Special GSP: Premiantul de la Viitorul » Portretul jucătorului despre care Hagi spune că este mai bun ca Popescu și Belodedici

"Cine este cel mai bun dintre Gică Popescu şi Belodedici? Tudor Băluţă!". Pe jumătate glumă, pe jumătate profeţie, declaraţia lui Gică Hagi l-a scos în scenă pe mezinul celei mai tinere echipe din Liga 1. La nici 19 ani, mijlocaşul defensiv al Viitorului şi-a găsit loc printre titulari, iar prestaţiile sale din acest an au ajutat campioana să prindă pentru a treia oară consecutiv un loc în play-off. "Uriaşul" de 1,91 metri a rămas însă cu picioarele pe pământ, împărţindu-şi timpul între fotbal şi şcoală. 

Elev în clasa a 12-a la Liceul "Ion Podaru" din Ovidiu, Tudor se numără printre fruntaşi, încheind ultimul an şcolar cu o medie aproape perfectă, 9,96.

"Am ţinut mereu să fiu atent cu şcoala, am avut note mari întotdeauna. Nu m-a obligat nimeni, pur şi simplu am simţit nevoia şi am crezut că aşa este cel mai bine. Am cam luat premiu în fiecare an. Colegii făceau glume când eram prin clasa 9-a, că sunt tocilar, dar nu m-a deranjat niciodată. Nu poţi să te simţi jignit când cineva îţi spune că înveţi prea mult. În timp, s-au obişnuit cu mine. Având multe cantonamente şi antrenamente, nu prea am timp să învăţ.

Dar când mă duc la şcoală, sunt atent şi încerc să prind cât mai mult. Materia mea preferată este limba engleză. Este utilă şi cred că mă va ajuta foarte mult şi pe viitor. Anul acesta am cam lipsit, cantonament, multe meciuri, antrenamente, dar am început deja să învăţ pentru examenul de bacalaureat din vară. Voi merge apoi la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, pentru că, la momentul acesta, îmi este la îndemână. Poate după cariera din fotbal, mai fac o facultate, dar acum este mai greu să aleg altceva", explică Tudor.

Crescut pe "Ion Oblemeco"

Ca orice oltean, pasiunea pentru fotbal a lui Tudor Băluţă s-a plămădit în tribunele arenei "Ion Oblemenco" din Bănie. Tatăl său, fost atlet, l-a dus la meciurile Ştiinţei şi aşa s-a îndrăgostit iremediabil de sportul-rege. "Ca toţi oltenii, tata era fan Ştiinţa şi m-a dus la meciuri încă de când eram mic. Îmi aduc aminte că era echipa cu Bird, Dilevski, Stoica, fraţii Costea. Dar mie îmi plăcea cel mai mult de Bornescu şi visam să mă fac portar. Aveam vreo 4-5 ani şi îl tot rugam să mă ducă la fotbal. Nu prea îşi dorea, dar a cedat la rugăminţile mele, după ce am împlinit 7 ani. Nu am mers însă la Ştiinţa, ci la Şcoala de Fotbal a lui Gică Popescu.

Tata îl ştia bine pe antrenor, Dumitru Barbu, şi s-a gândit că este mai bine să merg acolo. Aveam condiţii bune faţă de celelalte centre de juniori din ţară. Aşa am avut ocazia să-l văd pe Gică Popescu. Ţin minte cât de fericiţi eram când a venit prima oară să vorbească cu noi", îşi aminteşte jucătorul Viitorului, care a fost trimis de la început în centrul apărării: "Am jucat din start pe postul de fundaş central, pentru că eram cel mai înalt din echipă. Mie îmi plăcea să fac tot felul de driblinguri când jucam cu prietenii în curtea şcolii, dar pe teren totul era diferit. Aşa că nu am apucat să fiu niciodată atacant".

Ţintit de Hagi

Timp de aproape 8 ani a rămas la Craiova, dar drumul i s-a schimbat în câteva zile. " Viitorul juca la Craiova în Liga 1, iar noi aveam programat un amical chiar cu o zi înainte. Am fost anunţaţi că vine să ne vadă Hagi, eram cu toţii emoţionaţi. Am făcut un joc foarte bun, am dat şi două goluri, chiar dacă jucam fundaş central. A doua zi, managerul de la clubul nostru l-a sunat pe tata şi i-a spus că domnul Hagi ar vrea să vin la Constanţa, să mai dau nişte probe. Lucrurile s-au întâmplat extrem de repede. Trei zile mai târziu, eram deja la echipa secundă a Viitorului, care se afla în pregătire la Bucureşti. Când am ajuns la Academie, era alt nivel, aveam alte condiţii. Am învăţat enorm, mai ales tactic. M-am lovit de termeni noi, pe care nu-i auzisem niciodată", mărturiseşte Băluţă.

