Articol de GSP - Publicat luni, 24 mai 2010 00:00
Radiografia ultimelor 8 luni, motivele pentru care s-a pierdut titlul, explicaţiile lacrimilor de la finalul meciului cu Internaţional şi argumentele ataşamentului faţă de Becali. Stoichiţă şi Andrei Vochin au intrat în polemică la emisiunea Premium Liga (video)
17 septembrie 2009 - 22 mai 2010. Sînt bornele care delimitează cel de-al doilea mandat al lui Mihai Stoichiţă ca antrenor al Stelei. Partida cu Internaţional Curtea de Argeş, de sîmbătă, a fost ultima, iar ieri tehnicianul din Ghencea a aşternut pe foaie o scrisoare prin care încearcă să-şi ia "La revedere!" de la suporteri, de la conducere, de la jucători, de la colaboratori. Vezi ce a spus Stoichiţă după ultimul meci pe banca Stelei (video)
"Ieri dimineaţă m-am trezit, prima oară după 8 luni, ştiind că nu mai sînt antrenorul Stelei. Şi m-au cuprins gînduri amestecate pentru tot ce a fost în această perioadă. Mi-am adus aminte de noaptea în care am venit şi cred că pot să spun acum că a fost total neprofesionist să mă duc în genunchi la ora 02:00 dimineaţa la Palat, iar la 02:05 să fiu deja antrenorul Stelei. Dar am făcut-o pentru că simt ceva pentru această echipă. Şi pentru că nu aveam serviciu atunci. Şi pentru că era criză. Petre Marin: "Steaua a fost a doua casă a mea" (video)
"Bravam, ce să fac?!"
Îmi vine acum în minte şi primul insucces, eliminarea din Cupă, la Bistriţa. Atunci am zis că e o competiţie care nu ne interesează. Bravam, cum să te numeşti Steaua şi să nu vrei trofee?! Încercam doar să le dau încredere unor jucători afectaţi de ieşirea din Cupă.
Am ieşit apoi şi din Europa League şi am zis la fel. Că e o competiţie care nu ne interesează. Şi aici am găsit ceva pozitiv să scot în faţă, că sîntem egala liderului din campionatul olandez, cînd noi, de fapt, nu reuşiserăm nimic într-o grupă din care plecam ca favoriţi, alături de Fenerbahce.
"Titlul s-a pierdut în iarnă"
Şi a venit pauza de iarnă, atunci cînd cred eu că s-a pierdut cu adevărat titlul. De ce?
Păi, pentru că Gigi Becali a dat din colţ în colţ atunci cînd a trebuit să scoată banii pentru transferuri. S-a tîrguit pentru Ouon pînă cînd l-am pierdut definitiv.
Pentru că n-a vrut să-i facă un contract pe 3 ani lui Iovov şi l-am pierdut şi pe el.
Pentru că într-o dimineaţă cînd m-am trezit în cantonamentul din Antalya am aflat că Ghionea s-a transferat la Rostov.
Pentru că, înainte cu alte cu două săptămîni, aflasem din presă că Rada a fost vîndut şi el, deşi noi nu mai aveam nici un fundaş central. Ziariştii m-au întrebat atunci dacă e o greşeală, dar nu puteam lovi în patron. Am dres-o, am zis că Rada era greu de ţinut, că e la final de contract, deşi mai avea 6 luni şi în situaţia lui erau şi alţii, exemple fiind Golanski şi Petre Marin. Concluzia a fost dură, am încasat 22 de goluri în retur, enorm de mult pentru a putea lua titlul.
Am mai pierdut titlul în iarnă şi pentru că l-am adus pe Tall, despre care eu credeam că îl văzusem jucînd în Cipru, dar, de fapt, el venise acolo după ce am plecat eu din Insula Afroditei. S-a dus Pandi să-l urmărească şi apoi l-am adus, dar jucător mai slab n-am avut pînă acum.
"Tall în locul lui Gladstone"
Dar poate că cea mai mare greşeală a fost că am refuzat transferul lui Gladstone. Da, cel de la Vaslui. Ne-a fost propus atunci. Pentru 100.000 de euro, dar eu am zis că mai bine îl luăm pe Tall, că îl ştim ca jucător.
