Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat vineri, 14 octombrie 2022 11:09 / Actualizat sambata, 12 august 2023 12:33
În octombrie 1987, Steaua a surclasat Victoria la fotbal, 4-0, însă la bătaie a fost remiză între echipa Armatei și cea a Miliției.
Pe 14 octombrie 1987, într-o zi de miercuri mohorâtă, Ghencea a fost luată cu asalt de 30.000 de oameni dornici să vadă derby-ul etapei cu numărul 9 din Divizia A, Steaua - Victoria.
Roș-albaștrii remizaseră în runda precedentă la Pitești, 0-0 cu FC Argeș, și pierduseră fotoliul de lider în fața marii rivale Dinamo, în vreme ce echipa Miliției era în mare formă. După ce zdrobise cu 3-0 Rapidul, urcase pe ultima treaptă a podiumului, la egalitate cu Craiova.
Preconizatul echilibru s-a spulberat încă din minutul 2, gol Pițurcă, apoi pe gazon n-a existat decât Steaua, care s-a impus finalmente cu 4-0.
Dacă la fotbal superioritatea „militarilor” a fost evidentă, mult mai dificil a fost de dat un verdict în privința bătăii crâncene care s-a iscat spre finalul primei reprize, când tabela arăta deja 2-0.
Ca din senin, între jucătorii celor două formații s-a pornit un schimb de pumni și de picioare rar întâlnit în fotbalul românesc din acele vremuri. Cei mai nervoși „cocoși”? Lăcătuș, Tudorel Stoica și Pițurcă, pe de o parte, Balaur, Augustin și Vaișcovici, pe de cealaltă.
La 35 de ani de la respectivele incidente, Gazeta a stat de vorbă cu mai mulți fotbaliști implicați în acel scandal. Amintiri foarte proaspete, de parcă totul s-ar fi petrecut luna trecută, are Claudiu Vaișcovici.
Vaișcovici: „Lăcătuș ne-a rupt doi fundași!”
- Ce mai țineți minte din „războiul din Ghencea”, din octombrie '87, domnule Vaișcovici?
- Tot ce e esențial (se amuză).
- De la ce v-ați luat?
- Balamucul a început din cauza steliștilor, care au jucat foarte dur, fără să fie sancționați de arbitru! Până la pauză, din cauza intrărilor dure ale lui Lăcătuș, doi oameni din defensiva noastră, Costel Solomon și Topolinschi, fuseseră deja înlocuiți!
- Arbitrul n-a intervenit să calmeze spiritele?
- Jucam în Ghencea, știți cum era...
Pițurcă a venit în viteză maximă să-l lovească pe „Oneață”
- Bătaia cum a început?
- La o fază banală, Gică Hagi i-a aruncat mingea la mișto lui Augustin, care urma să reia jocul de la margine. Enervat, „Oneață” l-a atacat la o fază ulterioară pe Hagi cu tălpile destul de sus. Nu neapărat să-l rupă, cât mai degrabă să-l sperie. În secunda doi, Pițurcă a venit în viteză maximă să-l lovească pe "Oneață", care era cu spatele și nu știa ce-l așteaptă. Eu, care aveam viteză destul de bună, am țâșnit ca la 100 de metri să-l apăr pe colegul meu.
- Și?
- Și m-am intersectat cu Piți într-un mod destul de violent...
- Martorii oculari, inclusiv o fotografie descoperită în arhiva Gazetei, susțin că i-ați aplicat o lovitură de taekwondo prin care l-ați făcut groggy pe adversar!
- Ei, asta nu mai țin minte așa bine... (râde)
- Ce a urmat?
- „Distracție” mare, ce să urmeze? S-au implicat în conflict mai toți jucătorii. Pe mine m-a apucat Bumbescu de chică, mă purtam de atunci cu părul mai lung, iar eu, de nervi, i-am dat un pumn lui Iovan. Săracu' Fane, el venise să calmeze spiritele și a încasat-o degeaba...
Vaișcovici s-a luat la harță și cu Tudorel Stoica: „Te prind eu prin Galați!”
- Apoi?
