Marţi, tu ce faci? Răzvan Prepeliţă îi îndeamnă pe suporterii naţionalei să vină la meciul cu Andorra

Înainte de Generaţia de Aur, reglam antenele pe acoperişurile celor mai înalte blocuri. Deci, putem.

Torje nu e Hagi, nu are cum să fie! Grozav nu e Răducioiu, iar Lazăr nu e Dorinel. Nici Tătăruşanu nu e Prunea, dar poate e mai bine. Scuze, aici ca şi voi, nu m-am abţinut, aceeaşi rană, Suedia era de bătut. Un pic mai înalt, doar un pic, dacă era. Dar gata!, gata de decenii cu amintirile. Gata cu adormitul la televizor şi dimineţile în care ne uităm pe gadget-uri cît a fost scorul. Pentru că, ne interesează, ne interesează chiar prea mult, dar mai greu cu curajul. Torentele nu trebuie păzit, vine oricum dacă îl laşi deschis, facebook-ul îl poţi citi şi de la stadion, iar dacă nu ai unde să o aduci marţi seară, că nu e ”action” în club, încearcă cu Arena Naţională. Nu îi place? O invit eu şi mai vorbim.

Dacă ne calificăm la Mondial şi batem în deschidere Brazilia. Zîmbiţi? La ce vă gîndiţi, cum ne bagă brazilienii ăia mingicari, scurt, trei boabe în prima repriză?! Cel puţin! Aha, deci vă visaţi acolo. Aşadar, cum ajungem acolo? Întîi noi suporterii, apoi ei, tricolorii.

De se sa aibă alibi, de ce să se scoată că nu s-au calificat, pentru că nu îi susţinem? Andora nu e Olanda, nu e nici măcar Turcia. Ce să mai zicem de Ungaria. Bun, dar nici America unde am fost nu e Brazilia unde vrem să ajungem. Parcă sună mai bine, patria microbului planetar. Şi asta o sţie fiecare echipă din grupă şi de aceea, lupta va fi până la ultimul fluier al calificărilor.

Pentru început, nici măcar nu trebuie să strigăm, doar să fim acolo. Aşadar, marţi ne vedem cu Andora. Repetiţie cu inima. Pentru moralul tricolorilor, pentru speranţele noastre, pentru calificare. Pentru o seară în care ne vom imagina cum ar fi să trecem în drumul nostru spre casă, din nou, prin piaţă. Stiţi voi care.