Acum îmi vin grămadă în minte toate, inclusiv declaraţia din februarie că dacă nu voi lua titlul voi pleca sigur. Chiar am vrut s-o fac după înfrîngrea cu Ceahălul, din prima etapă a returului. M-a întors Panduru atunci, deşi poate mai bine nu o făcea. Scăpam de tot ce a fost în acest retur.
Scăpam de toate înjurăturile şi mizeriile unor aşa-zişi suporteri la meciurile din Ghencea. E adevărat că şi eu le-am fost ostili şi am făcut front comun cu Gigi, dar asta e concepţia mea, să fiu de partea celui care mă plăteşte. Aş mai fi scăpat şi de ruşinea păţită la Alba Iulia, dar şi de victoriile obţinute cu ajutorul arbitrilor cu Oţelul, Gaz Metan şi, mai ales, cu Astra. Aş fi scăpat inclusiv de coşmarurile meciurilor cu Rapid şi cu Dinamo, cînd m-am simţit umilit pentru prima dată în carieră.
"La Tiraspol am încurcat jucătorii..."
Scăpam şi de propriile greşeli. Unele hilare de-a dreptul. La Tiraspol am încurcat jucătorii lui Sheriff pe tabla de joc. După meciul cu Craiova, n-am ştiut că Prepeliţă nu jucase în bandă şi nici că Mihai Costea nu fusese omul lui Parpas.
Am încercat o dată cu apropierea finalului de campionat să-mi las o portiţă deschisă la Steaua, deşi spusesem clar că plec dacă nu iau titlul. Presa m-a atacat, dar eu am continuat să fiu de partea lui Becali, mereu am fost orientat în viaţă, de-asta i-am şi zis unui prieten o dată că "dacă am făcut avere din fotbal, nu e pentru că sînt eu mare antrenor, ci pentru că sînt abil".
La ultimul meci mi-a fost cel mai greu. N-am crezut că n-o să pot intra în vestiar şi că n-o să-i pot privi pe băieţi altfel decît fără să plîng. N-am putut, pentru că m-am ataşat prea mult de acest grup. Ceea ce însă aş fi jurat că nu se va întîmpla e faptul că nu mi-am putut stăpîni lacrimile în faţa jurnaliştilor vorbind despre plecarea de la Steaua. Şi n-am putut.
"Eu n-am cîştigat ca alţii"
Totuşi, ceea ce multă lume credea că nu o să reuşesc am făcut tot la acea conferinţă de sîmbătă. Am rămas demn, am spus că după ce termini pe 4 nu ai cum continua la Steaua pentru că eu nu sînt un antrenor mediocru. Mi-a fost greu să o spun, dar cred că mai bine eşti demn într-o lume nedreaptă decît să stai în genunchi şi să aştepţi milă.
Tocmai de-asta am zis şi că eu şi echipa am stat în picioare, cu capul sus, în tot acest retur împotriva a tot ce a fost. N-am vrut să dezvălui la ce fac trimitere, dar bănuiesc că v-aţi dat seama că Steaua n-a cîştigat cu mine pe bancă nici un meci aşa cum a făcut-o CFR cu Alba Iulia şi Curtea de Argeş.
"N-o să plîng şi-n faţa lui Gigi"
Nu-mi plac despărţirile. Niciodată nu mi-au plăcut, mai ales atunci cînd sînt faţă de lucruri dragi. Totuşi, voi merge la Gigi să-mi iau "La revedere!". Promit că n-o să plîng în faţa lui. Măcar în faţa lui să nu fac asta, deşi vă mai fac o destăinuire. Dacă îmi va propune să rămîn, nu voi şti exact ce răspuns să-i dau. De ce? Nu ştiu, sincer. Poate pentru că nu-mi iese din minte acea întrebare despre care am vorbit printre lacrimi la finalul meciului cu Curtea de Argeş: "Cum ar fi fost oare dacă totul ar fi fost perfect în aceste 8 luni?".
PS: Rîndurile n-au fost scrise de Stoichiţă, e un exerciţiu de imaginaţie realizat de GSP. Altfel însă, faptele şi întîmplările relatate aici sînt reale, dezvăluite la vremea respectivă chiar de antrenor sau de alte persoane din club, dar vorbele şi rîndurile de mai sus sînt ale ziariştilor.
