FOTOREPORTAJ GSP DIN POLONIA Nostalgia e la mare modă în Varșovia » Cantine ca pe vremea comunismului, cu prețuri pe măsură

• Reporterii Ionuț Iordache și Remus Dinu sunt trimișii speciali ai Gazetei Sporturilor la Varșovia, de unde vă vor oferi zilnic cele mai noi detalii, reportaje și interviuri exclusive despre cel de-al treilea meci al „tricolorilor” din Liga Națiunilor.

• Polonia - România se joacă vineri, de la ora 21:45, pe stadionul „PGE Narodowy”, liveTEXT pe GSP.ro și în direct la Antena 1 și Antena PLAY.

Pe strada Floriańska din Praga, cartierul de pe malul estic al Vistulei, un pavilion gri, scund, pare uitat între blocuri.

Pe vitrină, cu litere verzi, scrie „Bar Mleczny Rusałka”, iar între cuvinte sunt desenate un cuțit, o furculiță și o lingură de dimensiunea unui om.

În față stau parcate biciclete de închiriat, iar pe caldarâm trec turiști care habar n-au ce e înăuntru.

Înăuntru e 1985.

Meniul barului de lapte, cu litere de plastic

+10 FOTO

Pe peretele din lemn lăcuit atârnă „Jadłospis”, adică meniul, o tablă galbenă pe care felurile de mâncare sunt compuse din litere albe de plastic, ca pe vremuri.

În stânga fiecărui fel e trecută „greutatea netă” în grame. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Prețurile par dintr-o altă epocă:

• o chiflă cu unt costă 3 zloți, mai puțin de un euro

• o supă de lapte cu tăiței, 9 zloți

• borșul roșu, 4 zloți

• ochiurile jumări din două ouă, pe unt, 11 zloți

• clătitele cu brânză și smântână, 14 zloți

• kotlet schabowy, șnițelul polonez, felul cel mai scump din meniu, 17,50 zloți, circa 4 euro

Mai sunt zupa ogórkowa (supă de castraveți murați), flaki (ciorbă de burtă), bigos, fasole „bretonă”, chiar și macaroane cu slănină.

Lângă ele, deserturi simple ca acum 40 de ani: orez cu unt și zahăr, găluște cu unt și zahăr.

Casiera și „Zwrot naczyń”

+10 FOTO

Comanda se dă la casă. Doamna de la ghișeu, cu părul cărunt și cârlionțat și o rochie cu modele colorate, ridică privirea din ziar doar cât să bată comanda. Apoi se întoarce la tabloidul ei, cu creionul în mână.

În dreapta ei, deasupra unui ghișeu din lemn, scrie „Zwrot naczyń”: „Returnarea vaselor”. Aici nu există ospătari. Îți iei singur mâncarea și tot tu duci tava înapoi.

Bonul e tipărit de casa de marcat, dar comanda pentru bucătărie e scrisă de mână, peste el, cu pixul: „jajecznica, mielony, bułka, kakao”. Adică ouă jumări, chiftea, chiflă și cacao. Dai bonul la ghișeu și aștepți.

Dantelă, tacâmuri și boneta bucătăresei

Ghișeul prin care primești mâncarea e acoperit pe jumătate de o perdea de dantelă albă, ca la bunica.

Pe pervaz stau un coș de plastic cu tacâmuri, solnițe, pipernițe și șervețele puse în căni. Prin deschizătură se vede bucătăreasa, cu boneta albă pe cap.

Mâncarea vine pe farfurii albe, simple: jumările aurii pe unt din două ouă, o chiftea poloneză (kotlet mielony) cu puțin sos, o chiflă rotundă gen japoneză, cum se spunea la noi, și o cană groasă, albă, cu cacao.

Totul costă 35 de zloți, cât două cafele într-un local din centru. Gustul e cel de acasă, fără pretenții și fără surprize, exact ce cauți aici. Porțiile sunt micuțe, ca pe timpul comunismului.

Sala cu perdele și lambriu

Sala ar putea fi decorul unui film de epocă: lambriu de lemn cu ornamente ondulate, pereți verde-crud, tuburi de neon pe tavan, un ceas rotund pe perete, mese acoperite cu fețe de masă verzi sub plăci de sticlă și scaune cromate.

Pe vitrina mare, perdele cu frunze și tul alb filtrează lumina, iar numele barului se citește în oglindă, dinăuntru.

Un detaliu modern se ascunde în plină vedere: fotografiile de pe perete sunt făcute prin tehnica „light painting”. În fiecare apare o literă desenată cu lumina, iar împreună formează numele RUSAŁKA.

Istoria barurilor de lapte, mai veche decât comunismul

Prima impresie e că barurile de lapte sunt o invenție a regimului comunist, așa par, mai ales pentru cineva care a trăit vremurile alea. Dar nu e așa.

Primul bar de lapte a fost deschis de Stanisław Dłużewski în februarie 1896, la Varșovia, pe strada Nowy Świat la numărul 11.

Se numea „Mleczarnia Nadświdrzańska” și servea mai ales mâncăruri pe bază de lactate. A funcționat până la Revolta din Varșovia, în 1944.

Comunismul le-a transformat însă în fenomen de masă. În anii de vârf, în Polonia funcționau aproape 40.000 de baruri de lapte. Majoritatea erau administrate de cooperativa de consum „Społem”, una dintre structurile de monopol ale comerțului alimentar.

După 1989, multe nu au supraviețuit tranziției. La sfârșitul anilor 2000 mai rămăseseră doar în jur de 120. Și totuși, n-au murit.

De ce sunt atât de ieftine barurile de lapte

Prețurile mici nu sunt întâmplătoare. Statul polonez subvenționează barurile de lapte pentru materiile prime.

În 2022, pentru a contracara inflația, subvenția a urcat de la 40% la 70% din valoarea ingredientelor cumpărate. În 2024 a atins un record de 71,3 milioane de zloți, iar pentru 2025 guvernul a planificat o reducere la 61,4 milioane.

Astăzi mai există în jur de 150 de baruri de lapte în toată Polonia, iar circa 70 de firme primesc subvenția.

Le susține și moda bucătăriei tradiționale. Tinerii polonezi, turiștii și nostalgicii au transformat cantina comunistă într-un obiect de cult.

Și noi am avut „autoservirile” noastre

Micul dejun la Rusałka: ouă jumări, cacao și o întoarcere de 40 de ani în timp

Pentru un român de 40 de ani, totul pare cunoscut: tava, ghișeul, bonul, fața de masă sub sticlă. Sunt rude apropiate ale bufetelor și autoservirilor noastre din anii '80. Mi-au adus aminte de cele din Mamaia, de la mare. Diferența e că la noi au dispărut aproape complet.

În Polonia, statul a decis că merită păstrate, ca loc unde poate mânca oricine, de la student la pensionar.

Vineri, înaintea meciului, unii suporteri români vor căuta probabil un fast-food.

Cei mai curioși ar putea face o plimbare de 20 de minute și să intre la Rusałka. Pentru 35 de zloți ies sătui. Și, pentru o oră, ies dintr-un alt secol.