Articol de Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat marti, 19 ianuarie 2010 00:00
Dintre cluburile mari, doar Dinamo a ales să se antreneze la munte. Specialişti din fotbal analizează dacă e mai bine să alergi prin zăpadă ori pe gazon perfect
Marius Niculae se chinuie pe pantele din Poiana Braşov, în timp ce Bănel Nicoliţă aleargă pe terenul perfect al unui stadion modern din Antalya. Care dintre cei doi va fi avantajat în retur? Antrenori, preparatori fizici şi medici au comentat opţiunile formaţiilor din Liga I, ţinînd cont de eficienţa pregătirii, de riscurile pe care le implică muntele asupra sănătăţii jucătorilor şi de efectul antrenamentelor făcute la altitudine mare.
Ţălnar e antrenorul singurei candidate la titlu care a mers la munte. "Ştiu că băieţilor le este greu, că mă înjură şi mă vor înjura şi mai tare, dar este spre binele lor şi vor vedea în viitorul apropiat că o să le priască", crede tehnicianul lui Dinamo. "Cîinii" au alergat ieri prin zăpadă, la minus 7 grade Celsius. În acelaşi timp, rivalii lor din campionat s-au bucurat de 20 de grade în plus în Turcia.
1.100 de metri e altitudinea la care s-a antrenat ieri Dinamo. Altitudinea medie din Antalya e de 115 metri
Pro-munte:
"Returul se dispută cumva numai la soare?"
Fostul preparator fizic al Stelei din perioada de glorie maximă a trupei din Ghencea, Florentin Marinescu, a spus că avantajaţi sînt cei care se duc la altitudine. "Cum să fie un impediment că e frig la munte? Meciurile din retur se dispută cumva numai pe terenuri perfecte, la soare şi la peste 20 de grade? Nu se joacă şi pe zăpadă şi la minus cîteva grade? Apoi, la munte te fortifici şi psihic, treci de o barieră psihologică în momentul în care execuţi o pregătire dură şi îţi va fi mult mai uşor la meciuri", a spus Marinescu.
"Ha-ha! Da, ştiu că se numeşte pregătire sovietică. Se cheamă aşa fiindcă a fost adusă de ruşi, doar ăia au iarnă şi munte. Sovieticii erau specialişti în astfel de studii de pregătire. Să ştiţi că aerul curat n-a făcut rău nimănui!"
Constantin Niculae, preparator fizic Dinamo
"Steaua '86 s-a antrenat la munte, «Generaţia de aur» la fel. Şi să ştiţi că nu s-a demodat pregătirea montană, încă e bună şi de actualitate. E adevărat că riscul de accidentare e mai mare cînd alergi pe zăpadă şi pe gheaţă, însă există şi beneficii mari"
Gabi Balint, fost fotbalist internaţional şi antrenor
"Dacă mergi în Antalya, există riscul să neglijezi pregătirea fizică. Adică acolo ai vreme bună şi te tentează să lucrezi cu mingea, să faci meciuri amicale"
Mircea Rădulescu, directorul Şcolii de antrenori din cadrul FRF
"Acum au apărut mai multe variante pentru cantonamente şi sînt preferate cele din zonele călduroase, unde există posibilitatea de a lucra mai mult cu mingea, dar nici varianta clasică de pregătire nu trebuie aruncată. Are şi ea beneficiile ei"
Gheorghe Mulţescu, antrenor Ceahlăul
"Pregătirea montană nu prezintă risc mai mare de accidentări. Aşa, şi pe sintetic poţi să faci tendinită sau miozită. Depinde de fiecare jucător în parte"
Gheorghe Popa, medic la FC Braşov
Pro-Antalya:
"La munte, şocul pentru organism e prea mare"
Marian Lupu, ex-preparator fizic la Steaua, aflat acum la echipele naţionale de juniori ale României: "Antrenamentele la munte au efect dacă le faci la minimum 2.000 de metri altitudine şi dacă stai acolo 3-4 săptămîni, nu cîteva zile, că altfel şocul e prea mare pentru organism cînd faci o trecere bruscă. Imaginaţi-vă că două minute de alergare la mare îţi duc pulsul la 140 şi tot două minute de alergare în acelaşi ritm, dar la munte, ţi-l duc la 180, din cauza lipsei de oxigen! Dacă te antrenezi la 1.300 de metri e cam acelaşi lucru ca la 400-500 de metri. Diferenţa mare e că la munte e mult mai frig şi nu poţi să faci intensitate deoarece muşchiul, la temperaturi foarte scăzute, nu-şi poate dezvolta capacităţile, nu poate fi încălzit şi nici nu circulă foarte bine sîngele prin el".
