Articol de Cristi Preda (foto), Cătălin Stroia - Publicat marti, 13 iunie 2023 13:12 / Actualizat marti, 13 iunie 2023 15:46
Celebru pentru calificarea Stelei din 1997, în infernul de la Bastia, Daniel Gherasim, 58 de ani, povestește pentru Gazeta Sporturilor despre ostilitatea din Corsica și despre cele 4 penalty-uri parate care au salvat Steaua de la un eșec istoric în Cupa României.
În prezent fostul portar ale Stelei și a celor de la Olt Scornicești se ocupă ca antrenor de naționala de fotbal feminin pregătită de Cristi Dulca și predă în calitate de lector la Școala Federală de Antrenori.
VIDEO. Daniel Gherasim: „L-am egalat pe Duckadam”
- Bună ziua, domnule Gherasim, cum mai sunteți?
- Mă simt bine, mulțumesc lui Dumnezeu, și vreau să anunț în premieră că voi deveni bunic, din partea fetei, și voi avea un nepoțel pe care îl va chema Grigor Gabriel. Mă simt împlinit!
- Felicitări! Ați rămas în continuare în fotbalul feminin?
- Da. Sunt antrenor de portari și acum în FRF, la fotbal feminin, și antrenez de la grupele mici până la senioare. Totodată, am făcut cursuri de mentor și am devenit lector în cadrul Școlii Federale de Antrenori, mai exact de portari.
- Sunt speranțe în premieră și pentru un turneu final la feminin?
- Avem un grup bun și majoritatea fetelor joacă în străinătate, dar mai avem așteptări și de la junioare. Din acest an, s-a băgat și Nations League la fete.
- E același format de competiție ca și la băieți în acest format?
- Exact. Cine termină pe primul loc se califică direct la Euro și promovează în următoarea grupă valorică. E un lucru bun pentru că sunt mai multe jocuri și am avut parte de o tragere bună cu Finlanda, Croația și Slovacia.
- Să ne întoarcem la vremea când erați jucător. Cum a fost să faceți parte dintr-o generație de excepție a celor de la Steaua?
- A fost un sentiment plăcut, care a culminat cu acel succes din '86 din Cupa Campionilor Europeni, chiar dacă eu n-am participat direct.
- Erați împrumutat la Farul Constanța în momentul acelui triumf. Mai știți ce ați făcut atunci și cum ați reacționat când ați aflat că Steaua a luat Cupa?
- Într-adevăr, eram la Farul împrumutat pentru a mai căpăta experiență. N-aveam cum să le iau fața lui Vasile Iordache, apoi lui Duckadam. M-am bucurat însă enorm pentru colegii care au făcut acest lucru posibil. Țin minte că am văzut meciul în fața televizorului, iar a doua zi am cumpărat ziarul Sportul și am citit numai cuvinte frumoase despre ei. Ulterior, am mers să-i felicit la un meci cu Progresul pe un stadion arhiplin și primul cu care am vorbit a fost Duckadam, dacă îmi amintesc bine.
- Ce credeți că a stat la baza celor 4 penalty-uri apărate, dar și a performanțelor extraordinare din acea vreme?
- Aș spune că munca suplimentară a fost la bază. Nu ne puneau antrenorii să ne pregătim. Helmut , eu, ceilalți colegi care mai eram în lot stăteam și exersam suplimentar pentru loviturile de la 11 metri. Duckadam mai făcea și câte un pariu cu băieții, pe mici mize stăteam și exersam ore în șir. O să-ți mai spun o poveste. Puțini știu că am apărat și eu 4 penalty-uri. Practic am egalat recordul lui Helmut Duckadam, dar la un alt nivel, evident, într-un meci de Cupa României. Dar dacă ne scotea acea echipă din Liga a 3-a și acum se vorbea de respectiva rușine.
Daniel Gherasim: „A așteptat trenul să batem penalty-urile”
- Dar cum de s-a ajuns la penalty-uri ?
- Era o vreme foarte cețoasă de toamnă târzie spre iarnă, iar terenul era un dezastru. Cu noroi și gheață. Vreo două ore s-a stat până să se ridice ceața, oamenii de acolo au dat foc la zeci de cauciuri în jurul terenului. Noi am ratat foarte mult, iar formația din Adjud a avut o ambiție deosebită.
- Ați mers cu trenul atunci, nu?
- Da, iar timpul care s-a pierdut cu ceața și cu reluarea jocului ne-a făcut să mai avem doar o oră pentru a prinde trenul de întoarcere. A mai întârziat atunci puțin în gară la Adjud, până s-au bătut loviturile de la 11 metri, și toți jucătorii au fugit către gară. Ne-a suit publicul în tren ca să putem ajunge la București.
