Andrei Vochin după amicalul cu Uruguay » Nu vă bateţi joc de cel mai bun meci!

Dacă izbutim să nu facem nuntă din această prestaţie solidă, putem merge mai departe şi putem cuantifica multe lucruri bune pe care "naţionala" lui Victor Piţurcă le-a arătat în faţa uneia dintre cele mai puternice selecţionate ale momentului.

Bile albe

În primul rînd ar trebui salutată atitudinea. Dorinţa de a alerga, agresivitatea pozitivă, spiritul unei echipe care dă semne că începe să se închege. De la liderul Mutu la cvasidebutantul Pintilii, ai noştri au jucat mai întîi pentru echipă şi apoi pentru propriul lor interes. Iar asta se vede atît pe teren, dar, mai ales, se simte înainte de meci, cînd jurnalele nu au subiecte de scandal inspirate din nopţile tumultuoase ale jucătorilor. O stare a lucrurilor care ne-a ajutat să putem alerga, să pasăm mult mai bine ca ei şi să ne creăm mai multe ocazii. Tabelul cifrelor meciului este elocvent.

Plecînd de aici, contabilizăm bilele albe. Observăm că linia de fund s-a achitat onorabil de o sarcină dificilă, de vreme ce a avut de înfruntat o ofensivă ce marchează, în medie, 3 goluri pe meci. Flancurile au contat în atac, cu plusuri pentru Torje (ce centrare de clasă a dat la gol!!!), în dreapta şi Latovlevici în stînga. În avanposturi, Mutu a trebuit să facă faţă atenţiei sporite a cuplului Rios-Maxi Pereira şi s-a descurcat bine, chiar şi fără realizări individuale. Asta pentru că, evoluînd în slujba echipei, a descongestionat zonele de acţiune ale celor doi Niculae. "Francezul", dinamic şi dispus la a alerga în ambele terenuri, iar dinamovistul puternic, prezent, dar şi ghinionist, la superba execuţie, cu dreptul!!!, cu care a trimis mingea în bară.

Plusurile s-a îngroşat în partea a doua, iar primul dintre ele trebuie agăţat de treningul selecţionerului. Schimbările efectuate de Piţurcă la pauză au echilibrat un monom de joc ce suferea în mijlocul terenului şi a adus variante proaspete în zona de atac. Acolo unde, proaspăt, Bogdan Stancu a marcat golul egalării şi-l putea înscrie şi pe cel al victoriei, la faza în care Muslera a scos cu piciorul. Dacă-l socotim şi pe Marica, participant activ la faza golului nostru, atunci trebuie să ne bucurăm că, la acest moment, avem cel puţin 4 variante viabile de atac.

Bile negre

Epuizînd laudele, nu trebuie uitate minusurile. Cel mai important e cel din mijlocul terenului în repriza întîi. Acolo am suferit cel mai mult pentru că Neagu şi Pintilii, altfel băieţi înzestraţi, pe care am putea să ne bazăm în timp, au arătat că nu pot juca în tandem. Au vrut să facă pe rînd ambele faze, dar nu s-au completat. Nu au jucat aproape unul de altul şi au avut momente în care au uitat de "compasul" defensiv obligatoriu care le cere mijlocaşilor centrali din sistemul 4-2-3-1 să stea în scară. Scuzabil, ţinînd cont că n-au jucat niciodată împreună, n-au ritm de joc, pentru că ambii vin din campionatul intern neînceput, şi sînt complet lipsiţi de experienţă la acest nivel. Jocul s-a schimbat o dată cu intrarea lui Bourceanu şi Lazăr, pentru că primul şi-a asumat rolul defensiv, iar al doilea a fost mai preocupat de atac, furnizînd şi pase decisive (excelent serviciul la ratarea lui Torje, de exemplu).

Ţineţi-o tot aşa!

Chiar şi aşa, România - Uruguay, 1-1, a fost cel mai reuşit amical din ultima perioadă. Dar pentru a căpăta cu adevărat valoare, el trebuie continuat în aceeaşi filosofie, cu acelaşi nucleu de 7-8 jucători, cu aceeaşi atitudine! Pentru că altfel, tot ce va urma lui nu va fi altceva decît aceeaşi păcăleală pe care o mai trăim, din cînd în cînd, după partide de pregătire pe care noi le tratăm oficial, iar adversarul abia aşteaptă să ajungă la vestiar pentru a scăpa de ninsoare. Nu de alta, dar dacă ar răci, ar fi nevoiţi să lipsească de la turneele finale la care ei s-au calificat mereu, iar noi mai deloc.

PS. Din peisajul nunţii nu trebuie omis momentul în care s-a furat mireasa. Darul de răscumpărare a stat în fluierul lui Kassai. Acum am profitat, dar nu uitaţi momentul!