost nevoie să fiu dus la spital, că vedeți ce se întâmplă în spitalele noastre... M-am tratat acasă”.
- Nu rata alte episoade #RETROGSP de colecție
- Bună ziua, domnule Sătmăreanu! Ce mai faceți?
- Acum, destul de bine, slavă Domnului!
- Mai activați ca antrenor de juniori la CSA Steaua?
- Da, iar asta mă ține tânăr, ca să zic așa. Îmi oferă tonusul de care am nevoie.
- O să apară curând un nou Lajos Sătmăreanu?
- Avem mulți copii talentați, poate vor apărea unii chiar mai buni decât am fost eu.
Lajos Sătmăreanu: „În Mexic s-au făcut multe greșeli”
- Dar dumneavoastră cât de bun ați fost?
- Nu-mi place să mă laud singur... Totuși, dacă am jucat mai bine de un deceniu la un nivel foarte bun, dacă am făcut un turneu final de Mondial mai mult decât decent, dacă am 40 și ceva de meciuri la națională, plus câteva zeci prin cupele europene, cred că pot spune că n-am făcut umbră gazonului degeaba.
- În Mexic '70 ați fost chiar considerat printre cei mai buni „tricolori”, deși ați avut în față superstaruri precum Pelé, Jairzinho, Tostao, Hurst, Bobby Charlton și mulți alții. Nu v-au speriat atâtea nume mari?
- Să nu uităm să precizăm că englezii fuseseră campioni mondiali în '66, iar brazilienii urmau să devină la acel turneu. În ciuda părerii generale că ne-am descurcat onorabil, eu consider că puteam mult mai mult. Din păcate, s-au făcut greșeli la toate capitolele, iar asta ne-a privat de o performanță cu adevărat excepțională.
- Ce fel de greșeli?
- Ei, multe... Păi, un singur exemplu vă dau: cu puțin timp înainte să debutăm, noi am participat la nu știu ce sindrofie pe acolo. În loc să ne concentrăm pe ce urma, onoram toate invitațiile. Să se fi dus conducătorii, noi să fi stat să ne pregătim, nu?
- N-a fost o greșeală și faptul că nu s-a mizat deloc pe Dobrin?
- Cu Gicu, Dumnezeu să-l odihnească!, sigur am fi avut o șansă în plus, dar... Așa a fost să fie!
„Mopsu'”, egalul lui Dobrin
- A fost victima găștii de la Dinamo, după ce i-a „ușurat” pe câțiva dintre ei la poker?
- Nu vreau să mă bag în ce nu știu sigur. Deși am fost toată viața stelist, la națională am stat mereu în cameră cu dinamoviști. Mai întâi cu Pârcălab, apoi cu Lucescu. Revenind la absența lui Gicu în Mexic, numai atât mai vreau să spun: cred că vina o poartă mai mulți, inclusiv el.
- O ultimă întrebare despre Dobrin, că tot a venit vorba despre el: a fost cel mai talentat fotbalist alături de care ați evoluat?
- Mdaaa, primul instinct ăsta e, să te gândești la Gicu. Totuși, eu am fost mereu fanul „Mopsului”. Fantastic atacant, cu calități rare! Dacă se năștea la Milano ori la Madrid, Dumitrache era jucător de „Balonul de Aur”, era la nivelul lui Cruyff!
- De ce acum 50 de ani ne luptam parte-n parte cu campioane mondiale, iar acum tremurăm în fața albanezilor și a armenilor?
- E vorba, în primul rând, de mentalitate. Pentru că talent a existat mereu în România. Și ar mai fi o problemă...
Lajos Sătmăreanu: „Să jucăm românește!”
- Care?
- De ceva vreme, noi tot încercăm să jucăm ca alții. Vrem să fim ba brazilieni, ba italieni, ba nu știu ce. Nu, tată, noi am avut succes când am jucat ca noi, românește! Și generația mea, și cea a lui Hagi au obținut rezultate importante și calificări atunci când am jucat ce am știut.
- De instalarea lui Edi Iordănescu ce spuneți?
- Îi țin pumnii! Îmi doresc să reușească nu doar pentru că am fost și sunt prieten bun cu Puiu sau pentru că l-am avut elev la piticii Stelei și la reprezentativa de juniori. Sper și cred că va reuși întrucât e pasionat, „arde” pentru meseria asta.
- Un antrenor mai experimentat, să zicem Bölöni, nu ar fi fost mai indicat?