Părerea medicului
"La munte, doar din economie"
Ionuţ Codorean, fost medic al Stelei, ortoped la Spitalul Militar: "Cel mai bine e să faci pregătirea la peste 1.500 de metri altitudine. Acolo este oxigen mai puţin şi astfel organismul produce mai multe globule roşii. Ele transportă oxigen în tot corpul. Efectul? Timp de patru-cinci săptămîni eşti capabil de un efort mai mare. Pregătirea la 800-1.000 de metri altitudine e ca un regim de refacere. Nefiind probleme cu oxigenul, nu acumulezi din acest punct de vedere. Pregătirea la căldură e bună pentru că că te poţi antrena în condiţii de joc. La frig, nici nu poţi alerga, apar răcelile, entorsele din cauza zăpezii. Singurul avantaj e că nu plăteşti drumul pînă în Antalya".
Preparatorul lui Răzvan critică muntele
Diego Longo a lucrat cu Răzvan Lucescu şi la Rapid, şi la Braşov. Italianul s-a declarat în favoarea terenurilor bune: "Nu pot să pricep motivele pentru care echipele româneşti merg la munte. Adică nemţii de ce nu aleargă prin zăpadă? Şi au avut şi echipele de acolo pauză o lună. Ştiţi cum e? Ca şi cum te-ai încăpăţîna să mergi pe cal prin oraş, cînd toţi ceilalţi au maşini bune. Fotbaliştii care aleargă pe gheaţă şi pe zăpadă sînt predispuşi la leziuni musculare, la afecţiuni ale ligamentelor, din cauza terenului greu. O echipă va juca mai bine în campionat dacă se antrenează în Antalya decît dacă vine de la Poiana Braşov".
"La munte cauţi capacitate aerobă, dar eu cred că nu de asta ducem lipsă. Păi, Urziceniul în Ligă şi România la Mondial au alergat poate cel mai mult, dar nu s-au calificat. De forţă explozivă ducem lipsă"
Marian Lupu, preparatorul fizic al "naţionalei" de tineret
"Cît am jucat eu fotbal, pregătire montană am făcut doar în România. Pînă la urmă, fotbalul se joacă pe teren, nu la munte, nu? Poţi acumula la fel de bine şi alergînd pe teren sau prin exerciţii solicitante cu mingea"
Viorel Moldovan, antrenor FC Braşov
Unde fac primul cantonament candidatele la titlu
CFR Cluj Antalya
Steaua Antalya
Urziceni Antalya
Timişoara Antalya
Vaslui Germania
Rapid Bucureşti
Braşov Antalya
Dinamo Poiana Braşov
Dintre cluburile mari, doar Dinamo a ales să se antreneze la munte. Specialişti din fotbal analizează dacă e mai bine să alergi prin zăpadă ori pe gazon perfect
Marius Niculae se chinuie pe pantele din Poiana Braşov, în timp ce Bănel Nicoliţă aleargă pe terenul perfect al unui stadion modern din Antalya. Care dintre cei doi va fi avantajat în retur? Antrenori, preparatori fizici şi medici au comentat opţiunile formaţiilor din Liga I, ţinînd cont de eficienţa pregătirii, de riscurile pe care le implică muntele asupra sănătăţii jucătorilor şi de efectul antrenamentelor făcute la altitudine mare.
Ţălnar e antrenorul singurei candidate la titlu care a mers la munte. "Ştiu că băieţilor le este greu, că mă înjură şi mă vor înjura şi mai tare, dar este spre binele lor şi vor vedea în viitorul apropiat că o să le priască", crede tehnicianul lui Dinamo. "Cîinii" au alergat ieri prin zăpadă, la minus 7 grade Celsius. În acelaşi timp, rivalii lor din campionat s-au bucurat de 20 de grade în plus în Turcia.
1.100 de metri e altitudinea la care s-a antrenat ieri Dinamo. Altitudinea medie din Antalya e de 115 metri
Pro-munte:
"Returul se dispută cumva numai la soare?"
Fostul preparator fizic al Stelei din perioada de glorie maximă a trupei din Ghencea, Florentin Marinescu, a spus că avantajaţi sînt cei care se duc la altitudine. "Cum să fie un impediment că e frig la munte? Meciurile din retur se dispută cumva numai pe terenuri perfecte, la soare şi la peste 20 de grade? Nu se joacă şi pe zăpadă şi la minus cîteva grade? Apoi, la munte te fortifici şi psihic, treci de o barieră psihologică în momentul în care execuţi o pregătire dură şi îţi va fi mult mai uşor la meciuri", a spus Marinescu.
"Ha-ha! Da, ştiu că se numeşte pregătire sovietică. Se cheamă aşa fiindcă a fost adusă de ruşi, doar ăia au iarnă şi munte. Sovieticii erau specialişti în astfel de studii de pregătire. Să ştiţi că aerul curat n-a făcut rău nimănui!"
