Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat luni, 16 iunie 2025 12:56 / Actualizat luni, 23 iunie 2025 12:10
Bratislava, Slovacia. O vară fierbinte, cu arșiță în miezul zilei. Un oraș superb, cu străzi liniștite, oameni calzi, o atmosferă primitoare, muzică în surdină și mâncare excelentă. Dar azi e tot despre fotbal. Despre echipa națională și despre o poveste specială.
- Jurnal de Euro U21 este un proiect inedit. Unul dintre jurnaliștii GSP prezenți la Euro 2025 va publica texte cu detalii de culoare, lucruri uzuale impresionante, experiențe nevăzute ale jurnalismului la firul ierbii.
- Andrei Crăițoiu este de aproape 20 de ani titular în echipa Gazetei, cu un Campionat Mondial, două Europene, plus încă două Under 21 în CV. Știe că orice detaliu poate face oricând diferența.
E despre un om care, cu siguranță, ar merita mai multă atenție, ascuns de prim-plan. E pilonul din „spatele camerelor”, din spatele jucătorilor, din vestiarul în care se muncește la fel de mult ca pe teren.
E despre o poveste din cantonamentul echipei naționale Under 21, din Slovacia. Acolo unde ne-am calificat pentru a patra oară consecutiv și unde am evoluat curajos, dar am fost treziți cu asprime la realitate.
Amintiri pentru colecția personală de imagini
El este omul care e mereu primul la teren și primul care îi așteaptă pe jucători în vestiar. „Bagă în priză” mușchii jucătorilor, înainte de antrenamente, dar și înainte de meciuri. Toți fotbaliștii, dar și cei din staff, îi spun afectuos „nea”.
La englezi e „Sir”, la noi sunt nea Mircea, nea Mitică, nea Gigi, nea Puiu. Astăzi e despre unul dintre ei: nea Puiu.
Vladimir Foia, cunoscut drept nea Puiu, veteranul delegației echipei naționale de tineret a României la Campionatul European din Slovacia, are 68 de ani și l-am întâlnit chiar în prima zi, la Bratislava, la antrenamentul băieților.
Apoi, într-o dimineață, l-am zărit îmbrăcat în treningul echipei naționale, cu un aparat mic în mână. Se plimba pe străduțele pline de istorie. „Amintiri pentru colecția mea”, mi-a spus zâmbind.
„Acum, în aparat, am cam 1.300. Trebuie să le sortez când ajung la București. Aici sunt amintirile mele”, a continuat.
„Erau niște «elefanți» mari de tot și puternici în sală”
„Nea Puiu” este un fost halterofil de performanță al României. A obținut locul 5 la Campionatul Național în anii ’70 și a fost coleg de generație cu Nicu Vlad și Petre Becheru.
„Am fost legitimat la Steaua și la Rapid. De mic copil am avut pasiunea asta pentru concursuri de tracțiuni, de forță. Făceam lupte cu colegii. Eram pornit pe treburile de forță”, își începe povestea.
Cum a ajuns la haltere și nu la alt sport? „Un coleg mi-a spus să merg cu el, dar vă spun sincer că nu mi-a plăcut deloc! Erau niște «elefanți» mari de tot și puternici în sală”, continuă.
„Când i-am văzut cum aruncau cu barele alea de la haltere pe jos... Doamne! Am avut senzația că era o închisoare din timpul Inchiziției... Nu mi-a plăcut absolut deloc. Dar, ușor-ușor, am prins gustul”, mai spune domnul Foia.
În fiecare zi sunt în sala de forță indiferent unde mă aflu. Chiar dacă am 68 de ani, nu lipsesc niciodată. Asta mă ține în puteri. Nu mai ridic eu ca în tinerețe, dar mă «lupt» și-acum cu 70-80 de kilograme. Mă descurc. Ha, ha, ha!
Vladimir Foia, masorul echipei naționale U21
„La echipa națională mă simt ca acasă! Cea mai mare bucurie”
„Nea Puiu” e masorul echipei naționale și, de peste trei decenii, îi „încarcă la curent” pe băieți înaintea antrenamentelor și meciurilor. Este ca un tată pentru Răzvan, Otto, Rareș, Tavi, Louis și Ianis.
„De 23 de ani sunt la echipa națională și aici mă simt ca acasă! E cea mai mare bucurie atunci când avem meciuri, acțiuni, deplasări. Nicăieri nu m-am simțit mai bine ca aici. Jucătorii, stafful, colegii, toți oamenii mă fac să mă simt extraordinar”, dezvăluie Vladimir Foia.
Primul contact cu lotul de tineret l-a avut în 1996. „Nea Grigore Sichitiu m-a adus, iar antrenor era Victor Pițurcă. Am stat doar câteva luni și m-au trimis acasă. Dar, după șase ani, am revenit”, povestește acesta.
„Am lucrat cu Ilie Dumitrescu, cu Nicolae Manea, Dumnezeu să-l ierte!, cu Emil Săndoi, Bogdan Stelea, Mihai Teja, Mirel Rădoi, Adrian Mutu, Florin Bratu și, acum, cu Daniel Pancu. Pe Rădoi și pe Mutu i-am prins și ca jucători”, îmi spune oficialul echipei Under 21.
„Am trăit amintiri frumoase și m-am bucurat de fiecare dată să fiu aici, alături de oamenii minunați pe care i-am cunoscut. Nici n-aș putea să-i descriu pe toți în cuvinte”, spune el.
Dialogul se încheie și nea Puiu „fuge” să-i pregătească pe băieți pentru antrenament și pentru ultimul meci, cel cu Slovacia.
E povestea unui om pe care publicul nu-l vede, nu-l cunoaște, dar care contează enorm de mult într-o echipă. Domnul Puiu!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