- Poate. Dar dacă Loți n-a vrut... Sau cel puțin așa a lăsat impresia, că ezită. Edi are marele avantaj al vârstei, al entuziasmului. Știe că asta e mare lui șansă și vrea să profite de ea. Să dea Domnul să-i iasă, că ne-am săturat să privim bucuria altora!
Lajos Sătmăreanu, favoritul lui Angelo, nu și al lui Tinel
- Dumneavoastră cu ce selecționer v-ați înțeles cel mai bine?
- Angelo Niculescu, Dumnezeu să-l odihnească!, a fost imens, nu se putea să nu-ți placă. În primii trei cei mai mari antrenori români, după părerea mea. Bine, și Piști Covaci m-a impresionat. Era uns cu toate alifiile, cum se zice.
- Cele 42 de selecții le-ați strâns până în perioada 1967-1973. Apoi, chiar dacă aveați numai 29 de ani, n-ați mai fost convocat deloc. De ce?
- Da, ultima mea apariție a fost la acel 9-0 de pomină cu Finlanda. Apoi... Să zicem că între mine și nea Tinel n-a existat acel sentiment care a existat între mine și nea Angelo.
- V-ați certat? L-ați supărat cu ceva?
- Nu, pur și simplu el era pe ultrascurte, eu pe unde medii. (n.r. - se amuză copios) A început să mizeze pe Cheran, iar pe mine m-a uitat. N-am nimic cu „Vava”, un fundaș dreapta foarte bun, de altfel, după cum l-am înțeles și pe Tinel. Așa a fost viața, fiecare cu favoriții lui.
- La națională aveți un singur gol, în 1972. Ați marcat tocmai împotriva Ungariei, la acel 1-1 de la Budapesta, din barajul pentru turneul final Euro '72.
- Așa a vrut Dumnezeu, să le închid gura tuturor celor care râdeau de mine și mă făceau „bozgor”. E vina mea că m-am născut la Salonta, la câțiva kilometri de Ungaria?!
- Au existat presiuni să nu jucați atunci împotriva maghiarilor? V-a suspectat cineva că puteți fi „blat”?
- Dacă au existat asemenea oameni, înseamnă că nu mă cunosc câtuși de puțin! Mie nu mi-a zis nimeni nimic
Lajos Sătmăreanu: „Noi poeți, dinamoviștii cu trofeele”
- Să trecem un pic la Steaua și la cei 10 ani petrecuți acolo ca jucător. De ce un singur titlu de campion într-un deceniu, deși „militarii” aveau în acele timpuri loturi extrem de puternice?
- Spre deosebire de Dinamo, cred că noi eram ceva mai poeți. Rivalii noștri știau mai bine ce vor. În plus, lupta pentru supremație nu se purta doar cu cei din Ștefan cel Mare. Pe atunci, aveau echipe bune de tot și UTA, și Rapid, și Petrolul... Iar în anii '70 s-au ridicat Argeșul lui Dobrin, Craiova lui Oblemenco, era foarte dificil să iei campionatul.
- V-ați revanșat în Cupă, ați luat 5 trofee.
- Așa e, 5 trofee în 6 ani!
- Ce vă mai amintiți din primii ani la Steaua?
- Am avut șansa să stau de la început în cameră cu Imi Ienei. Un om extraordinar, care m-a învățat o mulțime de lucruri bune. Și despre fotbal, și despre viață. Asta mi-a ușurat integrarea. Nu e ușor să vii de la Salonta într-un vestiar cu atâtea vedete.
- Din cele 20 de partide disputate în cupele europene, care v-a rămas la suflet?
- N-aș putea alege una singură. Mai degrabă toată campania din sezonul '71-'72, când am ajuns în „sferturile” Cupei Cupelor. Cum să uiți dubla victorie cu Barcelona, 2-1 și 1-0, și faptul că marele Bayern te-a eliminat fără să te învingă, 1-1 la București și 0-0 la München?!
- Apropo, acel parcurs formidabil a fost izbutit cu Valentin Stănescu pe bancă!
- Dar eu n-am spus că nea Tinel a fost antrenor slab, dimpotrivă!
Lajos Sătmăreanu: „Cum să câștige cineva sute de mii de euro pe săptămână, e nebunie!”
- Despre fotbalul actual ce spuneți? Vă place?
- Da și nu. Mi se pare prea dur, prea agresiv. Nu se mai poate dribla. Când o să se lase Messi, se vor termina și driblingurile în fotbal! Și mai am un păs.
- Care ar fi?
