Gabriel Berceanu despre scandalul de la naţională : «Haide, Tamaş, vino, vino / Să bem şpriţ la San Marino»

N-a fost să fie. Cu Messi la Bucureşti, băieţii ar fi avut alt suflu, maximum o bere-două înainte şi-o tărie după, în zori, să dreagă inaugurarea National Arena. Şi cu Uzbekistan, în Austria, era altă treabă: aer de munte, un vin sec şi fără violenţă. Pentru Adi, căruia îi priesc malurile mării (ranga de Constanţa), dar nu şi pentru Gabi, în apele lui doar la înălţime (kung fu Poiana Braşov).

Dar aşa, cu San Marino, blestematul de şpriţ şi-a spus cuvîntul: răcoros, viu, întăritor. Nu e exclus ca tocmai adversarii "tricolorilor" să le fi desfăcut sticlele, dacă i-a prins ora cu pricina în timpul serviciului de ospătari. Nu e de neluat în seamă nici varianta ca ei să fi băut de dorul lui Chivu. Sau de soarta Timişoarei. Ori de Sfîntă Mărie. Poţi să le reproşezi ceva?

Gabi şi Adi, aşa vor rămîne cei doi în istoria nescrisă a fotbalului românesc, Lolek şi Bolek ai aşteptărilor unor naivi microbişti. Un băiat răsfăţat din Poiana Braşov care şi-a desenat tinereţea cu sticle şi transferuri eşuate, alături de un puşti talentat de lîngă Piteşti, cu viciul agăţat de propria viaţă aidoma golurilor celebre de numele marilor fotbalişti.

Duetul lor de acum, la o masă din San Marino, descrie un tablou amar: ca doi zilieri, bucurîndu-se de 50 de euro pentru tencuială, cinstesc în amintirea arhitecţilor care ar fi putut să fie. Şi ce fel de beţie! Pe ascuns, fără vreo urmă de bărbăţie. Pentru felul acesta de-a fi, nici etilicii din gara Lehliu nu v-ar mai fi acceptat la masă.

Ce mare meci al României se leagă de voi? Nu aveţi de răspuns în faţa nimănui. Pentru că nimeni nu va mai sta, în curînd, cu faţa la voi.