EXCLUSIV Autoportret Viorel Moldovan: „Eram nesimțit ca atacant, niciodată nu fugeam de responsabilitate”

Articol de GSP - Publicat miercuri, 19 august 2020 20:40 / Actualizat miercuri, 19 august 2020 21:04

Urmărește GSP în Discover Adaugă GSP ca sursă preferată

Viorel Moldovan, 48 de ani, noul antrenor al celor de la Petrolul Ploiești (Liga 2), a acceptat invitația de a participa la „Prietenii lui Ovidiu”, emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia. Emisiunea este în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.

Fostul atacant a dezvăluit că nu putea să doarmă în nopțile în care nu marca, dar că nu e absolut deloc supărat pe Anghel Iordănescu, după ce nu l-a folosit niciun minut în meciurile de la Mondialul din Statele Unite ale Americii.

- Dezamăgirea ta cea mai mare e că n-ai jucat la Mondialul din '94?
- Pentru mine a fost un lucru extraordinar să fiu în acel lot și participarea la acel turneu mi-a deschis ochii. Mi-a dat un curaj și o anvergură, o motivație vizavi de ce mi-am propus să realizez după acel turneu. A fost foarte important pentru mine să fiu în lot, chiar dacă n-am jucat... Sunt un minimembru al Generației de Aur.

- Lasă că ai prins Mondialul din 1998. Meciul cu Anglia nu prea putem să-l uităm.
- Nici eu! Veneam după meciul cu Columbia și am avut o ocazie mare... Și-acum o visez! Trebuia să marchez... Am ratat la 0-0. Apoi, în meciul cu Anglia mi-am dorit mult să înscriu pentru că jucam în Anglia în momentul respectiv. Am simțit acea minge, Hagi mi-a lobat-o, am anticipat-o și am înscris.

- Tu dormeai nopțile după ce ratai sau aveai un meci mai slab?
- Nu puteam. Mai ales după jocurile în care aveam situații și nu marcam. Sunt perioade în viața unui atacant când ești acolo, dar nu reușești să marchezi. Nu ai inspirația necesară, iei o decizie proastă...

- Dar, zi-mi, te rog...
- Nea Ovidiu, important pentru atacant e să fie perseverent și să nu fugă de careu. Chiar dacă ratezi, du-te să te întâlnești cu mingea! Chiar dacă ratezi zece ocazii, a 11-a intră... Când ratezi, fugi de responsabilitate. Se creează un complex. Am întâlnit atacanți care fugeau de careu după ce ratau 2-3 situații. Eu n-am avut probleme din astea. Eram nesimțit și-mi plăcea careul. Mă apăsa când ratam, dar mă duceam acolo. Nu fugeam niciodată!