Constantin Niculae, preparator fizic Dinamo
"Steaua '86 s-a antrenat la munte, «Generaţia de aur» la fel. Şi să ştiţi că nu s-a demodat pregătirea montană, încă e bună şi de actualitate. E adevărat că riscul de accidentare e mai mare cînd alergi pe zăpadă şi pe gheaţă, însă există şi beneficii mari"
Gabi Balint, fost fotbalist internaţional şi antrenor
"Dacă mergi în Antalya, există riscul să neglijezi pregătirea fizică. Adică acolo ai vreme bună şi te tentează să lucrezi cu mingea, să faci meciuri amicale"
Mircea Rădulescu, directorul Şcolii de antrenori din cadrul FRF
"Acum au apărut mai multe variante pentru cantonamente şi sînt preferate cele din zonele călduroase, unde există posibilitatea de a lucra mai mult cu mingea, dar nici varianta clasică de pregătire nu trebuie aruncată. Are şi ea beneficiile ei"
Gheorghe Mulţescu, antrenor Ceahlăul
"Pregătirea montană nu prezintă risc mai mare de accidentări. Aşa, şi pe sintetic poţi să faci tendinită sau miozită. Depinde de fiecare jucător în parte"
Gheorghe Popa, medic la FC Braşov
Pro-Antalya:
"La munte, şocul pentru organism e prea mare"
Marian Lupu, ex-preparator fizic la Steaua, aflat acum la echipele naţionale de juniori ale României: "Antrenamentele la munte au efect dacă le faci la minimum 2.000 de metri altitudine şi dacă stai acolo 3-4 săptămîni, nu cîteva zile, că altfel şocul e prea mare pentru organism cînd faci o trecere bruscă. Imaginaţi-vă că două minute de alergare la mare îţi duc pulsul la 140 şi tot două minute de alergare în acelaşi ritm, dar la munte, ţi-l duc la 180, din cauza lipsei de oxigen! Dacă te antrenezi la 1.300 de metri e cam acelaşi lucru ca la 400-500 de metri. Diferenţa mare e că la munte e mult mai frig şi nu poţi să faci intensitate deoarece muşchiul, la temperaturi foarte scăzute, nu-şi poate dezvolta capacităţile, nu poate fi încălzit şi nici nu circulă foarte bine sîngele prin el".
Părerea medicului
"La munte, doar din economie"
Ionuţ Codorean, fost medic al Stelei, ortoped la Spitalul Militar: "Cel mai bine e să faci pregătirea la peste 1.500 de metri altitudine. Acolo este oxigen mai puţin şi astfel organismul produce mai multe globule roşii. Ele transportă oxigen în tot corpul. Efectul? Timp de patru-cinci săptămîni eşti capabil de un efort mai mare. Pregătirea la 800-1.000 de metri altitudine e ca un regim de refacere. Nefiind probleme cu oxigenul, nu acumulezi din acest punct de vedere. Pregătirea la căldură e bună pentru că că te poţi antrena în condiţii de joc. La frig, nici nu poţi alerga, apar răcelile, entorsele din cauza zăpezii. Singurul avantaj e că nu plăteşti drumul pînă în Antalya".
Preparatorul lui Răzvan critică muntele
Diego Longo a lucrat cu Răzvan Lucescu şi la Rapid, şi la Braşov. Italianul s-a declarat în favoarea terenurilor bune: "Nu pot să pricep motivele pentru care echipele româneşti merg la munte. Adică nemţii de ce nu aleargă prin zăpadă? Şi au avut şi echipele de acolo pauză o lună. Ştiţi cum e? Ca şi cum te-ai încăpăţîna să mergi pe cal prin oraş, cînd toţi ceilalţi au maşini bune. Fotbaliştii care aleargă pe gheaţă şi pe zăpadă sînt predispuşi la leziuni musculare, la afecţiuni ale ligamentelor, din cauza terenului greu. O echipă va juca mai bine în campionat dacă se antrenează în Antalya decît dacă vine de la Poiana Braşov".
"La munte cauţi capacitate aerobă, dar eu cred că nu de asta ducem lipsă. Păi, Urziceniul în Ligă şi România la Mondial au alergat poate cel mai mult, dar nu s-au calificat. De forţă explozivă ducem lipsă"
Marian Lupu, preparatorul fizic al "naţionalei" de tineret
"Cît am jucat eu fotbal, pregătire montană am făcut doar în România. Pînă la urmă, fotbalul se joacă pe teren, nu la munte, nu? Poţi acumula la fel de bine şi alergînd pe teren sau prin exerciţii solicitante cu mingea"
Viorel Moldovan, antrenor FC Braşov
Unde fac primul cantonament candidatele la titlu
CFR Cluj Antalya
Steaua Antalya
Urziceni Antalya
Timişoara Antalya
Vaslui Germania
Rapid Bucureşti
Braşov Antalya
Dinamo Poiana Braşov