- Apoi m-am luat la harță și cu Tudorel, care venise să mă pună la punct! Eram atât de nervos, că l-am amenințat: „Las' că te prind eu pe-acasă, îți rup gâtul!”. Acasă adică la Galați, noi având casele la câteva străzi distanță.
- V-ați pus în aplicare planul?
- Ei, la nervi omu' spune multe prostii... Deși sună paradoxal, să știți că ne respectam în afara terenului. Pe gazon ne rupeam picioarele, în afară eram chiar prieteni.
- Exact în acea zi de 14 octombrie era și ziua dumneavoastră, împlineați 25 de ani. Ăsta să fi fost motivul de ați fost atât de surescitat?
- Credeți că în haosul ăla mi-a mai stat gândul la aniversarea mea?! Vedeam în fața mea doar „dușmanul”.
- Șocant e că, deși s-au împărțit din belșug pumni și picioare, nu s-a dictat niciun cartonaș roșu. În caseta meciului din „Sportul” sunt trecuți la avertizați numai Augustin și Lăcătuș.
- Pe corecte, trebuia să fie dictate cel puțin șase eliminări, trei la noi, trei la ei. E adevărat, însă, că pe timpurile alea nu se arătau cartonașele atât de ușor ca în zilele noastre. Acum, bate puțin vântu', se dezechilibrează unu' și cere imediat "galben" pentru adversar. Atunci ieșeai de pe teren plin de sânge, de vânătăi și nu se dictau mai mult de două-trei avertismente într-un meci.
Aveam o mobilitate excelentă, puteam lovi cu piciorul până la o înălțime de 2,55 metri! De dueluri nu m-am ferit niciodată, nu mi-au plăcut fricoșii.
- Claudiu Vaișcovici
Emil Ursu: „Hagi a greșit! Nu trebuia să-l ia la mișto pe Augustin”
Un coleg de-ai lui Vaișcovici, Emil Ursu, a fost rezervă în partida de acum 35 de ani. A fost introdus în joc în locul accidentatului Solomon și completează dezvăluirile lui Cleo.
- Domnule Ursu, la fotbal a câștigat detașat Steaua, dar la box cine a ieșit învingător?
- Toată lumea pierde în cazuri din astea...
- De ce au fost atâtea orgolii atunci?
- Victoria își făcuse trupă bună, putea încurca pe oricine. Jucam și în cupele europene, eram cam a treia forță a campionatului, după cei doi granzi. Craiova începuse deja picajul.
- Steliștii vă urau și pentru că erați apropiați de Dinamo?
- Probabil...
- Cine e vinovat pentru aprinderea fitilului scandalului?
- Hagi nu trebuia să-l ia la mișto pe Augustin. „Oneață” chiar i-a strigat: „Nu ți-e, bă, rușine?! Când ai venit prima oară la lot te-am luat în cameră cu mine, iar acum ce-mi faci?! Să vezi ce pățești când te prind!”.
Replica genială a arbitrului după reprizele de box și kung fu din Ghencea
- După partidă, mai degrabă dumneavoastră, cei de la Victoria, ați fost criticați în presă.
- Era normal, steliștii câștigaseră Cupa Campionilor, Supercupa Europei, erau protejați oarecum. Interesant e că inclusiv prin „Săptămâna” am fost „tăvăliți”, iar principalul acuzator era unu' care nu rata nicio deplasare în străinătate cu Victoria.
- Ne puteți spune la cine vă referiți?
- Ei, intuiți și voi... E vorba despre Vadim Tudor! Era prieten cu Mitică Dragomir și se mai „completa” și el când mergea cu noi prin Europa.
- Vă întrebăm ce l-am întrebat și pe Vaișcovici, cum de n-a văzut nimeni „roșu” după reprizele de box și kung fu din Ghencea?
- Apropo de asta, am una bună cu „centralul”. Ilie Coț din Ploiești a fluierat. Întrebat la final de ce n-a dictat măcar câte o eliminare, a avut o replică genială: „Dacă eliminam de la Steaua, mă arestau «ăia». Dacă eliminam de la Victoria, mă arestau «ceilalți». Mie mi-e dragă libertatea, așa că n-am stricat echilibrul jocului”.
Cleo Vaișcovici era printre cei mai drăcoși, deși era destul de subțirel la fizic. Nici acum nu pot uita cum l-a făcut knock-out pe Piți dintr-o singură lovitură!