Radiografia ultimelor 8 luni, motivele pentru care s-a pierdut titlul, explicaţiile lacrimilor de la finalul meciului cu Internaţional şi argumentele ataşamentului faţă de Becali. Stoichiţă şi Andrei Vochin au intrat în polemică la emisiunea Premium Liga (video)
17 septembrie 2009 - 22 mai 2010. Sînt bornele care delimitează cel de-al doilea mandat al lui Mihai Stoichiţă ca antrenor al Stelei. Partida cu Internaţional Curtea de Argeş, de sîmbătă, a fost ultima, iar ieri tehnicianul din Ghencea a aşternut pe foaie o scrisoare prin care încearcă să-şi ia "La revedere!" de la suporteri, de la conducere, de la jucători, de la colaboratori. Vezi ce a spus Stoichiţă după ultimul meci pe banca Stelei (video)
"Ieri dimineaţă m-am trezit, prima oară după 8 luni, ştiind că nu mai sînt antrenorul Stelei. Şi m-au cuprins gînduri amestecate pentru tot ce a fost în această perioadă. Mi-am adus aminte de noaptea în care am venit şi cred că pot să spun acum că a fost total neprofesionist să mă duc în genunchi la ora 02:00 dimineaţa la Palat, iar la 02:05 să fiu deja antrenorul Stelei. Dar am făcut-o pentru că simt ceva pentru această echipă. Şi pentru că nu aveam serviciu atunci. Şi pentru că era criză. Petre Marin: "Steaua a fost a doua casă a mea" (video)
"Bravam, ce să fac?!"
Îmi vine acum în minte şi primul insucces, eliminarea din Cupă, la Bistriţa. Atunci am zis că e o competiţie care nu ne interesează. Bravam, cum să te numeşti Steaua şi să nu vrei trofee?! Încercam doar să le dau încredere unor jucători afectaţi de ieşirea din Cupă.
Am ieşit apoi şi din Europa League şi am zis la fel. Că e o competiţie care nu ne interesează. Şi aici am găsit ceva pozitiv să scot în faţă, că sîntem egala liderului din campionatul olandez, cînd noi, de fapt, nu reuşiserăm nimic într-o grupă din care plecam ca favoriţi, alături de Fenerbahce.
"Titlul s-a pierdut în iarnă"
Şi a venit pauza de iarnă, atunci cînd cred eu că s-a pierdut cu adevărat titlul. De ce?
Păi, pentru că Gigi Becali a dat din colţ în colţ atunci cînd a trebuit să scoată banii pentru transferuri. S-a tîrguit pentru Ouon pînă cînd l-am pierdut definitiv.
Pentru că n-a vrut să-i facă un contract pe 3 ani lui Iovov şi l-am pierdut şi pe el.
Pentru că într-o dimineaţă cînd m-am trezit în cantonamentul din Antalya am aflat că Ghionea s-a transferat la Rostov.
Pentru că, înainte cu alte cu două săptămîni, aflasem din presă că Rada a fost vîndut şi el, deşi noi nu mai aveam nici un fundaş central. Ziariştii m-au întrebat atunci dacă e o greşeală, dar nu puteam lovi în patron. Am dres-o, am zis că Rada era greu de ţinut, că e la final de contract, deşi mai avea 6 luni şi în situaţia lui erau şi alţii, exemple fiind Golanski şi Petre Marin. Concluzia a fost dură, am încasat 22 de goluri în retur, enorm de mult pentru a putea lua titlul.
Am mai pierdut titlul în iarnă şi pentru că l-am adus pe Tall, despre care eu credeam că îl văzusem jucînd în Cipru, dar, de fapt, el venise acolo după ce am plecat eu din Insula Afroditei. S-a dus Pandi să-l urmărească şi apoi l-am adus, dar jucător mai slab n-am avut pînă acum.
"Tall în locul lui Gladstone"
Dar poate că cea mai mare greşeală a fost că am refuzat transferul lui Gladstone. Da, cel de la Vaslui. Ne-a fost propus atunci. Pentru 100.000 de euro, dar eu am zis că mai bine îl luăm pe Tall, că îl ştim ca jucător.
