Comentariu de Cristi Coman: Taurul comunal pe care îl alimentăm cu cartonașe roșii

Declarația, consemnată de ProSport,  scoate din anonimatul lui „Ce te miri, bă, așa e la meciurile de la țară!” o bătaie „banală” din liga IV. Meciul dintre Viitorul Valea Mare și Viitorul Păușești Măglași din județul Vâlcea s-a întrerupt, pentru că Alisa Neață, femeia-arbitru de 28 de ani,  nu mai putea sta în picioare. De data asta, 112 a funcționat.  

Agresiunile de orice fel au ajuns să fie contextul în care se desfășoară orice eveniment în țara asta. E ceva cu țara asta? Cred că răspunsurile sunt da și nu.  

Nu țara e greșită, ci toleranța fiecăruia dintre noi la agresiunile asupra altora. Faptul că pe fiecare dintre noi și pe mai mulți deodată nu ne afectează prea mult nici legislația care se îndulcește pentru infracțiuni, nici eliberarea condamnaților pe motiv de recurs compensatoriu (a se citi supraaglomerare în închisoare), nici reducerea aproape de nesemnificativ a reusurselor și a pregătirii celor care trebuie să ne apere. 

Nu ne deranjează nici faptul că naționala de fotbal joacă în preliminarii cu tribunele goale din cauza agresiunilor verbale  și rasismului din tribună (soluția copiilor sub 14 ani este a UEFA), dar nu numai. Atunci când regulamentul prevede interzicerea materialelor pirotehnice și aruncarea obiectelor pe teren, de ce ai face asta? Evident, ca să arăți că ești masculul alfa. Dar pentru specia asta, există antidotul acțiunii eficiente a forțelor de ordine și a Codului penal. Și mai e ceva: nu ar fi trebuit ca 83.000 de euro, amenda către UEFA, să fie plătiți direct de vinovați? Și de cei care au permis, adică tot vinovați? 

În cazul lui Bogdan Cotea, un exemplar de 43 de ani care a lovit-o pe Alisa Neață, codul penal este ca un pansament.  

„Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” Pentru că pedepsele de până în 3 ani sunt de fapt pedepse cu suspendare. Omul va fi liber. Liber să mai atace, dacă va fi lăsat? Joacă și în echipa care se cheamă ironic Viitorul.  

Un fapt „banal”, o femeie-arbitru băgată în spital direct de pe terenul de fotbal. Dar de ce i s-a ridicat sângele în cap lui Cotea, recidivist în a pedepsi arbitri?  

„Noi vorbim între noi și știam despre problemele lui din trecut. Tocmai de aceea am avut grijă să îi vorbesc foarte frumos și să nu îl provoc. Când am scos cartonașul, parcă a înnebunit”, spune Alina Neață pentru ProSport. 

După o îmbrânceală cu înjurături, normal, Cotea trebuia să iasă de pe teren. Dar a văzut roșu în fața ochilor.  

„Pentru ei, pur si simplu o femeie-arbitru e doar un arbitru”, spunea un cititor gsp.ro la comentarii. A, ok, ne-am liniștit. Sau neam liniștit. Putem să așteptăm următoarea bătaie, „taurul” nu are nimic cu femeile, cu oamenii are el ceva.  

Lumea sportului e plină de agresiuni verbale. Agresiunile fizice sunt rare pe teren, dar foarte multe în tribune. Spiritele labile, în lipsa unei coerciții eficiente, derapează ușor.  

Poate că și polarizarea din România și nu numai din România are un rol în crearea continuă a unui adversar. Agresivitatea perpetuă, superficialitatea, sentimentul de nedreptate, fără a fi ponderat de informații sau de logică sau de cultură. Poate că nu nivelul pedepselor trebuie să crescă, ci doar să scadă numarul celor care sunt potențiale bombe, pe teren și în afara lor. Nu, nu sunt doar vorbe. Cum?  

Așa cum spunea Mircea Lucescu la Prietenii lui Ovidiu: „Nu se poate să ajungi la un nivel de performanță fără cultură!” 

Așadar, „taurii” să fie condamnați la Educație și Cultură!