video + foto Cel mai surprinzător câștigător al Balonului de Aur: Igor Belanov » A fost premiat pentru „perestroika” și „glasnost”? Povestea jucătorului care a dus prețiosul trofeu pe frontul din Ucraina

Acest nume este și până azi, la fix 40 de ani distanță, poate cel mai neașteptat din lista câștigătorilor trofeului individual cel mai râvnit din fotbal. Igor Belanov n-a fost fitecine în fotbal. Pe youtube sunt păstrate multe imagini cu fotbalistul care a câștigat Balonul de Aur în 1986 și aveți la doar un click distanță posibilitatea de a-l urmări.

Era un atacant mai degrabă firav - avea 1,74 metri înălțime -, o zvârlugă cu o viteză debordantă. Aceasta a fost principala lui calitate, dar avea și un șut formidabil cu piciorul drept. Dar a fost el cu adevărat cel mai bun din lume în 1986? Sau din Europa? Sau din URSS? Sau măcar din trupa lui Dinamo Kiev antrenată de celebrul Valeri Lobanovski? Cifrele nu sunt de partea lui și au alimentat mereu speculațiile că ar fi fost premiat mai degrabă din rațiuni politice decât fotbalistice.

De-a lungul anilor, s-au născut multe scandaluri legate de câștigătorii Balonului de Aur. De ce l-a luat Messi de opt ori? De ce a cucerit Cristiano Ronaldo de cinci ori? De ce nu li s-a acordat și unor titani precum Xavi, Iniesta sau Lewandowski? De ce a luat Cannavaro în 2006? De ce a fost premiat Rodri și nu Vinicius în 2024? Și multe altele.

+4 FOTO

Belanov a recunoscut că Maradona a fost cel mai bun în 1986

Totuși, parcă niciun nume nu e mai nepotrivit în lista învingătorilor ca Belanov. Cine a fost acest Igor Belanov și cât de mult a meritat el acest premiu în 1986? Cât de mare a fost ca fotbalist? Ce realizări a avut?

Dacă s-ar fi judecat după regulile de azi, în 1986 nu avea cum să fie alt câștigător în afara lui Diego Armando Maradona. Dar, atunci „El Pibe d'Oro” nu intra în discuție fiindcă era non-european. Iar Balonul de Aur a fost acordat până în 1994 exclusiv jucătorilor născuți în Europa.

Abia în 1995, li s-au deschis porțile și non-europenilor și i-a fost decernat lui George Weah, fabulosul atacant liberian al celor de la AC Milan.

Igor Belanov a recunoscut peste ani că Maradona ar fi trebuit să fie deținătorul trofeului, dacă nu avea „vina” de a nu se fi născut în Europa.

Eu am fost cel mai bun european, dar Maradona a fost cel mai bun din lume. Diego a fost recunoscut în 1986 drept cel mai bun din lume. Nu este nimic de discutat. Fiecare dintre noi a făcut tot ce i-a stat în putință pentru echipa sa, pentru suporteri și pentru țara sa. Și fiecare a obținut trofee și a primit dragostea poporului său
- Igor Belanov

Românii ar putea argumenta că, atunci, în 1986, și Helmut Duckadam ar fi fost mai îndreptățit să câștige Balonul de Aur în comparație cu Igor Belanov. Asta pentru că Helmut Duckadam a câștigat cu Steaua Cupa Campionilor Europeni, în timp ce Igor Belanov a cucerit cu Dinamo Kiev Cupa Cupelor, poate cea mai slabă dintre cele trei competiții intercluburi europene în acel timp.

În plus, Helmut Duckadam a fost eroul finalei cu FC Barcelona, apărând toate cele patru lovituri de departajare. În plus, pe traseu spre acel trofeu, portarul român a primit doar cinci goluri în cele nouă partide din traseul care a adus cel mai important trofeu european la București. Dintre care, doar unul în anul calendaristic 1986, în prima manșă a semifinalei cu Anderlecht, câștigată de belgieni cu 1-0, la Bruxelles.

