Articol de GSP - Publicat vineri, 03 august 2012 00:00 / Actualizat vineri, 03 august 2012 17:13
Printre scaunele de la arena unde ”Gîscanul” a făcut istorie au apărut sute de buruieni, treptele de acces s-au degradat, iar pista de atletism pe care au evoluat cîndva mari atleţi americani precum Leroy Burrell ori Michael Marsh nu mai există.
Zilele trecute, am văzut pe stadionul "Nicolae Dobrin" din Piteşti un meci absolut spectaculos şi cu o atmosferă fabuloasă. Ştiu, veţi spune că bat cîmpii şi că poate am făcut insolaţie de la căldură şi am început să văd cine ştie ce Fata Morgana sub formă de meci de Champions League. Nu, nu mă înşel deloc şi o să vă spun imediat de ce.
Să intrăm mai întîi în atmosferă. La una dintre porţile de acces nu e nici măcar un control. Casa de bilete pare mai degrabă o casă cu stafii, deoarece este indecent de goală şi prinsă cu un lacăt ruginit. Geamlîcul este deschis şi lasă să iasă dinăuntru un profund miros de vetust, rînced şi abandon. Contează asta? Nu cred, pentru că sute de suporteri înrăiţi din facţiunile "Fantomele Ultras" şi "Strigoii Fanatici" se îndreaptă deja spre tribune. Nu îi simţiţi, nu le auziţi vuietul? Reglaţi-vă sonorul nativ atunci!
Incursiune în Grecia antică
Tot la intrarea dinspre peluza din dreapta dau peste alte zeci de fani. Sînt din familiile PET-uri şi sînt peste tot. Urc în tribună. Ce dacă treptele de acces sînt făcute praf? Nu contează. Dacă îţi pui un pic mintea la contribuţie, îţi poţi imagina că vezi meciul de pe ruinele unei vechi arene din Grecia antică.
Atras de mulţimea de suporteri de la sectorul F din peluză, mă îndrept într-acolo. În acel sector, fanii nu stau pe scaune, ci între ele. Cu toţii au nişte siluete fragile. Sînt sute de suporteri-buruieni, unii înalţi chiar de o jumătate de metru, cu toţii ieşiţi din beton.
Fidelitatea suporterilor-buruieni
Oricum, pe scaune nu mai stă nimeni de cînd FC Argeş nu mai este în Liga 1. Chiar aşa, pe fiecare scaun s-ar putea pune cîte un mic afiş cu inscripţia: "Pierdut suporteri în carne şi oase şi echipă cu tradiţie. Găsitorului (a se citi "utopicului finanţator"!) recompensă!". Să revenim la suporterii-buruieni, pentru că ei sînt cei mai fideli. Sînt de luni de zile în tribună şi se înmulţesc pe zi ce trece. Asta da, fidelitate!
Au luat pista să n-o facă de rîs!
Înainte de a intra în teren, să traversăm pista de atletism. Cum? Nu mai e? A rămas doar nişte beton ciuntit? A fost luată de anul trecut? Corect, uitasem că săraca pistă era într-o teribilă stare de degradare de ani buni şi nimănui nu îi mai păsa de ea. Probabil că au luat-o ca să nu mai rîdă lumea de ea. Of, şi cîtă istorie se impregnase pe culoarele pistei, cîte competiţii naţionale şi internaţionale! Doar era una dintre cele mai bune din ţară!
Leroy Burell, Michael Marsh, Alina Astafei, ce istorie!
Să nu-mi spuneţi că nu ştiţi că în 1983, cu puţin timp înaintea Campionatelor Mondiale de juniori, la stadionul din Trivale a avut loc o întîlnire atletică între echipele României şi SUA. Printre participanţii de peste Ocean se numărau şi doi tineri de perspectivă, Leroy Burrell şi Michael Marsh.
De partea sa, echipa României avea în componenţă şi o junioară talentată la săritura în înălţime, pe numele ei Alina Astafei. Iar întîlnirea atletică de pe pista din Trivale a însemnat pentru ei începutul unor cariere excepţionale: cinci medalii de aur la Campionate Mondiale şi Jocuri Olimpice între 1991-1993, inclusiv cu faimoasa ştafetă de 4x100 metri a SUA, din care mai făceau parte Carl Lewis şi Dennis Mitchell.
1,84 milioane lei pentru nimic
Cît despre Alina Astafei, ea a devenit vicecampioană olimpică la Barcelona. Ce paradox, cei trei au făcut istorie, iar pista a ajuns tot istorie! Sînt speranţe pentru refacerea pistei pînă în toamnă, mai ales că Primăria a alocat şi un buget de 1,2 milioane lei în acest sens. Şi anul trecut a alocat bani destui, chiar mai mult - 1,84 milioane - dar nu s-a făcut nimic!