Iar marea surpriză a venit o jumătate de an mai târziu: "Venisem pregătit pentru meciurile de juniori, când am fost anunţat că merg în cantonament cu echipa mare. Mi se părea incredibil, un pas uriaş într-o perioadă atât de scurtă. Apoi a venit şi debutul în prima ligă, la două luni după ce împlinisem 17 ani. Este adevărat, am jucat într-un meci fără miză pentru clasament, dar pentru mine a fost ceva extraordinar. A urmat aventura în UEFA Youth League şi din ce în ce mai multe prezenţe la echipa mare. Totul s-a întâmplat natural, iar Mister a ales perfect momentele când să joc. A contat enorm, mi-a dat multă încredere".

Titular în faţa apărării

Plecarea lui Nedelcu i-a deschis uşa către titularizare, dar pe alt post decât fusese obişnuit. A avansat în faţa apărării, preluând rolul de mijlocaş defensiv. "Este mai greu pentru mine să joc fundaş central în acest moment, trebuie să mă mai maturizez, să cresc fizic, să fiu mai tare în duelurile directe. Dar îmi place şi ca mijlocaş defensiv. Joc mult cu mingea, fac ambele faze, mă simt şi mai responsabil, pentru că trebuie să-mi organizez colegii din faţă în momentele defensive. Vorbesc mult pe teren şi mă ascultă, chiar dacă sunt cel mai tânăr, pentru că suntem uniţi şi nu contează vârsta. Îmi place şi că particip la ofensivă, şutez destul de mult. Cine ştie, poate dau şi un gol în curând!", visează mezinul Viitorului.

El spune că nu s-a speriat de presiunea meciurilor din Liga 1: "M-am obişnuit cu presiunea primei ligi, a rezultatelor, din momentul în care am început să joc pe finalul partidelor. Aşa că nu este mare diferenţă acum, când sunt titular. M-am concentrat asupra jocului, indiferent de momentul în care am intrat pe teren sau de adversar. M-a ajutat mult experienţa din UEFA Youth League". 

Calificarea în play-off i-a dat şi mai mult curaj, iar gândul îi zboară la Europa League, mai ales că a gustat deja din bucuria meciurilor europene în acest sezon. "Este altceva să ai această linişte, că nu poți să mai retrogradezi. Ba chiar mai mult, ne putem bate pentru un loc în cupele europene. Şi până la urmă, suntem campioana României, trebuie să arătăm că nu este o întâmplare ce am reuşit în sezonul trecut. Pot să apară nişte surprize în clasament. Sunt meciuri directe, diferenţa nu este chiar aşa de mare şi se poate întâmpla orice. Ar fi fantastic să jucăm din nou în Europa".

1,91 mare Tudor Băluţă, fiind cel mai înalt jucător de câmp din lotul Viitorului

"Visul meu este să ajung la naţională. Nu există un lucru mai frumos pentru un fotbalist decât să joace pentru ţara lui. Nu am nicio legătură de rudenie cu Alexandru Băluţă, doar suntem amîndoi olteni" Tudor Băluță

19 meciuri în Liga 1 a adunat jucătorul în vârstă de 19 ani

Adversar în Bănie

Prezent în tribunele arenei din Bănie când era mic, Tudor Băluţă a avut şansa să joace pe noul "Ion Oblemenco", dar ca adversar al echipei pe care o susţinea în copilărie.

"Când am intrat pe teren, mi-am adus aminte de copilărie. Atunci eram suporter, acum joc împotriva Universităţii. Este ciudat, dar în acelaşi timp şi plăcut, pentru sunt unde mi-am dorit, să joc la acest nivel. Chiar mi se pare senzaţional că am ajuns să fiu coleg cu jucători pe care îi vedeam doar la televizor sau din tribune. Când Eric juca în prima ligă, eu eram un copil, iar Ganea chiar mă tachinează, spunându-mi că eram fanul lui. Toţi copiii din Craiova îşi doresc să joace pentru Universitatea, dar plecarea la Academie a fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau", mărturiseşte mijlocaşul campioanei. 

Exemplul lui Răzvan Marin

În ciuda saltului extraordinar din ultima perioadă, mijlocaşul Viitorului ştie că mai are mult de muncit: "Trebuie să lucrez la faza defensivă, să pun nişte forţă, să fiu mai tare în dueluri unu la unu. Poate că sunt şi un pic mai lent, dar compensez prin poziţionarea în teren. La plusuri, aş pune faptul că pasez bine, iar meciul de la Iaşi este un etalon pentru mine la jocul cu capul".

Visează să joace cândva într-unul dintre marile campionate ale Europei: "Îmi doresc să joc cât mai bine şi sunt convins că va urma un transfer la o echipă foarte bună. Mi-aş dori în străinătate, pentru că este alt nivel. Îl iau ca exemplu pe Răzvan Marin, care face o treabă extraordinară la Standard Liege. De acolo, poate face pasul într-un campionat şi mai puternic. Cam acesta este drumul pe care aş vrea şi eu să merg".