Articol de George Nistor - Publicat vineri, 28 august 2026, 15:22 / Actualizat vineri, 28 august 2026 15:30
Ratko Mladic, fostul comandant al armatei sârbilor bosniaci, condamnat definitiv la închisoare pe viață pentru genocid, crime împotriva umanității și crime de război, a murit joi, la vârsta de 84 de ani, în detenție la Haga. Cultul celui supranumit „Măcelarul din Balcani” a pătruns puternic în anumite medii ultranaționaliste și de extremă dreapta, una dintre principalele sale scene fiind stadionul.
La mai bine de trei decenii după masacrul de la Srebrenica, imaginea lui Ratko Mladic încă apare pe bannere, numele său este scandat în tribune, iar fostul general este prezentat drept erou de anumite facțiuni radicale, mare parte dintre ele sârbești.
Fenomenul nu poate fi extins asupra tuturor fanilor sârbi și nici asupra întregii societăți sârbe, ci este legat în special de mediile ultranaționaliste, în care războaiele anilor '90, destrămarea Iugoslaviei, Kosovo, ortodoxia și ideea unei identități sârbe amenințate au rămas teme centrale. Din nefericire, fotbalul a oferit terenul perfect pentru perpetuarea lor.
Cine a fost Ratko Mladic
Fostul comandant al forțelor sârbilor bosniaci a fost condamnat în 2017, iar sentința a rămas definitivă în 2021. Printre crimele pentru care a fost găsit Ratko Mladic vinovat se numără genocidul de la Srebrenica și campania de teroare împotriva populației civile din Sarajevo.
Numele său rămâne legat înainte de toate de Srebrenica. În iulie 1995, forțele sârbilor bosniaci au ocupat enclava declarată anterior „zonă de siguranță” de ONU și au separat femeile și copiii de bărbați și adolescenți.
Au urmat execuții în masă. Peste 8.000 de bărbați și băieți bosniaci musulmani au fost uciși, iar justiția internațională a calificat masacrul drept genocid. A fost cea mai gravă atrocitate comisă în Europa după Al Doilea Război Mondial.
În timpul războiului din Bosnia, forțele comandate de Mladic au fost responsabile și pentru asediul capitalei, unde bombardamentele și atacurile lunetiștilor au ucis mii de civili.
Ulterior, Tribunalul internațional l-a condamnat pentru genocid, persecuții, exterminare, omor, deportare, acte inumane, teroare și atacuri ilegale împotriva civililor.
Mladic nu și-a exprimat niciodatî remușcarea. După război a dispărut, a beneficiat ani la rând de o rețea de protecție și a fost capturat abia în mai 2011, după 16 ani în care s-a ascuns de justiția internațională.
100.000de oameni au murit în războiul din Bosnia, desfășurat între 1992 și 1995. Conflictul a provocat, de asemenea, peste două milioane de refugiați și persoane strămutate.
Cum a fost capturat după 16 ani? Ratko Mladic a fost prins în dimineața de 26 mai 2011, în satul Lazarevo, lângă Zrenjanin, în nordul Serbiei. Se ascundea în casa unei rude și, potrivit relatărilor polițiștilor implicați, operațiunea nici măcar nu pornise de la informația sigură că Mladic se afla acolo.
În jurul orei 5 dimineața, Mladic se pregătea să iasă în curte când agenții mascați au intrat în proprietate. Avea asupra lui două pistoale încărcate, dar nu a opus rezistență. Când unul dintre polițiști i-a cerut să se identifice, răspunsul a venit aproape șoptit: „Sunt Ratko Mladic”. A predat armele și a fost dus imediat spre Belgrad.
Imaginea era radical diferită de cea a generalului masiv din timpul războiului. După anii petrecuți în clandestinitate, era slăbit, palid și avea un braț afectat de un AVC. Un oficial sârb spunea atunci că puteai trece pe lângă el fără să-l recunoști. Se credea că ieșise foarte rar din casă în perioada petrecută la Lazarevo.
