Articol de GSP - Publicat joi, 11 septembrie 2014 00:00 / Actualizat joi, 11 septembrie 2014 16:37
Probabil nici un antrenor român nu a fost, vreodată, în istoria fotbalului românesc, mai hulit decît Piţurcă. Şi asta nu mereu din cauza rezultatelor. Finalul era ăsta, dar începutul avea alte origini.
Piţi a fost constestat mai degrabă pentru încăpăţînarea sa, pentru pariurile sale stăruitoare pe nişte cauze considerate de suporteri şi media ca fiind necîştigătoare, insistenţa cu Cociş, e de manual, refuzul cu Mutu, de telenovele. Însă pe locul unu în topul preferinţelor a fost atitudinea sa de genul," Nu ştiţi nimic, dragii moşului!"
Cînd a revenit la Steaua, în 2010, primul meci a fost pe Ghencea cu Craiova. Stadionul era plin ochi, iar unul dintre spectatori, de lîngă tribuna oficială, se lăuda către Becali că fugise de la o nuntă unde era tocmai naşul mare. Toate astea se întîmplau, după ce în 2004 plecase cu tribunele urlîndu-i pînă la răguşire, în ceafa cu care marcase, cîndva: "Piţi, Piţi, lasă-neee!". Dar Piţi i-a lăsat cînd a vrut el. Tocmai perseverenţa asta dusă la extrem a adus lumea înapoi la stadion. Lumea nu venise pentru Steaua, lumea venise pentru garanţia seriozităţii lui Piţurcă la Steaua.
Negocierile cu arabii ne-au arătat un alt Piţurcă. Emoţiile tratativelor, secretul, suspansul, toate l-au transformat pe Piţurcă într-un copil. Puştiul ăla îndrăgostit de fotbal luat de Steaua la 27 de ani, căci în fotbalul ăla de demult, cu oamenii înghesuindu-se pînă la linia terenului, maturizarea nu mai era o chestiune de buletin. A iubit fotbalul pentru că pe atunci nu te apucai de sportul ăsta pentru a-ţi îmbogăţi, mai ales, palmaresul bărbătesc. Te apucai pentru că ghetele ălea din piele tăbăcită aveau ceva ce îi aduce şi acum, din cînd în cînd, zîmbetul celui mai încruntat selecţioner. Şi ăsta e secretul bătrînilor copii din fotbal.
Diana Munteanu are un fotbalist favorit la CM: „Dacă m-ar da o tură cu trotineta nu mi-ar părea rău”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
