Articol de GSP - Publicat joi, 26 noiembrie 2020 09:00
Diego Maradona a murit. Unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie s-a stins din viața astăzi, la 60 de ani.
Pe Diego l-am iubit ca pe fratele meu! Am deschis ochii în fotbal cu Mondialul din '86, pe care, la 11 ani, l-am văzut printre puricii televiziunii bulgare, iar imensitatea lui Diego de pe arenele aztece a fost ca un drog intrat în vene.
Am văzut și am revăzut de sute de ori invențiile ireale din Mexic, am încercat să înțeleg cum e posibilă cursa abracadabrantă de la al doilea gol cu Anglia, relatat uluitor de Victor Hugo Morales într-un comentariu TV memorabil, m-am amuzat la celebrul gol înscris cu mâna, am sărit până-n tavan la șerpuirea divină din partida cu Belgia, am plâns de bucurie la victoria din finală, când Diego era purtat pe brațe de sute de fani, acolo, sub cerul luminos al Ciudadului. I-am gustat de la distanță triumful de la poalele Vezuviului, am văzut cu ochii mei, printre străzile înguste, traficul nebun și iubirea necondiționată a napoletanilor, ce înseamnă un oraș care se închină pentru totdeauna "Butoiașului atomic".
Am fost înțelegător cu devierile lui din culise, m-am bucurat pe deplin de duelul Hagi - Maradona de la Mondialul din '90, mi-a fost ciudă că nu l-am mai văzut încă o dată contra României în 1994, când victoria noastră fabuloasă cu Argentina ar fi avut o strălucire și mai mare dacă Diego ar fi fost pe iarba de pe Rose Bowl. Am suferit parcă și eu când l-am văzut bolnav, în posturi triste, și, de fiecare dată, încercam să-mi revin cu secvențe din Maradona by Kusturica, un documentar epocal, în care Diego cântând efervescent Mano de Dios e însăși definiția bucuriei, sub ochii Dalmei, Gianinei, Claudiei, fiicele și fosta soție.
A murit Maradona
Păstrez cu sfințenie și am devorat cele 12 CD-uri cu viața lui Maradona, scoase pe piață de Gazzetta dello Sport într-o ediție superbă, care a dispărut în câteva ore, iar dialogurile cu Gianni Mina, jurnalistul-tabu al lui Diego, sunt minunate, fabuloase. Am păstrat într-un colț al sufletului meu speranța că voi reuși cândva un interviu-eveniment cu Dieguito, deși a ajunge la el echivala cu a urca în picioarele goale pe Everest. N-am reușit!
Diego s-a dus, a dispărut parcă o parte din mine. Plâng, chiar plâng de furie! Am crezut, poate, că e nemuritor pe această planetă, ce naivitate! A plecat în Rai, sunt convins, iar acolo, Sus, va continua să fie același Diego, natural, nonconformist, extravagant. Cel mai mare ever! Genial! Adio, Diego, fratele meu!
Citește mai multe știri despre Maradona:
Imaginile durerii » Fanii lui Maradona își plâng idolul în stradă. În Argentina e doliu național
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
