„Gică Hagi și Nicușor Dan și-au atins limita incompetenței!” » Radu Naum și Cătălin Striblea, dialog spectaculos: „Știi ce e «principiul transferului de medalie»?”

Diagnosticul pus de cei doi este foarte interesant, redăm părți mai jos:

„La Hagi sunt niște lucruri complet de neînțeles”

Radu Naum: „Nicușor Dan și Gheorghe Hagi sunt niște excelențe. Ei sunt niște oameni excelenți în carierele lor, dar mi-e teamă că au ajuns într-un loc unde capacitatea lor de a rezolva problemele și de a impune ceva coerent se lovește de un zid cumva interior sau un zid al capacităților lor”.
Cătălin Striblea: „Și-au atins nivelul de incompetență”.

Radu Naum: „Exact, așa se spune. Deci sunt doi oameni în două situații critice. Sigur, una este incomparabil mai importantă, cea a României, ca țară. Și culmea e că se întâmplă amândouă crizele în același timp. Până acum, ce s-a întâmplat? Acești doi oameni, în ochii multora dintre cei care observă aceste fenomene, ai concetățenilor, ai compasionalilor lor, sunt oameni de neînțeles. La Hagi sunt atâtea lucruri de neînțeles, dar exprimate de cei din lumea fotbalului, nu de habarniști. Știu, de exemplu, faptul că anumiți oameni sunt folosiți ca de umplutură au o bază reală. În emisiunea mea de la Digi Sport, președintele Andrei Nicolescu de la Dinamo a spus că jucătorii lui de acolo, Cârjan și Opruț, resimt o frustrare. Andrei Nicolescu zicea: „Nu noi trebuie să înțelegem ce spune Hagi, dar ei, jucătorii, ar trebui să înțeleagă.” Deci n-a spus direct că ei nu înțeleg ce le spune Hagi și că e o problemă mare, dar a bătut ușor șaua ca să pricepem despre ce e vorba. E clar că e o zonă de frustrare și de neînțelegere. Întrebarea este însă: cum am ajuns noi aici cu doi oameni care sunt, încă o dată, niște faruri în zonele lor de competență?

Gică Hagi // FOTO: Cristi Preda (GSP)

Ce înseamnă să „traducem medalia”: dacă ești fotbalist bun, sigur ești bun și la altceva

Cătălin Striblea: „Virgil Stănescu, fostul baschetbalist, spune că în zona sportului românesc avem obiceiul să „traducem medalia”. Adică, dacă ai fost un bun jucător sau un bun sportiv, se presupune automat că ai competență și în a doua carieră. Ori Stănescu spune: ca să fii un bun fotbalist, baschetbalist, handbalist sau alergător, te-ai antrenat zi de zi la disciplina respectivă ca să ajungi la cel mai înalt nivel al tău. La fel și pentru management, și pentru președinție, și pentru antrenorat: trebuie să te antrenezi zi de zi, pentru că rezultatele nu pot fi traduse cu totul”
Radu Naum: „Dar nu e cazul aici. Ei n-au trecut direct de la domeniul lor primar la cel în care sunt acum fără niciun fel de tranziție. Ei au fost... Nicușor Dan a înființat un partid, a funcționat ca om politic/administrator, a fost administratorul celei mai mari entități din interiorul țării, care este Bucureștiul.

Jurgen Klopp, la conferința de presă dinaintea reuturului de azi cu Grecia / Foto: Imago

„Hagi a început brusc și complet irațional, direct selecționer. Dar și alții au făcut-o! Știi care a fost diferența?”

Cătălin Striblea: „Domnul Nicușor Dan nu a avut activitate de ministru și a avut doar o simbolică activitate parlamentară. Dar hai să zicem că în cazul lui s-au acoperit mai multe etape decât în cazul lui Hagi”
Radu Naum: „Ba nu, și în cazul lui Hagi au fost acoperite. Hagi a început brusc și complet irațional, fiind pus selecționer direct din teren. Dar nu suntem singurii care au făcut asta, s-a mai întâmplat și la alții. Da, sigur, nu la nivelul ăsta. Dar Klopp, de exemplu, când era jucător la Mainz, de pe o zi pe alta s-a accidentat și a devenit antrenor. Azi era jucător, iar după câteva zile a devenit antrenor acolo. Bun, spui că Mainz nu e naționala României, dar s-a mai întâmplat. Beckenbauer, care n-a fost niciodată antrenor, a fost pus selecționerul Germaniei și a câștigat.

Dar lui Hagi și Nicușor Dan le lipsește, în primul rând, o țară care să lucreze coerent. La Beckenbauer, la Klopp sau la Platini ce a funcționat? Tot ce înseamnă organizarea sportivă și administrativă a acelor țări. Aceste țări erau atât de bine structurate piramidal încât le lipsea doar o piesă în vârf, care să nu fie nevoită să reorganizeze toată piramida, fiindcă ea era deja organizată. Le trebuia doar cineva cum a fost Emeric Ienei.

Emeric Ienei a fost un antrenor despre care multă lume spunea că nu avea niște competențe colosale. Nu era un Guardiola, nu era un Ferguson. Dar pentru că avea o echipă bine alcătuită, bine selecționată, bine antrenată în sine, cu oameni crescuți bine fotbalistic și căreia i s-a dat încredere, a fost nevoie doar de cineva care doar să-i ghideze ușor. Jucătorii spuneau: „Nu făceam mari lucruri tactice, dar ne spunea niște lucruri care ne făceau să credem că se poate.”

Nu este cazul României și nu este cazul fotbalului românesc în momentul de față. Acest transfer de medalie despre care spune Virgil Stănescu se potrivește în locurile unde masa este deja pusă, iar tu doar te așezi în capul ei și prezidezi. Dar când ajungi la o masă cu farfuriile nespălate și mâncarea arsă, trebuie să o iei de la capăt de unul singur sau, mai rău, să-ți imaginezi că ai soluții magice. Mi-e teamă că acești doi oameni și-au imaginat că au soluții magice”