Articol de GSP - Publicat joi, 16 aprilie 2020 13:25
Prin 1997-98 făceam parte din echipa care realiza faimoasa, pe atunci, emisiune Procesul Etapei, moderată de Ovidiu Ioaniţoaia.
În perioada despre care vorbesc, studioul era amenajat în incinta teatrului Giuleşti. Teatrul oferea mai mult spaţiu, încăperi mai mari, mai aerisite, mai ales în condiţiile în care amfitrionul avea o sumedenie de invitaţi şi mai şi pufăia câte o kentană in direct.
Da, n-am luat-o razna, pe vremea aia nu-ţi interzicea nimeni să fumezi într-un studio de televiziune iar Ioaniţoaia nu ezita să-şi afume invitaţii. Distracţia máximă era când îl avea invitat pe Ţiriac la Radio ProFm, care îşi avea sediul în Pache Protopopescu, la un loc cu ProTv-ul.
Cât dura emisiunea, Ţiriac ardea un trabuc iar Ioaniţoaia suda ţigară după ţigară. Era ca pe stadion când se lansează fumigene. Cam aşa era şi în holul teatrului Giuleşti prin 1998, înainte de un Proces. Ovidiu Ioaniţoaia, subsemnatul, Emil Săndoi şi mulţi alţii care mişunau pe acolo cu diverse treburi. Îl aşteptam pe Dobrin care era invitat la emisiune.
La vremea aia, Săndoi avea în jur de 33 de ani. Era spre finalul carierei şi juca la FC Argeş, echipă pe care o antrena Dobrin.
Căpitan de echipă, veteran, fost internaţional, Săndoi era un jucător reprezentativ un doar pentru Craiova lui natală ci pentru fotbalul românesc. În aşteptatea lui Dobrin, Săndoi fuma. La un moment dat apare Dobrin. Săndoi îl remarcă tarziu, când Dobrin deja se îndrepta cu paşi mari către grupul nostru. Pe faţa lui Săndoi apare un rictus, devine neliniştit, şi încearcă să palmeze ţigara!
Iniţial n-am priceput ce se petrece. M-am lămurit de abia când Dobrin a ajuns lângă noi. Dobrin era un tip deosebit de modest, plin de bun simţ, lipsit de orice urmă de aroganţă. Ne-a salutat pe toţi şi i s-a adresat lui Săndoi: „Emile, fumează liniştit, nu e nici o problemă!”.
În momentul ăla m-am luminat. Săndoi palmase ţigara pentru că nu îndrăznea să fumeze în faţa lui Dobrin! Pentru cine nu ştie, Dobrin fuma pe banca de rezerve chiar şi când juca. Ca jucător, Dobrin a fost genial dar nicidecum uşă de biserică. Cu toate astea, Săndoi, om la 33 de ani, căpitán al echipei antrenate de Dobrin, nu-şi permitea să fumeze în faţa antrenorului său.
A căutat o scrumieră şi a stins ţigara. Fără ca Săndoi să spună vreun cuvânt, am înţeles că era vorba pur şi simplu de respect şi de educaţie. Săndoi nu şi-a permis să fumeze în faţa antrenorului său Nicolae Dobrin. Pur şi simplu, nu concepea, ca el, sportiv în activitate, să poată fuma sub ochii antrenorului său. I se părea o maximă impoliteţe.
Mi-am adus aminte de momentul ăsta după ce am citit reacţia lui Mutu, pedepsit în 2009 de Răzvan Lucescu pentru escapada avută după Serbia-Romania 5-0 : „eram golgeterul echipei, eram suspendat pentru următorul meci, trebuia să mă întorc la club și tu îmi spui mie ce să fac? Mi se pare aiurea rău de tot”. Şi mie.
Mai ales pentru că Mutu nu pricepe nici după 11 ani de ce a fost pedepsit.
Adi Mutu despre conflictul cu Răzvan Lucescu, în direct la GSP Live
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
