Comentariu de Dan Udrea » ”Cum e posibil ca şeful fotbalului românesc să se simtă stingherit, temător sau naiba ştie cum, ca să nu aprindă o lumânare?”

E o ştire care n-aş fi crezut niciodată că ar putea exista în fotbalul de care m-am îndrăgostit la jumătatea şi finalul anilor '80 şi pe care l-am iubit în cel mai frumos mod cu putinţă în vara lui 1994. În nopţile acelea albe şi pline de stele strălucitoare venite de peste Ocean.

Cum e posibil să ajungem în această situaţie? Cum e posibil ca şeful fotbalului românesc să se simtă stingherit, temător sau naiba ştie cum, ca să ajungă să spună că nu poate să aprindă o lumânare? "Nu am dorit ca prin prezenţa mea acolo să nasc eventuale reacţii din partea unora care îşi promovează interesele personale în fotbal". N-aş fi putut să accept absenţa lui indiferent de explicaţie, dar să spui aşa ceva mi se pare nu doar revoltător, ci demonstrează că eşti chiar lipsit de scrupule.

Cine îşi promovează interesele personale în fotbal? Hagi? Gică Popescu? Lupescu? Răducioiu? Stelea? Iordănescu? Prunea? Panduru? Lăcătuş? Viorel Moldovan? Dorinel Munteanu? Toţi au fost în ultimele două zile lângă Prodan şi nu doar ei, deci ei toţi au interese proprii în fotbal şi tu, Răzvan Burleanu, eşti singurul care lucrează pentru binele lui? Nu vă apucă greaţa, serios?! Ceva mai odios, rostit de cineva în România, n-am mai văzut de multă vreme.

Pe cine mai reprezinţi, Răzvan Burleanu, în acest moment, dacă nu eşti dorit în mijlocul unor oameni care sunt modele şi care au determinat generaţia care acum are 35-55 de ani să iubească fotbalul? Măcar prin natura funcţiei pe care o ocupi, aceea de preşedinte, şi tot erai obligat să ai curajul, decenţa şi chiar umilinţa de a merge să depui o coroană de flori şi să-i aprinzi o lumânare lui Didi Prodan.

N-ai făcut-o, dar ai preferat să postezi 10 rânduri, pline de sustenabilitate şi de propagandă, pe site-ul personal!!! Nici măcar pe cel al FRF, unde pagina era deschisă de mesajul de condoleanţe primit din partea preşedintelui FIFA! E chiar o nebunie ce se petrece!

Trăim vremuri complicate în fotbalul românesc din moment ce moartea unui om e văzută ca un bun pretext de afişare a orgoliului şi a lipsei de compasiune. Totuşi, chiar Didi ne-a lăsat un model de urmat. Poate n-a fost cel mai talentat şi cel mai bun, dar a avut ambiţie şi onoare. Calităţi cu care a reuşit în fotbal şi în viaţă.

Calităţi pe care nu le mai regăseşti aproape deloc în Casa Fotbalului, devenită în ultima vreme casa oricui, numai a fotbalului românesc, nu! O casă în care lumina stă stinsă de aproape 3 ani şi în care totul se face pe întuneric.

Rămas bun, Didi! Noi rămânem în lumea aceasta neînţeleasă, o lume în care unii şi-au pierdut atât de mult demnitatea încât nu mai ştiu nici când trebuie aprinsă o lumânare.

PS: O singură nedumerire am şi se leagă de Andrei Vochin. Îi voi adresa întrebarea şi atunci când voi fi faţă în faţă cu el: oare ce sfat i-ai dat, Andrei, din postura de consilier principal, lui Burleanu în privinţa modului în care să trateze decesul lui Didi?

De fapt, ar mai fi o întrebare pentru fostul meu coleg de la Gazetă: dacă în aceste zile erai jurnalist, nu oficial al FRF, ai fi mers să-ţi iei adio de la Didi? Dacă răspunsul e "da", atunci, Andrei, crezi că a meritat alegerea pe care ai făcut-o acum 2 ani şi jumătate?