- Se învârt prea mulți bani în fotbal, mult prea mulți! E o nebunie ca un jucător să câștige sute de mii de euro pe săptămână! Unde se va ajunge? Cum poate supraviețui un sport în asemenea condiții? Și când mă gândesc că noi am avut diurnă de un dolar și zece cenți în Mexic... Iar pentru calificare am luat o roată de Dacia, vreo 20.000 de lei!
- Dumneavoastră cum o duceți cu banii?
- M-ar bate Dumnezeu să mă plâng! Am pensie de la Ministerul Apărării, m-am pensionat ca locotenent-colonel, mai am și renta aia viageră... Nu mă dau banii afară din casă, însă raportat la cât au alții e bine.
Lajos Sătmăreanu: „Toți suporterii vor veni alături de noi”
- CSA Steaua când promovează în prima divizie?
- Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
- Credeți că suporterii vor migra de la FCSB către echipa Armatei, după promovarea CSA?
- Sunt convins! Oricum, avem o mulțime de fani adevărați.
- Ați scos FCSB-ul de la inimă?
- Sincer? Mă mai interesează rezultatele lor, e normal să fie așa. Încă mai sunt acolo oameni cu care am colaborat bine.
- De ce „Steaua adevărată” ar fi CSA și nu FCSB?
- Pentru că, istoric vorbind, Steaua a fost mereu a Armatei. Clubul ăsta a fost înființat de Armată și a făcut istorie aparținând Armatei.
- Da, numai că în 2022 nu se mai poate face performanță ca echipă departamentală. În Europa cu atât mai puțin.
- Să ajungem noi acolo și mai vedem.
- Cu Gigi Becali în ce relații mai sunteți? În 2011 v-ați despărțit cu scandal.
- Ei, nu mai vreau circ, sunt prea bătrân s-o mai luăm de la capăt. Dacă el a considerat că nu mai are nevoie de legende... Foarte bine, lasă că au nevoie alții!
- O dorință la împlinirea vârstei de 78 de ani?
- În ce mă privește, nu vreau decât sănătate. Însă nu mă pot gândi numai la mine. Când văd atâta sărăcie în jurul meu, atâta suferință... Mă rog la bunul Dumnezeu să dea pace în lume și puțină bunăstare poporului ăstuia atât de greu încercat. Poate ne aud și politicienii și se mai gândesc și la noi, nu doar la ei!
N-am jucat mereu fundaș. La început, la Salonta, eram atacant. Aveam fizic bun, iar antrenorul pe care l-am avut acolo, celebrul Rónay, mă folosea vârf împins. Abia la Steaua am fost «tras» în apărare.
Am avut o singură ofertă concretă să joc în străinătate, de la Hertha Berlin. Se întâmpla imediat după participarea noastră în Mexic. Mi-a fost însă imposibil să plec, Partidu' nu era de acord să lase valorile să plece din țară.
Cel mai mare adevăr din fotbal l-a spus Angelo Niculescu: «Câtă vremea mingea e la noi, poarta noastră nu poate fi în pericol!»
În '68 am ieșit pe 3 la «Fotbalistul anului», iar în '69 pe 4. E și ăsta un motiv de mândrie. Să fi câștigat ar fi fost imposibil. În anii ăia Dumitrache și Dobrin erau zei.
- Lajos Sătmăreanu
CV Lajos Sătmăreanu (Szatmári)
- S-a născut pe 21 februarie 1944, la Salonta (Bihor)
- A făcut junioratul la Recolta Salonta
- A jucat fundaș dreapta sau fundaș central
- Înălțime / greutate ca fotbalist: 1,85m/83kg
- Ca senior, a fost legitimat la: Crișana Oradea ('61-'63), Flamura Roșie Oradea ('63-'64), ASA Tg. Mureș ('64-'65), Steaua București ('65-'75), FC Bihor Oradea ('75), Progresul București ('76-'77)
- Debut în Divizia A: Steaua - Crișana 4-2, pe 17 martie 1963
- Ultimul meci în Divizia A: Progresul - FCM Reșița 2-1, pe 8 iunie 1977
- Meciuri / goluri în Divizia A: 306/12
- Meciuri / goluri în cupele europene: 20/0
- Meciuri / goluri în naționala de seniori: 42/1
- La turneul final al Mondialului din Mexic 1970, a fost integralist în toate cele 3 partide din grupă: 0-1 cu Anglia, 2-1 cu Cehoslovacia, 2-3 cu Brazilia
- Palmares: 1 titlu de campion ('68) și 5 Cupe ale României ('66, '67, '69, '70, '71)