În primăvara anului 1986, Duckadam a fost integralist în cele cinci partide europene ale Stelei și a primit doar un gol! Duckadam a primit însă doar 10 puncte și s-a clasat pe locul 8 în ierarhia Balonului de Aur din acel an, la egalitate cu legendarul Marco Van Basten.

Duckadam a mai avut ceva ce l-a tras înapoi. În vara lui 1986 a fost operat pentru un anevrism la mâna stângă și a pus capăt carierei. Practic, prima jumătate a anului 1986 a fost și ultima parte a carierei sale. Poate a contat și asta.

Ce a făcut Igor Belanov pentru Dinamo Kiev în 1986

Igor Belanov a primit 84 de puncte, cu care a câștigat detașat Balonul de Aur în fața unor Gary Lineker (62 de puncte), Emilio Butragueno (59) etc. Ce a făcut atât de special Belanov?

În primul rând, a cucerit Cupa Cupelor cu Dinamo Kiev. Echipa antrenată de Valeri Lobanovski a defilat spre trofeu. Kievenii jucau un fotbal în viteză și aveau o ofensivă devastatoare, care a marcat 26 de goluri în nouă meciuri (5 cu FC Utrecht, 5 cu Universitatea Craiova – unul reușit chiar de Belanov -, 9 (!) cu Rapid Viena, 4 cu Dukla Praga, 3 cu Atletico Madrid).

Belanov a contribuit cu 5 goluri, la egalitate ca veteranul Oleg Blohin (Balonul de Aur din 1975, care în 1986 avea 34 de ani) și Oleksandr Zavarov. În finala cu Atletico Madrid, câștigată cu 3-0, pe stadionul „Gerland” din Lyon, Belanov a fost integralist, dar golurile le-au dat Zavarov, Blohin și Yevtusenko. Belanov a dat doar un assist atunci.

Pe plan intern, Dinamo Kiev a câștigat campionatul în 1986. Chiar dacă reunea echipe pe care azi le regăsim în campionatele din Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia, Lituania, Azerbaidjan și Armenia, competiția internă din URSS nu se apropia valoric de primele cinci din Europa. Dinamo Kiev a marcat 53 de goluri, dintre care 10 au fost ale lui Belanov. Golgheterul echipei în 1986 a fost Mihailicenko, cu 12 reușite.

În tomna anului 1986, Dinamo Kiev a jucat în Cupa Campionilor Europeni, unde le-a eliminat pe Beroe Stara Zagora (3-1, scor general) și pe Celtic Glasgow (4-3 în dublă manșă). Igor Belanov n-a mai marcat niciun gol.

Belanov era bun, dar nu cel mai bun nici măcar la echipa de club! Oleksandr Zavarov sau veteranul Oleg Blohin puteau reclama și ei cu destule argumente rolul de „numărul 1” în echipa lui Lobanovski.

Show cu Belgia la Mondial

Spre deosebire de Duckadam, Igor Belanov a participat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, unde URSS a fost prezentă, iar România – nu!

URSS a câștigat grupa C. Primul meci a fost un recital cu Ungaria, 6-0, în care Belanov a marcat un gol. Sovieticii au mai reușit un 1-1 cu Franța și 2-0 cu Canada și au terminat pe primul loc, cu 5 puncte (atunci se dădeau doar două puncte la victorie).

Pe 15 iunie 1986, în optimile de finală, URSS a fost eliminată de Belgia la capătul unui meci absolut dramatic, cu scorul de 4-3. Igor Belanov a marcat toate cele trei goluri ale sovieticilor, dintre care unul a fost o capodoperă, o „bombă” din afara careului, sub transversală.

Acela a fost, foarte probabil, cel mai bun meci al lui în întreg anul 1986. Dar a fost o înfrângere a echipei lui!

+4 FOTO

În toamna anului 1986, URSS a început grupa de calificare la Campionatul European din 1988, iar Belanov a mai marcat două goluri, în succesele cu Franța (2-0, pe Parc de Princes) și cu Norvegia (4-0, acasă).

Și la națională, ca și la club, Igor Belanov era un jucător important în 1986, dar greu de spus că era chiar cel mai bun. Și, totuși, a luat Balonul de Aur!

