Burleanu publica poezii la 20 de ani: ”Lupoaica lui Romulus și Remus s-a prostituat demult! M-am săturat de șopârlism”

În anii adolescenței, Răzvan Burleanu își căuta un drum nu numai în arbitraj, demers eșuat, ci și în lumea literară. Ziarul "România liberă" a descoperit cinci poezii publicate de actualul șef al FRF în revista "Ateneu" din Bacău, creații premiate într-un cenaclu desfășurat în cadrul festivalului "Arlechin".

Pe atunci, Burleanu avea 20 de ani și avea inclusiv preocupări jurnalistice, semnând editoriale în publicații locale din Bacău și Iași.

Iată cum sună câteva dintre versurile semnate de șeful fotbalului românesc în urmă cu peste un deceniu:

"Liniște apollinică beţie dionisiacă / tăcere cuvânt îngropat în sine / de aici se poate citi totul / poetic al democraţiei / cuvinte golite / cuvinte îmbuteliate / părăsit în mine însumi / și-n noroaiele de-afară / straniu ca un arhetip din Jung / sindromul amintirilor voalante / sentimentul epileptiform al deja trîitului / Simultanul. / Paradis și infern / Muzeu al cărnii / cu aripi glorioase / tăcere și beznă pretutindeni / aici viaţa o poţi auzi în surdină"
Pasaj din poemul "Nevroză"

"Dumnezeu este / înainte de toate / virgula dintre viaţă și moarte / o mare din care nasc din când în când / pământuri. / L-am privit pe Dumnezeu în ochiul lui triunghiular / ca să renasc în lumea luminii / transfinită / pe care timpul dizolvat o / presimte"
Poezia "Dumnezeu"

"Știu că «lumea» nu mă poate suferi"

De asemenea, Burleanu a iscălit un editorial sub titlul "Cine este România? Socializare după masa de seară sau ce poţi să mai faci pentru altul sau pentru tine".

Câteva fraze din materialul respectiv: "Știu că «lumea» nu mă poate suferi, dar m-am săturat de șopârlism, de îmbrăcarea textului în uniformă de camuflaj. Nu vreau decât să ofer o oglindă superbă a României morţilor vii. Ochii mei de adolescent au înregistrat imaginile și le-au livrat neuronilor. Eu nu sunt decât vocea generaţiei mele. (...) Se pare că lupoaica lui Romulus și Remus s-a prostituat de mult, decăderea structurii lupești stă tocmai în acţiunea unei Scufiţe Roșii care răstoarnă o întreagă ierarhie veche de câteva mii de ani pentru a restaura o copie infidelă a haitei".

"Nu știu ale cui sunt versurile, dar nu s-a pierdut un mare poet. Există destule clișee, o viziune stângace, încordată, care vânează contradicţiile. Autorul nu are o vocea a sa, însă și-o caută tensionat. Dacă un student mi-ar arăta astfel de texte, aș încerca să îi pun ordine în lecturi. Totuși, l-aș încuraja să scrie în continuare"
Bogdan Crețu, conf. univ. Universitatea "Cuza" Iași, în revista "Ateneu"