„Erou” pentru o parte a extremei naționaliste
Condamnarea sa nu a pus capăt cultului construit în jurul fostului general. Dimpotrivă, într-o parte a mediului naționalist radical sârb, sentințele tribunalelor internaționale au fost reinterpretate drept dovada unei presupuse nedreptăți istorice îndreptate împotriva sârbilor.
În această narațiune, Mladic nu este criminalul de război condamnat de justiția internațională, ci militarul care ar fi „apărat poporul sârb”. Așadar, o inversare a perspectivei istorice care a transformat condamnarea într-un element al mitului.
Moartea sa a demonstrat că ruptura există și astăzi. În timp ce supraviețuitorii genocidului și organizațiile victimelor au vorbit ani la rând despre crimele sale, politicieni naționaliști sârbi precum Milorad Dodik și Vojislav Seselj l-au elogiat.
O reacție oficială a venit și la nivel internațional. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat explicit împotriva negării genocidului și glorificării criminalilor de război.
Oferim acest oraș poporului sârb. A venit, în sfârșit, momentul răzbunării împotriva turcilor în aceste locuri.
- Ratko Mladic, Srebrenica, 11 iulie 1995
Ultrașii Stelei Roșii Belgrad l-au omagiat pe Ratko Mladic printr-un banner cu mesajul „Generale, glorie eternă și mulțumiri”, în timpul returului cu Viktoria Plzen, din play-off-ul Europa League, pierdut dramatic de sârbi cu 1-5 după prelungiri. Clubul a distribuit imaginea pe contul oficial, provocând un val de indignare și solicitări ca UEFA să sancționeze formația sârbă.
Perpetuat și în fotbal
Cultul lui Mladic din tribune își are rădăcinile în ultimii ani ai Iugoslaviei, când fotbalul și naționalismul au început să se amestece tot mai puternic. Cultura ultras din regiune s-a dezvoltat puternic în anii '80, exact în perioada în care criza politică și economică a federației începea să împingă identitățile etnice în prim-plan.
Cercetările istorice asupra fenomenului arată cum modelele ultras și hooligan importate din Italia și Anglia s-au combinat în Iugoslavia cu un naționalism etnic din ce în ce mai prezent. Peluzele au încetat treptat să fie doar spații ale rivalității sportive și au devenit locuri în care se afirmau identități naționale și politice.
Fenomenul a fost deosebit de puternic la Belgrad. Studiul „Is there space for the left? Football fans and political positioning in Serbia”, semnat de cercetătorii Ivan Dordevic și Relja Pekic și publicat în revista academică Soccer&Society, a constatat că, atunci când grupările de suporteri din Serbia sunt active politic, agenda de dreapta și naționalismul puternic predomină.
Alte cercetări dedicate Delije, galeria Stelei Roșii, au arătat rolul central pe care îl ocupă loialitatea față de națiune în identitatea grupării. De aici până la război nu a mai fost, în unele cazuri, decât un pas.
Sunt numai minciuni, sunteți cu toții niște mincinoși!
- Ratko Mladic, după condamnare
Peluza Stelei Roșii și legătura cu războiul
Cea mai întunecată conexiune dintre fotbal și războaiele iugoslave este legată de Zeljko Raznatovic, supranumit „Arkan”.
Personaj al lumii interlope și lider paramilitar, Arkan a avut legături directe cu galeria Stelei Roșii. În timpul destrămării Iugoslaviei, mediul ultras a devenit inclusiv teren de recrutare pentru Garda Voluntarilor Sârbi, formațiunea paramilitară cunoscută drept „Tigrii lui Arkan”.
Cercetările asupra extremei drepte din spațiul ex-iugoslav au descris Delije drept una dintre sursele de recrutare pentru această structură. „Tigrii” au participat ulterior la războaiele din Croația și Bosnia.
Pentru aceste cercuri sociale, Mladic reprezintă ideea comandantului care a luptat pentru cauza sârbă, iar condamnarea sa de la Haga este respinsă sau relativizată. De aceea, numele lui poate funcționa simultan ca simbol identitar și ca provocare adresată adversarilor bosniaci, croați sau occidentali.