Să recapitulăm realizările lui Igor Belanov în anul fotbalistic 1986. Cu naționala URSS, a prins patru meciuri și patru goluri la Mondial. A mai izbutit alte două goluri la națională în preliminariile Euro 88.

Cu Dinamo Kiev a cucerit Cupa Cupelor. În meciurile din primăvara anului 1986 a marcat patru goluri în Cupa Cupelor. În toamnă a mai jucat patru partide în Cupa Campionilor, dar n-a mai dat niciun gol.

În campionatul intern din URSS, care se desfășura după sistemul primăvară – toamnă, a câștigat laurii de campion și a marcat 10 goluri. Suficient pentru un Balon de Aur?

Premiu pentru „Glasnost” și „Perestroika”?

Acum, povestea ascunsă a acelui trofeu. În 1985, anul în care Belanov s-a transferat de la Chernomorets Odesa la Dinamo Kiev, s-a schimbat puterea la Kremlin, unde a fost inslatat Mihail Gorbaciov. Cortina de Fier, linia imaginară care despărțea estul comunist de vestul capitalist, a început să se șubrezească.

Mihai Gorbaciov a venit cu politici noi, a introdus celebrele „Glasnost” (dezghețul, transparența. Asta însemna ridicarea cenzurii presei, care – ce minune! -, putea critica regimul) și „Perestroika” (restructurarea. Cu efecte imediate în zona economică. Monopolul partidului comunist asupra tuturor aspectelor vieții era îndepărtat ușor, ușor).

Din context nu trebuie omis nici momentul 26 aprilie 1986, explozia de la Cernobîl, care înspăimântase o lume întreagă, dar provocase și un oarecare val de empatie față de cea mai mare țară a lumii. Războiul Rece se înmuiase, Cortina de Fier se șubrezea. Iar acea catastrofă a provocat un șoc pe termen lung.

În acest context, s-a spus că Balonul de Aur a fost un moment în care Vestul „capitalist și decadent” s-a înmuiat și a vrut să „premieze” cumva glasnostul și perestroika. Și ruperea definitivă de trecutul comunist totalitar. S-a spus că „glasnost” și „perestroika” au fost politicile care au dărâmat URSS în 1991.

Ce comuniști mai câștigaseră Balonul de Aur până atunci

Din 1956, când Balonul de Aur a fost acordat pentru prima oară, și până în 1986 (așadar, în primii 30 de ani), mai câștigaseră distincția patru jucători din spațiul comunist. Premiații au fost cehoslovacul Josef Masopoust, în 1962, rusul Lev Iașin, în 1963, maghiarul Florian Albert, în 1967, și ucraineanul (pe atunci, sovieticul) Oleg Blohin, în 1975.

Dar toți, fără excepție, au fost starurile echipelor lor naționale și de club la acel moment. De exemplu, Masopust jucase în 1962 în finala Campionatului Mondial, Brazilia - Cehoslovacia 3-1, el marcând golul echipei sale.

În cazul lui Belanov n-a fost la fel. De ce o fi fost ales tocmai el și nu Zavarov, de exemplu, nimeni nu știe.

Pe cine a depășit

Să vedem pe cine a depășit Igor Belanov atunci, în 1986. Pe locul doi s-a situat Gary Lineker, unul dintre marii atacanți ai Angliei, care fusese golgheterul Campionatului Mondial din Mexic, cu 6 reușite. Câștigase campionatul în Anglia cu Everton, iar în vară, după Mondial, a fost cumpărat de FC Barcelona cu 2,8 milioane de lire sterline, o sumă imensă în epocă.

Pe locul 3 în lupta pentru Balonul de Aur s-a situat Emilio Butragueno, poate cel mai bun atacant al lui Real Madrid la finalul anilor 80, deși îi mai avea printre colegi pe Santillana, Hugo Sanchez și Valdano. În 1986, a fost campionul Spaniei cu „albii”. A câștigat și Cupa UEFA, o competiție categoric mai dificilă decât Cupa Cupelor.

În plus, „El Buitre” (Vulturul) l-a depășit pe Belanov în clasamentul golgheterilor de la Mondialul din 1986, cu 5 reușite. Dacă Belanov a dat 3 goluri cu Belgia, Butragueno a izbutit 4 în meciul cu Danemarca!