Acum îmi vin grămadă în minte toate, inclusiv declaraţia din februarie că dacă nu voi lua titlul voi pleca sigur. Chiar am vrut s-o fac după înfrîngrea cu Ceahălul, din prima etapă a returului. M-a întors Panduru atunci, deşi poate mai bine nu o făcea. Scăpam de tot ce a fost în acest retur.
Scăpam de toate înjurăturile şi mizeriile unor aşa-zişi suporteri la meciurile din Ghencea. E adevărat că şi eu le-am fost ostili şi am făcut front comun cu Gigi, dar asta e concepţia mea, să fiu de partea celui care mă plăteşte. Aş mai fi scăpat şi de ruşinea păţită la Alba Iulia, dar şi de victoriile obţinute cu ajutorul arbitrilor cu Oţelul, Gaz Metan şi, mai ales, cu Astra. Aş fi scăpat inclusiv de coşmarurile meciurilor cu Rapid şi cu Dinamo, cînd m-am simţit umilit pentru prima dată în carieră.
"La Tiraspol am încurcat jucătorii..."
Scăpam şi de propriile greşeli. Unele hilare de-a dreptul. La Tiraspol am încurcat jucătorii lui Sheriff pe tabla de joc. După meciul cu Craiova, n-am ştiut că Prepeliţă nu jucase în bandă şi nici că Mihai Costea nu fusese omul lui Parpas.
Am încercat o dată cu apropierea finalului de campionat să-mi las o portiţă deschisă la Steaua, deşi spusesem clar că plec dacă nu iau titlul. Presa m-a atacat, dar eu am continuat să fiu de partea lui Becali, mereu am fost orientat în viaţă, de-asta i-am şi zis unui prieten o dată că "dacă am făcut avere din fotbal, nu e pentru că sînt eu mare antrenor, ci pentru că sînt abil".
La ultimul meci mi-a fost cel mai greu. N-am crezut că n-o să pot intra în vestiar şi că n-o să-i pot privi pe băieţi altfel decît fără să plîng. N-am putut, pentru că m-am ataşat prea mult de acest grup. Ceea ce însă aş fi jurat că nu se va întîmpla e faptul că nu mi-am putut stăpîni lacrimile în faţa jurnaliştilor vorbind despre plecarea de la Steaua. Şi n-am putut.
"Eu n-am cîştigat ca alţii"
Totuşi, ceea ce multă lume credea că nu o să reuşesc am făcut tot la acea conferinţă de sîmbătă. Am rămas demn, am spus că după ce termini pe 4 nu ai cum continua la Steaua pentru că eu nu sînt un antrenor mediocru. Mi-a fost greu să o spun, dar cred că mai bine eşti demn într-o lume nedreaptă decît să stai în genunchi şi să aştepţi milă.
Tocmai de-asta am zis şi că eu şi echipa am stat în picioare, cu capul sus, în tot acest retur împotriva a tot ce a fost. N-am vrut să dezvălui la ce fac trimitere, dar bănuiesc că v-aţi dat seama că Steaua n-a cîştigat cu mine pe bancă nici un meci aşa cum a făcut-o CFR cu Alba Iulia şi Curtea de Argeş.
"N-o să plîng şi-n faţa lui Gigi"
Nu-mi plac despărţirile. Niciodată nu mi-au plăcut, mai ales atunci cînd sînt faţă de lucruri dragi. Totuşi, voi merge la Gigi să-mi iau "La revedere!". Promit că n-o să plîng în faţa lui. Măcar în faţa lui să nu fac asta, deşi vă mai fac o destăinuire. Dacă îmi va propune să rămîn, nu voi şti exact ce răspuns să-i dau. De ce? Nu ştiu, sincer. Poate pentru că nu-mi iese din minte acea întrebare despre care am vorbit printre lacrimi la finalul meciului cu Curtea de Argeş: "Cum ar fi fost oare dacă totul ar fi fost perfect în aceste 8 luni?".
PS: Rîndurile n-au fost scrise de Stoichiţă, e un exerciţiu de imaginaţie realizat de GSP. Altfel însă, faptele şi întîmplările relatate aici sînt reale, dezvăluite la vremea respectivă chiar de antrenor sau de alte persoane din club, dar vorbele şi rîndurile de mai sus sînt ale ziariştilor.
