INEDIT » Interviu simultan cu secunzii lui Contra: "Ne distram făcând «Procesul etapei». Moderator, un fel de Ovidiu Ioaniţoaia, era Cosmin"

1) Cea mai frumoasă amintire legată de participarea la echipa națională?

Mihalcea: Calificarea cu naționala de tineret la Europeanul din 1998 disputat la București, ultimul turneu final la care am participat la acest nivel. Am avut atunci o generație minunată, cu Lobby, Contra, Florentin Petre, Hâldan. Am făcut preliminarii fără înfrângere, dar, din păcate, am pierdut apoi toate partidele la CE. Am realizat însă un prim meci foarte bun cu Olanda, am și condus cu 1-0 împotriva unui adversar la care Van Nistelrooy era rezervă atunci! Luțu a scos din greșeală, aproape de pe linia porții, un gol ca și realizat de Dănciulescu!

Gane: Debutul, în meciul cu Feroe, în '92, când am învins cu 7-0. Selecţioner era Cornel Dinu. Eram la încălzire, nu mă aşteptam, dar am fost trimis pe teren prin minutul 60, în locul lui Lăcătuş. A fost cea mai fericită zi din viaţa mea de jucător, ceva extraordinar să mă antrenez şi să joc împreună cu acei mari fotbalişti, Hagi, Popescu, Petrescu şi toți ceilalţi.

2) Ultima dată când ai plâns la un meci al României, indiferent de ce calitate ai avut?

Mihalcea: Prima și ultima dată când am plâns ca jucător a fost la ratarea barajului cu Slovenia pentru Mondialele din 2002. Am simțit o frustrare imensă. N-am fost om câteva zile după returul de la București, pe care l-am jucat în noroi, cu cinci atacanți pe teren la un moment dat, de nici nu mai știam ce să facem ca să înscriem. În tur, Osterc marcase golul vieții, ni s-a refuzat și un penalty, iar pe Ghencea am avut și un ghinion teribil. În vestiar s-a așternut o tăcere ca de înmormântare, dar Hagi ne-a felicitat pentru efort, ne-a îndemnat să ținem capul sus și să luptăm în următoarele campanii.

Gane: Cea mai mare tristeţe a fost la înfrângerea cu Suedia de la Mondialul din '94. Poate şi pentru că fusesem implicat, jucasem în preliminarii. Chiar dacă nu am prins lotul pentru turneul final, eram legat afectiv de băieţi. Păcat, ne-am fi dorit atât de mult să jucăm o semifinală de Mondiale cu Brazilia!

3) O amintire personală legată de Contra?

Mihalcea: La cununie, Cosmin își uitase acasă butonii de la cămașă. Și pentru că nu mai avea timp să se ducă să-i ia, i-am dat pe ai nașului, adică ai mei! Tocmai se transferase la Milan, așa că i-am pus condiție să-mi aducă la schimb un tricou rossonero!

Gane: În '99, când am venit la Dinamo, era un grup frumos, cu Cosmin, Lupescu, Iftodi şi ceilalţi. Am avut un cantonament de iarnă, cu soţiile, cu prietenele, în America, la Orlando. Un vis! În fiecare seară, Cosmin ne invita la el în cameră, uşa lui era mereu deschisă. Ne distram făcând "Procesul etapei". Moderator, un fel de Ovidiu Ioaniţoaia, era Cosmin. Noi eram invitaţi, jucam diverse roluri, dezbăteam faze, erori de arbitraj. Vă daţi seama ce ieşea: glumeam, râdeam! Iar aceste întâlniri ne-au unit, au fost ca un team building.

Interviul complet, în care cei doi vorbesc despre ce i-a determinat să accepte posturile de la națională, ce jucători ar naturaliza pentru naționala României, care sunt fotbaliștii români preferați și alte detalii inedite găsiți în ediția tipărită de azi și pe platforma digitală!