Vochin şi o comparaţie care doare: Southampton - Rapid » Diferenţa dintre "Sfinţi" şi păcătoşi

Exemplul englezilor de la Southampton faţă de modelul de business Rapid arată de ce cluburile din România care vor supravieţui crizei vor fi doar cele care vor investi în propriile academii

Aprilie 2008. Rapid Bucureşti, unul dintre cele mai iubite cluburi din România, e preluat de Fahti Taher. Pentru circa 12,5 milioane, omul de afaceri cumpără 58% din capitalul social şi, în totalitate, speranţele fanilor din Grant. Imediat, la echipă apar un antrenor cu nume, dar extrem de costisitor, Jose Peseiro, şi o suită de fotbalişti cu contracte imense, precum Urko Pardo, Spadacio, Julio Cesar, Cesinha, Joao Paulo, etc. Centrul de copii şi juniori nu primeşte nimic.

Aprilie 2009. Cu conturile golite, Rapidul, echipă obişnuită cu locurile fruntaşe şi cu prezenţe consistente în cupele europene, termină pe 8, acumulează datorii uriaşe şi cuvîntul faliment este pentru prima oară murmurat prin birouri. Copos reintră în scenă, încearcă să facă ordine în conturi, iar primele tăieri de buget se îndreaptă către Centrul de copii şi juniori, de unde încep să fie concediaţi antrenorii şi să fie reduse cheltuielile spre zero.

Aprilie 2009. Southampton, una dintre cele mai vechi grupări britanice, a ajuns din cauza deficitului în liga a treia, şi, pentru că şi-a declarat insolvenţa, a fost penalizată cu alte 10 puncte. Clubul e preluat de omul de afaceri elveţian Markus Liebherr, este reorganizat din temelii, este pe de o parte finanţat, pe de alta eficientizat, dar în ciuda oricăror economii, o componentă bugetară este de neatins. Bugetul Academiei, cea care deja dăduse fotbalului mare un fotbalist ca Gareth Bale, nu va fi niciodată mai mic de 10 % din cel al clubului. Strategia este definită clar: jumătate din echipă va fi întotdeauna formată din jucători crescuţi în propria ogradă. În timp, suma alocată pepinierei ajunge la 6 milioane de lire, iar numărul angajaţilor creşte de la 14, în momentul preluării de elveţian, la 76 astăzi.

Traseul "Sfinţilor" se redresează prin injecţia financiară, echipa de seniori îşi propune să revină în Premier League în 5 ani şi dezideratul e atins chiar mai devreme cu un sezon. Elveţianul moare însă, iar pînă ca fiica sa să-i preia cu convingere afacerea, Southampton reîncepe să bîjbîie. Pierde bani cu seniorii. Speranţa licăre puternic dinspre Academie. Condusă de mîna forte a lui Les Reed, pepiniera lucrează din plin. Banii nu sînt o problemă, chiar dacă echipa mare cheltuie mult mai mult decît produce. Se fac din nou economii de peste tot. Mai puţin dintr-un loc. Nimeni nu se atinge de bugetul Academiei.

Ianuarie 2015. Cu 12 tineri în lot instruiţi în propria uzină, Southampton începe anul de pe cea mai înaltă poziţie a ultimului deceniu. Face parte din celebrul Big Four, sub Chelsea şi City, dar deasupra lui Manchester United, pe care abia a bătut-o pe Old Traford, şi peste Arsenal, Tottenham şi Liverpool, cărora le-a şi vîndut pe bani grei jucători formaţi în Academie sau şlefuiţi în club. Luke Shaw (19 ani) a fost cumpărat de Man Utd cu 39,5 milioane de euro. Adam Lallana (26 de ani) a plecat la Liverpool pentru 31 de milioane, Dejan Lovren (25 ani, 25,5 milioane de euro) şi Callum Chambers (19 ani, 20 milioane euro) au fost vînduţi lui Liverpool şi Arsenal. Una peste alta, suma obţinută la capătul lui 2014 din tranzacţii cu jucători a fost de 120 milioane de pounds!!!!

Miercuri, 14 ianuarie 2015. Pe terenul închiriat la Buftea, noul antrenor al Rapidului, Cristi Pustai, a împărţit lotul în două. 5 contra 2.