Cel puțin ceilalți doi de pe podium aveau argumente suficiente să susțină că ar fi meritat Balonul de Aur. Dar a fost ales Belanov!

A apus la fel de repede cum a apărut

Steaua lui Belanov n-a strălucit foarte mult. Sigur, Balonul de Aur s-a dat strict pentru evoluțiile din acel an calendaristic, 1986. Dar ce a urmat în cariera lui a confirmat că titlul din 1986 a fost cel puțin ciudat. Dacă n-a fost dictat.

Primul lui meci oficial internațional la club după ce a câștigat Balonul de Aur a fost Supercupa Europei cu Steaua. Pe 24 februarie 1987, la Monte Carlo, Steaua a învins-o pe Dinamo Kiev cu 1-0. Belanov a fost titular, dar a fost schimbat în minutul 50 cu Mihailicenko.

Belanov a plecat de la Dinamo Kiev în 1989 la Borussia Monchengladbach, unde a rezistat doar două sezoane, timp în care a marcat doar 4 goluri în 24 de meciuri. O problemă cu soția, care a fost arestată pentru furturi împreună cu alți patru conaționali, i-a adus „divorțul” de Borussia.

S-a mutat la Eintracht Braunschweig, în liga a doua germană, unde a stat patru ani, apoi s-a întors în Ucraina, la Cernomorets Odesa și Mariupol.

Dintre colegii săi de la Dinamo Kiev, alții au reușit mult mai bine în străinătate. Oleksandr Zavarov a plecat în 1988, la 27 de ani, la Juventus Torino, cu care a câștigat Cupa Italiei (1988-1989) și Cupa UEFA, în 1989 – 1990. De acolo s-a transferat la Nancy, unde a stat cinci sezoane.

Aleksei Mihailicenko a câștigat titlul în Serie A cu Sampdoria în ediția 1990-1991, iar apoi a jucat cinci sezoane la Glasgow Rangers.

Belanov a continuat să joace în naționala URSS. La turneul final al Campionatului European din 1988, din Germania, echipa lui a ajuns în finală. Dar Belanov n-a marcat niciun gol, chiar dacă a jucat în patru meciuri din cinci. Noua stea a atacului URSS era Oleg Protasov.

33de meciuri și 8 goluri a strâns Igor Belanov în naționala URSS

S-a dus pe front cu Balonul de Aur!

Igor Belanov a văzut URSS făcându-se țăndări după „glasnost” și „perestroika”. Din 2022, și-a văzut țara invadată de Rusia. Și n-a stat mult pe gânduri, ci s-a înrolat pe front. În aprilie 2022, la doar 44 de zile de la începutul ostilităților, Belanov, un bărbat la 61 de ani, deținător al Balonului de Aur, a ajuns pe front apărându-și țara. Și a luat cu el și Balonul de Aur, pentru a-i încuraja pe conaționalii lui!

+4 FOTO

Fotbalul mi-a oferit o viață. Acum încerc să ofer ceva înapoi Ucrainei. Din cauza războiului, pur și simplu vrei să faci ceva pentru țara ta... Am fost pe linia frontului la Nikolaev. Am vrut să-i ajut pe băieți să se relaxeze puțin. Aici sunt cu soldații în Herson, sub un pod. Iar aici am mers la unitățile de apărare antiaeriană. Este foarte important să le oferi câteva minute din timpul tău. Acești oameni care ne apără țara pot muri în orice moment. Aduc Balonul de Aur cu mine pentru ca militarii să se poată deconecta o clipă și să zâmbească. Când îi vezi pe acei băieți în tranșee, înțelegi cât de important poate fi chiar și un mic moment de bucurie... Datorită Balonului de Aur, văd scântei în ochii lor și bucurie pe chipurile lor. Astfel de emoții îmi prelungesc viața
Igor Belanov

Pentru rolul lui pe teren, dar și pentru contribuția lui pe front, pe 25 august anul acesta, Igor Belanov a fost premiat de președintele Volodimir Zelenski cu ordinul „Legenda Națională a Ucrainei”. O distincție necontestată de nimeni.