Articol de Justin Gafiuc, Remus Dinu, Cezar Titor - Publicat joi, 26 martie 2026 13:46 / Actualizat joi, 26 martie 2026 13:46
Ionuț Rada, 43 ani, a împărțit vestiarul la Karlsruhe cu vedeta de azi a Turciei, Hakan Calhanoglu, pe vremea când mijlocașul era un puști de perspectivă în Zweite Bundesliga. Cei doi au rămas amici peste ani, iar fostul stoper descrie impactul mijlocașului asupra naționalei Semilunei, înaintea disputei cruciale cu România, din barajul pentru Mondiale. E convins că Lucescu nu se va baricada în defensivă!
Ionuț Rada așteaptă și el cu sufletul la gură barajul Turcia – România pentru Mondiale. Fostul fundaș de la U Craiova, CFR, Rapid și Steaua/FCSB are însă un reper mai aparte: Hakan Calhanoglu, ex-coechipierul său de la Karlsruhe, în 2012, când „otomanul” avea doar 18 ani.
Descrie relația cu actualul elev al lui Chivu de la Inter, rostește previziuni despre tactica lui Lucescu prin prisma obiceiurilor sale de antrenor și oferă sfaturi despre cum „tricolorii” pot supraviețui în infernul de pe arena lui Beșiktaș.
Ionuț Rada: „Partidele astea sunt, de fapt, mai ușor de pregătit”
- Ionuț, ce așteptări ai de la acest Turcia – România?
- Știu că mulți dintre oamenii de fotbal spun că nu există șanse ori sunt foarte mici. Turcia are, într-adevăr, jucători care evoluează la echipe importante, dar una e la club, alta la națională. Sunt lucruri complet diferite. Iar când ai în față un adversar clar favorit, precum Turcia acum, ambiția, determinarea și autodepășirea pot fi mult mai mari la noi. Asta depinde și cum va reuși Mircea Lucescu să-i ducă într-un moment de genul acesta. Partidele astea sunt, de fapt, mai ușor de pregătit, fiindcă dai peste un rival a cărui capacitate o cunoști bine, iar jucătorii se conectează mai facil la miză.
- Avem însă cam multe accidentări, a fost și situația asta confuză cu Ionuț Radu. Destul obstacole pentru selecționer!
- Da. Conta mult să fie în echipă și Louis Munteanu, de exemplu. E însă prilejul prin care s-a apelat la Coman de la UTA. Mă bucur sincer pentru el. Arată că munca depusă la Arad dă roade. Sper să i se ofere și prilejul să aibă un impact asupra jocului, de ce nu chiar să marcheze!
- Ce destin ar fi: convocat în stare de urgență, să dea gol, poate cel al calificării! I-ar schimba complet viața, de acord?
- Ar fi extraordinar pentru el. Și chiar o să fie nevoie de genul acesta de jucător muncitor, cum e Coman. Vom vedea un meci de luptă, de uzură, caz în care îți trebuie un atacant care să meargă până la capăt cu fazele, să le urmărească, să nu abandoneze nicio acțiune.
VIDEO. „Mi-a zis că plănuia să sărbătorească pe melodia «Made in Romania»”
- Ai fost coleg cu Calhanoglu în Germania, la Karlsruhe. Cum era pe atunci puștiul?
- Avea 17-18 ani. Un copil cu mari calități, care-și punea amprenta asupra jocului, chiar dacă era foarte tânăr. Apărea în prim-plan cu pase, cu șuturi, cu centrări sau lovituri libere, cornere. Văd aceleași lucruri și azi, la Inter. Asta se traduce prin personalitate, pe care și-a dezvoltat-o și pentru că i s-a oferit încredere de mic. Evolua detașat, fără să țină cont de presiune, natural, cum se întâmplă în prezent cu Yamal. Dezinvolt, participa la toate acțiunile, nici n-ai fi zis că e doar un puști.
- O carieră care, după Karlsruhe, a luat viteză în mod spectaculos!
- Nu mă gândeam că va ajunge la nivelul de azi, fiindcă nu e ușor. Dar m-am bucurat pentru fiecare pas pe care l-a făcut mai departe, la Hamburg, Leverkusen, Milan, Inter. Mă mândresc că am avut un asemenea coleg.
- Mai țineți legătura?
- Ne mai trimitem mesaje de Sărbători. Îl mai felicit după câte un gol sau o prestație bună. Răspunde de fiecare dată cu amabilitate. A rămas același băiat echilibrat, respectuos și deschis, pe care l-am cunoscut în Germania. Îmi și spusese înainte să câștige campionatul cu Inter că plănuiau să sărbătorească în vestiar pe melodia „Made in Romania”, un episod care apoi s-a viralizat imediat.