Italia 2010, scandalul care a făcut înconjurul lumii
Unul dintre cele mai cunoscute episoade s-a petrecut în octombrie 2010, când Serbia trebuia să joace împotriva Italiei, la Genova, în preliminariile Euro 2012.
Atunci, meciul de pe „Luigi Ferraris” a trecut în plan secund. Ultrașii sârbi au provocat incidente grave, au aruncat torțe, iar partida a fost mai întâi întreruptă și apoi abandonată. Noaptea s-a încheiat cu 16 răniți și 17 persoane arestate, potrivit presei italiene.
După evacuarea sectorului, jurnaliștii de la Sky Sport Italia au fotografiat ceea ce rămăsese în urmă.
Printre scaunele distruse și autocolantele grupărilor naționaliste apăreau referințe la două dintre figurile centrale ale războiului din Bosnia. Cele ale lui Radovan Karadzic și Ratko Mladic.
Publicația relata că cei doi erau considerați „eroi” de ultrașii sârbi. La acel moment, Mladic era încă fugar și avea să fie capturat câteva luni mai târziu.
Delije, Zenit și naționalismul radical
Steaua Roșie este cazul cel mai vizibil, dar ar fi greșit ca întreaga galerie sau, cu atât mai mult, toți suporterii clubului să fie catalogați drept extremiști.
Delije are o istorie îndelungată de mesaje naționaliste. Un studiu academic despre suporterii din Serbia arată că principalele galerii din țară au fost puternic influențate de naționalism, iar cercetări sociologice din Serbia au analizat explicit Delije, Grobari și United Force inclusiv ca medii de recrutare pentru extrema dreaptă.
În 2023, The Guardian descria Delije drept o galerie cunoscută pentru pozițiile sale naționaliste radicale. La un meci al Stelei Roșii cu Radnicki Kragujevac, ultrașii au desfășurat mesajul „Când armata se va întoarce în Kosovo”, așadar încă o demonstrație a felului în care revendicările geopolitice continuă să intre în stadion.
În 2017, după condamnarea lui Mladic la închisoare pe viață, ultrașii lui Zenit Sankt Petersburg au afișat la un meci european un banner în sprijinul lui. UEFA a deschis atunci o procedură disciplinară.
Cazul este relevant tocmai pentru că arată că figura lui Mladic a fost absorbită de o zonă mai largă a extremei naționaliste europene. Solidaritatea slavă, apropierea de Serbia, ortodoxia, antioccidentalismul și cultura provocării s-au întâlnit în jurul aceluiași personaj.
În Balcani însă, numele său are o încărcătură incomparabil mai mare. Pentru familiile victimelor de la Srebrenica este un simbol negativ, numele comandantului care a ucis mii de oameni.
Invocat înainte de Bosnia - România
În noiembrie 2025, cu doar câteva ore înaintea meciului Bosnia și Herțegovina - România, din preliminariile Campionatului Mondial, un episod petrecut la Belgrad a provocat indignare în presa bosniacă.
Un grup de suporteri români care se îndrepta spre Zenica s-a fotografiat în capitala Serbiei cu un banner care îl glorifica pe Ratko Mladic și făcea o referire explicită la musulmani.
Mesajul a ajuns rapid în Bosnia. Presa locală a cerut ca respectivii suporteri să nu fie lăsați să intre în Zenica și a solicitat intervenția FIFA și UEFA.
Gazeta Sporturilor a solicitat atunci și poziția Ministerului Afacerilor Externe. MAE a transmis că asemenea manifestări nu pot fi ignorate și a condamnat discursurile și acțiunile care glorifică persoane responsabile pentru crime de război și genocid.
Tensiunea nu s-a încheiat înaintea partidei. România a pierdut cu 1-3 la Zenica, într-o atmosferă extrem de ostilă, iar după meci au existat noi confruntări verbale între suporteri. Din sectorul românesc s-au auzit scandări „Serbia, Serbia”, în timp ce din tribunele gazdelor au existat la rândul lor huiduieli la imnul României și scandări discriminatorii la adresa românilor.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
De la 5 milioane la zero » Precedentul care dă fiori celor de la FCSB în afacerea Bîrligea