- Emil Ursu
Divizia A, etapa a 9-a, sezonul 1987-1988
Steaua - Victoria 4-0 (2-0)
- Au marcat: Pițurcă (2', 55'), Hagi (28'), Majearu (59')
Steaua: Liliac - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Ungureanu - Majearu, T. Stoica, Bölöni, Hagi (69' Balint) - Lăcătuș (83' Rotariu), Pițurcă.
Antrenori: Anghel Iordănescu, Radu Troi și Bujor Hălmăgeanu
Victoria: Nițu - I. Balaur, C. Solomon (32' Ursu), Mirea, Topolinschi (44' Comănescu) - V. Cojocaru, Augustin, V. Ene - Vaișcovici, Nuță, Țălnar.
Antrenori: Dumitru Nicolae Nicuşor, Ştefan Feodot și Gheorghe Timar
Arbitru: I. Coț (Ploiești).
Asistenți: M. Niculescu, J. Grama (ambii din București)
Tudorel Stoica, ironic: „Da, de asta am devenit supercampionii Europei, că furam în România!”
Tudorel Stoica le răspunde ironic celor de la Victoria, care au acuzat jocul dur al roș-albaștrilor.
- Domnule Stoica, vă amintiți de un Steaua - Victoria 4-0, în toamna lui 1987? Meci care s-a lăsat cu un fight demn de galele K1?
- Sincer? Nu prea.
- Ați fost implicat și dumneavoastră în...
- Domnilor, am jucat 15 ani la Steaua. În 15 ani s-au adunat sute de partide, nu le mai țin minte chiar pe toate. Și, ca să glumesc puțin, eu am suferit două comoții grave, s-or mai fi șters fișierele memoriei. (se amuză) Dar care ar fi problema?
- Adversarii au pus excesul de adrenalină pe seama jocului dur al Stelei, nesancționat de arbitru.
- Aoleu, mor când aud din astea! Și n-au zis cumva și de Valentin Ceaușescu, că el a influențat arbitrii și alte tâmpenii?
- Nu, n-au zis.
- Măcar atât... Domnilor, în anii ăia Steaua era atât de puternică încât putea bate pe absolut oricine din România, fără ajutorul arbitrilor! Dacă ne-ar fi ajutat arbitrii atât de mult acasă, am mai fi făcut spectacol prin Europa?! Oare de asta am câștigat Cupa Campionilor și Supercupa Europei, că prin Divizia A ne descurcam numai împinși de la spate de arbitri?! Oare de asta am mai jucat încă o finală și o semifinală de Cupa Campionilor?! Sunt ridicole astfel de acuze, m-am și săturat să răspund...
- Punctual, se putea întâmpla într-un meci să existe decizii care să vă favorizeze.
- Cât a fost scorul atunci? 4-0, nu?
- Da. Iar în cronica din „Sportul”, semnată de Ovidiu Ioanițoaia, scrie că ați mai ratat alte 4-5 mari ocazii de gol.
- Și atunci? Ne legăm de o fază, de un posibil fault, când se putea termina 7-0?!
- Dar pe cei de la Victoria de ce nu-i suportați? Pentru că erau considerați echipa a doua a lui Dinamo?
- Păi, de ce altceva?! Și nu era echipa a doua, era una dintre echipele secunde ale lui Dinamo, că aveau multe...
- Și Steaua avea astfel de „sateliți” neoficiali, cum ar fi ASA Târgu Mureș, de exemplu.
- Se comparau meciurile noastre cu ASA cu ce făcea Dinamo cu Victoria sau cu Moreni?! Hai să fim serioși... Nu o dată noi am părăsit terenul din Târgu Mureș cu capetele sparte, iar dinamoviștii făceau 6-4 cu Victoria ca să iasă unul sau altul "Gheata" Europei! Nu ei au desființat trofeul ăsta?! Nu din cauza lor?!
Îmi amintesc de un meci cu Victoria la ei acasă, prin '89, înainte să plec în Franța. Ne-au urcat pe garduri, nu alta! Eu am ieșit accidentat, m-a lovit Coraș rău de tot! Asta apropo că noi eram cu arbitrii...