- Va fi la Istanbul unul dintre oamenii care ne vor produce, probabil, mari necazuri!
- Poate decide orice meci printr-o execuție, o pasă, o fază fixă. Problema pentru noi e că nu doar Calhanoglu are capacitatea de a face asta. Vedem cât de puternici sunt la club acești jucători, dar știm, în egală măsură, că la națională funcționează alte mecanisme. Angrenajul e un pic diferit. Nu va fi ușor nici pentru Hakan, nici pentru naționala sa, în special din cauza presiunii imense aflate pe umerii lor. Am putea profita de asta.
La antrenamente mă mai luam la întrecere cu Calhanoglu la loviturile libere. Cine înscria mai mult în pregătiri, ăla urma să tragă primul și la meci. De altfel, singurul meu gol pentru Karlsruhe l-am marcat dintr-o astfel de fază fixă, cu Dinamo Dresda
Ionuț Rada, fost internațional
„Amintiți-vă ce probleme i-a pus Lucescu Barcelonei cu Șahtior!”
- Cum crezi că ar trebui să abordăm acest meci?
- Știind filozofia lui Lucescu, aș anticipa că abordarea va fi una ofensivă, fiindcă asta au propus mereu echipele lui nea Mircea: un joc prin care să răspundă similar la atacurile și presiunea din partea unui adversar mai puternic. Amintiți-vă ce probleme i-a pus Barcelonei cu Șahtior! Nici atunci nu s-a așezat pe două linii ca să se apere, ci a ieșit la joc.
- Și estimezi că România va adopta aceeași strategie cu Turcia?
- Dacă ne vom pune pe două linii și ne vom axa doar pe apărare, va fi complicat să rezistăm. E nevoie să avem replici, să ne arătăm ghearele, să găsim riposte măcar pe contraatac sau la faze fixe. Ca să trecem mai departe, trebuie să gândim partida în termeni de victorie. Și chiar se poate s-o obținem! Totul e ca, mental, băieții să aibă încredere c-o pot face, independent de detaliul că au în față jucători cotați la zeci de milioane de euro!
- Plus că echipă perfectă nu există, nu? Turcia trebuie că are punctele ei sensibile!
- Exact! Mergi acolo să speculezi punctele lor slabe, nu să pleci pe ideea că ne prezentăm la Istanbul ca să jucăm organizat și atât, după care vedem noi ce-o fi. Nu mă îndoiesc de faptul că un antrenor cu experiența lui Lucescu știe ce probleme are Turcia. I-am urmărit și eu de câteva ori și mi se pare că nu sunt extraordinari în defensivă. Și mai e un detaliu: jucătorii lor de calibru vor căuta, probabil, să rezolve repede meciul, dar asta strică de multe ori și riscă să producă imediat dezechilibre în echipă. Va depinde mult de felul în care vom ști să profităm de astfel de momente.
„Cod de comunicare între jucători. Nu se vor auzi în vacarm”
- Ai jucat meciuri cu tribune arhipline, așa că ne poți explica ce e în mintea unui jucător atunci când publicul pare că se prăbușește peste el? Cum trebuie să te calibrezi?
- Am jucat chiar în Turcia un astfel de meci, la acel Galata – CFR Cluj din preliminariile Champions League. Cade stadionul peste tine! Totul devine efervescent, adrenalina atinge cote maxime, iar în astfel de momente vital e autocontrolul, pentru că atmosfera te poate duce într-o direcție de entuziasm sau supraîncărcare și faci vreo ghidușie pe teren. Scapi o minge, greșești copilărește o pasă, iei un cartonaș aiurea. Adică trebuie să fii bucuros și mândru că ești pe teren în astfel de momente, dar, în același timp, să rămâi concentrat pe importanța partidei. Și mai e un element care pare mărunt, dar nu e!
- La ce te gândești?
- La partea de comunicare între jucători. Nu se vor auzi între ei, vor trebui să fie cu ochii în patru, să-și ia urgent niște repere încă de la încălzire. Din cauza gălăgiei infernale, nu-și vor putea avertiza colegii în diferite momente, coordonarea va fi dificilă, motiv pentru care ar fi bine să existe un cod de comunicare. Să știe să scaneze corect terenul.
- Asta e o chestiune vitală și pentru portar, probabil Ionuț Radu, în cele din urmă!
- Va trebui să stabilească o modalitate de a comunica cu fundașii. Prin poziționare, cei din linia de apărare să fie atenți la Ionuț, pentru că el va urla, probabil, degeaba. Nu se va auzi absolut nimic. De-asta fiecare fundaș trebuie să se informeze, să fie în alertă nonstop. Să se uite la portar la fiecare cinci-zece secunde, să-i înțeleagă vorbele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
