Articol de GSP - Publicat miercuri, 08 martie 2017 13:37
Ion Ion, 63 de ani, urmează să fie noul antrenorul al Stelei Armatei, și va lua echipa Clubului Sportiv al Armatei din Liga a 4-a pentru a o promova în Liga 1.
De-a lungul carierei, Ion Ion a jucat la Steaua, Metalul București, Rapid, Carpați Mârșa și Automatica București.
"Ion Ion nu era doar un jucător de echipă, ci și un fotbalist cu o personalitate puternică. Era o poezie de fotbalist. Avea un dribling extraordinar. Știa când să continue driblingul sau când să dea drumul balonului" Emerich Ienei pentru Evenimentul Zilei
La echipa roș-albastră, Ion a evoluat între 1971 și 1978, fiind crescut la echipa de juniori clubului. Fostul mijlocaș a câștigat 2 titluri de campion, în sezonul 1975-1976 și 1977-1978. Acesta a fost și căpitanul echipei roș-albastre și a bifat un meci pentru echipa națională.
"Perioada aceea de la copii și juniori a fost cea mai frumoasă.
Acolo mi-am cizelat tehnica, pe care eu oricum o aveam de pe maidan. Mă uit la fotbaliștii ăștia de azi, nu mai vezi un mijlocaș care să scoată din joc doi-trei adversari sau să facă fentă la preluare. Asta și pentru că la copii fac altceva decât trebuie să facă.
Eu, pe cuvânt de onoare, până am ajuns la tineretul Stelei n-am făcut o tură de teren! Doar miuțe și jocuri, asta făcea Fabian cu noi. Pentru că știa că nu trebuie să-i răpești unui copil bucuria jocului. Dacă i-ai luat asta, aproape că l-ai pierdut ca fotbalist" Ion Ion
Foto: evz.ro
În cariera de antrenor, acesta a pregătit mai multe echipe din țările arabe, Oman, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
189și 18 goluri are Ion Ion în prima ligă din România
În 2015, Ion Ion a acordat un interviu pentru Evenimentul Zilei și a povestit mai multe întâmplări din cariera lui.
...despre Steaua: "Am jucat alături de mari fotbaliști. Am evoluat în cupele europene, am prins echipa națională, chiar dacă pentru un meci.
Steaua mi-a dat foarte mult și i-am dat mult, doar eram suporterul lor din copilărie. Pe de altă parte, acolo era o disciplină militară ce n-ai văzut. Plus că, din când în când, mai venea șeful MApN, Ion Coman, care ținea aproape de echipă. Celor de la Armată chiar le păsa"
...despre Rapid: "Când am intrat pe teren am crezut că avem meci amical, toată peluza aia de la teatru era plină! «Așa e la noi la antrenament», mi-au spus colegii. Publicul ăla al Rapidului era unul fantastic. Pur și simplu te ducea spre victorie, urla, țipa, cânta, era ceva incredibil. Mă uitam la adversari, erau timorați.
Am jucat cu 75.000 de oameni pe fostul «23 August» contra lui Dinamo, în Cupă, când i-am scos. Ceva de vis. Rapidiștii sunt o nație aparte, dacă le-ai intrat acestor suporteri la inimă sunt în stare să-ți dea haina de pe ei".
...despre Cruyff: "Am jucat cu Barcelona, în 1977, în Cupa UEFA, iar pe Camp Nou nea Imi Ienei m-a anunțat că eu trebuia să-l țin pe Johan Cruyff. În minutul 5 era 2-0 pentru ei, iar Cruyff zburda. Am vrut odată să-l lovesc, am intrat cu talpa și am închis ochii să nu văd ce iese. N-a ieșit nimic. A doua zi mi-am văzut poza în ziar. Eram cu talpa la un metru în aer, iar el sărea peste mine. Era imens, un fotbalist uriaș".
...despre Dobrin: "La un meci cu FC Argeș, în Ghencea, mă cheamă Ienei și mă anunță că trebuie să fac marcaj la Dobrin, pe care eu îl admiram enorm. Trece vreun sfert de oră, mă întreabă Dobrin: «Mă, tu ce crampoane ai?».
Eu, ca prostul, de parcă nu știam ce crampoane am, ridic gheata, mă uit și zic «de cauciuc, nea Gică». Când am ridicat capul era la 10 metri de mine, spre poarta noastră, cu mingea la picior.Un fotbalist imens. Și dacă voiai să-l lovești, nu puteai".