Ne rămîne speranţa. Pentru că ar fi chiar deprimant să spunem "Lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici!", asta ca să-l parafrazăm pe Dante. Ar fi păcat ca stadionul să ajungă un Colosseum al sportului argeşean ca amintiri şi degradare.
În umbra starurilor Seriozitate şi Implicare
În fine, să lăsăm divagaţiile neinteresante pentru autorităţi şi să intrăm pe gazonul unde odinioară călcau Kempes, Santillana, Albert şi mai ales inegalabilul Dobrin. Acum, pe gazon calcă maşina de tuns iarba.
Asta nu pare să deranjeze cele două echipe care joacă îndîrjit. E vorba de FC Dezastrul şi Avîntul Ignoranţa de Sus. Iar doi jucători de geniu - Nepăsare şi Uitare - fac spectacol pe stadionul din Trivale. Deşi pe teren nu e nici o poartă, ei tot înscriu de zor. Dau sute de şuturi în tribune, distrug scările, infrastructura stadionului şi tradiţia lui FC Argeş cu şuturi imparabile la vinclu.
De-a dreptul spectaculos. Şi nu e nici măcar un portar care să apere "şuturile". A, ba e un căţel tolănit lîngă o poartă de acces. Să fie vreun Duckadam patruped? Nu, la cît de moleşit e, probabil că a fost lovit de vreo minge trimisă din cer de fotbalistul Soare.
Vă întrebaţi de ce oare - dacă tot sînt aşa de eficienţi -, de ce nu ajung fotbaliştii Nepăsare şi Uitare de la stadionul din Trivale la Barcelona ori Real Madrid? Pur şi simplu, pentru că nu mai sînt locuri în echipă. Au ajuns acolo înaintea lor vedete precum Seriozitate, Implicare, Sprijin şi Profesionalism.
Iartă-i, Gîscane, că nu ştiu ce fac!
După ce mai ascult cîteva şoapte ale vîntului legate de legendele de odinioară de pe gazonul şi pista stadionului, mă îndrept spre ieşire, nu înainte de a mă mai uita o dată la afişul cu Dobrin de la tribuna oficială. Iartă-i, Gîscane, că nu ştiu ce fac!
Mă mai uit o dată prin casa de bilete. Pe jos sînt mai multe afişe care anunţă cursuri pentru frizer şi coafor. Pe cînd şi nişte cursuri intensive de fotbalist şi manager?
Chiar înainte de a ajunge la poartă, pe un zid, lîngă un morman de nisip (o fi de la castelul de nisip alb-violet?) văd o inscripţie care, deocamdată, nu şi-a găsit destinatar: "Susţine echipa locală!".
Pînă la urmă, puţin îmi pasă dacă cel care se va implica şi va aduce gloria de odinioară la stadion şi pe pista numită Dorinţă se va numi Cornel Penescu, John Doe, Tudor Pendiuc, Bill Gates, Vasile de la Sculărie sau Batman. Important e ca FC Argeş şi stadionul să renască.
Deocamdată, în sufletele zecilor de mii de alb-violeţi sînt doar multe goluri!
"Investiţii majore"
Cătălin Barbu, administratorul delegat al clubului FC Argeş, susţine că "deocamdată, baza arată cam prăfuită pentru că a fost vacanţă şi n-a mai lucrat nimeni. Dar avem planuri mari, anul acesta tragem la promovare, iar domnul primar a promis că va investi în această bază. Ca să jucăm în Liga 1 ar trebui să punem o instalaţie de încălzire a gazonului şi să acoperim cel puţin 5.000 de locuri".
"Primăria va aloca nişte fonduri pentru stadion. Am propus ca în loc de încălzirea gazonului să refacem baza, să-i redăm aspectul unui complex de fotbal al unui club de tradiţie" (Gica Dobrin, preşedinte de onoare FC Argeş)
200 de spectatori e media asistenţei la meciurile din sezonul trecut al Argeşului în liga secundă, unde a terminat pe locul 10 în seria 2
Jucători/Antrenori importanţi la FC Argeş:
Dobrin, I. Barbu, Mutu, Cr. Tănase, Dică, Neaga, Vlădoiu, D. Coman, C. Barbu, M. Radu II, Gh. Cristian, Bărbulescu, Prepurgel, M. Zamfir, Stancu, Doru Nicolae, Ţîrcovnicu, M. Tănase, Lăsculescu, Marin Traian, T. Ştefan / Halagian, Lăpuşneanu, Şt. Vasile, C. Cîrstea, I. Moldovan, Bondrea