- Tudorel Stoica, căpitanul Stelei din anii '80
Tudorel Stoica: „Le-am fi dat și 15 celor de la Corvinul!”
- Ați rămas un adevărat căpitan, apărați Steaua și acum, în orice circumstanțe.
- Nu știu ce fel de căpitan am fost, deși am citit la voi, în Gazetă, că Ilie Dumitrescu m-a numit unicul căpitan, motiv pentru care îi mulțumesc. Însă nu suport să văd, să aud că Steaua anilor '80 este atacată. Ba că ne-a ajutat Valentin, ba că am avut noroc... Păi, bine, oameni buni, oricât noroc am fi avut, puteam bate Barcelona, la ea acasă, dacă nu aveam și valoare?! Apoi, noroc ar fi fost dacă făceam un sezon bun, după care dispăream. Dar noi am stat sus și foarte sus vreo patru-cinci ani. Câtă răutate poți avea în suflet să nu accepți că Steaua acelor ani chiar a fost extraordinar de bună?!
Steaua era pe atunci fantastică, veneau adversarii și ne rugau să nu le dăm mai mult de 3-4...
- Tudorel Stoica, căpitanul Stelei din anii '80
- Despre...
- Și încă ceva, vă rog! Nu uitați că noi am făcut acele performanțe numai cu români. Nu cu Messi, nu cu Ronaldo, nu cu Neymar. E și ăsta un motiv de mândrie.
- Revenind la acea partidă cu Victoria, mereu ați lăsat senzația că vreți să-i bateți rău, mai rău decât pe alții.
- Da, cu Victoria, cu Moreni, cu Bacău, cu Corvinul și cu alte echipe din sfera de influență a lui Dinamo ambiția noastră era sporită. Dacă vă amintiți, tot cam pe atunci, '87 sau '88, le-am dat celor de la Corvinul 11-0 în Ghencea. Și le-am fi dat și 15 dacă am fi putut! Doar așa, că erau și ei Dinamo II...
Tudorel Stoica, despre situația de la națională: „Continuitate în faliment?!”
- Dacă tot v-am prins, despre situația de la națională ce spuneți?
- Ce să spun?! Spun că am înnebunit cu toții! Adică toți vedem că am retrogradat, însă ne facem că e bine, că e nevoie de continuitate... Continuitate în ce, în faliment?!
- O să se supere Anghel Iordănescu pentru că-l criticați pe fiul lui.
- Nea Puiu mă cunoaște bine, știe că eu mereu am fost corect. Spun ce gândesc eu, nu ce gândesc alții. A, poate că uneori mai greșesc în aprecierile mele, dar aici nu cred că e cazul. Edi avea în contract să termine grupa pe 1 sau pe 2? Avea! A terminat pe ultimul loc? A terminat! Și atunci?! De ce nu respectăm prevederile contractului?!
Am înțeles că nimeni din Comisia Tehnică a federației n-a avut ceva de comentat la explicațiile lui Edi Iordănescu după dezastrul de la națională! Vă dați seama unde suntem?! Noi ajungem lângă Feroe și absolut nimeni nu are nimic de spus! Ne merităm soarta.
- Tudorel Stoica
Tudorel Stoica: „Atenție la Andorra!”
- Să înțelegem că nu aveți mari așteptări nici de la preliminariile Euro 2024, deși grupa pare mai mult decât accesibilă.
- Da, pare, întrucât n-am dat peste Franța, Anglia, Italia, Belgia etc. Totuși, e un mare pericol, acela să ne facem de râs mai rău decât niciodată!
- În ce sens?
- Păi, dacă te califici, cu toate că nu văd cum, lumea va spune că e normal, că am avut adversari slabi. Dar dacă termini pe 4, ce te faci?
- Adică nici cu Kosovo nu ne descurcăm?
- Până la Kosovo, grijă mare cu Andorra!
- Acum exagerați...
- Mai vorbim prin primăvară!
- Bine, mulțumim pentru dialog!
- Și eu vă mulțumesc! Și un ultim sfat, dacă-mi este permis, pentru toți iubitorii fotbalului: prețuiți ce a făcut Steaua, că n-o să mai vedem în vecii vecilor Cupa Campionilor și Supercupa Europei prin România!