- Înainte să faceți pasul la Steaua ați fost și la Olt Scornicești. Fiind echipa lui Nicolae Ceaușescu se făceau mai multe aranjamente. Dumneavoastră ați prins astfel de lucruri?
- Te contrazic puțin aici! Poate s-au făcut înainte ca eu să ajung acolo. E acea istorie când au promovat an de an din C în B și apoi în A. Pot să vă spun că au avut o colaborare cu Steaua foarte bună și s-a făcut un nucleu de steliști, cu Pena, Dan Petrescu, Turcu. Așa că blaturi nu s-au făcut. Dacă era să se facă blaturi, poate și generația mea juca în cupele europene, cum a fost cazul celor de la Flacăra Moreni.
- Care a fost cea mai frumoasă amintire de la Olt Scornicești?
- Cu Dinamo am avut o poveste interesantă. Era un meci în care dacă noi câștigam, Steaua era 99% campioană! Dinamo a venit cu garnitura care juca și în cupele europene: Stelea, Andone, Rednic, Lupescu, Cămătaru, Mateuț, Mihăescu, Klein. I-am bătut cu 1-0 și indirect i-am făcut campioni pe steliști. Venise la meci atunci și Zoe Ceaușescu. Din ce îmi aduc aminte, le-a cam fost frică arbitrilor să întreprindă ceva împotriva noastră.
- Cât de mare a fost încărcătura emoțională?
- Enormă! Noi eram o echipă mică, iar victoria ne-a făcut să ne luăm din grija retrogradării. Atunci a dat un gol superb Gheorghe Pena. A plecat cu mingea din careul nostru de 16 metri și a driblat până-n poarta adversă și a băgat-o! A fost un gol de generic!
Venea foarte multă lume după noi când jucam la Steaua. Le dădeam autografe, iar cu câteva persoane mai făceam și câte-o fotografie. Peste tot eram primiți cu căldură!
- Daniel Gherasim
VIDEO. Daniel Gherasim: „Un om de ordine a avut urechea tăiată”
- Ați intrat în istorie ca "supraviețuitor" al celebrului meci cu Bastia? Cât de dură a fost acea partidă?
- Au fost violențe și pe teren. Cătălin Munteanu a avut atunci o fractură la mână și l-au operat chiar acolo. Câțiva jucători au ieșit accidentați, iar eu la sfârșitul jocului mi-am luat vreo două palme pe culoarul dinspre vestiar. Nu înțelesesem când am venit la meci de ce autocarul parca într-un țarc și apoi mergeam direct în vestiar. La final am înțeles. (râde) După meci am aflat că orice formație care venea de pe continent așa intra și pleca imediat după. Nu era de joacă cu localnicii. Bucuria noastră a fost că ne-am calificat și am reușit să scoatem o echipă puternică din Franța.
- Ostilitatea publicului a fost la cote uriașe.
- Da! Din ce îmi aduc aminte, grupul nostru de suporteri, unde s-a aflat și soția mea, era încercuit de mai mulți gardieni. Din ce mi s-a relatat, unul dintre suporterii de la Bastia a venit cu un cuțit și i-a tăiat unei persoane dintre oamenii de pază urechea sau l-a tăiat rău în zona urechii. S-au speriat toți pe moment, dar apoi s-au liniștit lucrurile.
- V-ați simțit terorizat de cei din peluză?
- Au încercat! Tot jocul au aruncat cu monede, crenvurști, tot felul!
- Crenvurști?
-- Da, da, da și crenvurști! Ce apucau.
- Și ați rezistat?
- Aveam experiență! În febra jocului, nici nu mai auzeam publicul. Pe plan internațional a fost cel mai frumos.
VIDEO. Daniel Gherasim: „Eu m-aș baza pe Aioani”
- Să ne întoarcem la fotbalul actual. Pe cine vedeți portar în această "dublă" a naționalei cu Elveția și Kosovo? E o dezbatere uriașă pe această temă.
- Toți trei sunt portari foarte buni! Din punctul meu de vedere, ar trebui să se mizeze pe cel care are mai multă experiență și care a dat cel mai mult siguranță la club. Totul depinde de Edi Iordănescu și de antrenorul cu portarii. Eu cred că va intra Aioani, poate greșesc. Dar când spun asta mă gândesc la faptul că a ieșit campion cu Farul și a avut constanță în tot ceea ce a făcut. Mie mi-au plăcut mult Aioani și Târnovanu. Nici Moldovan n-a fost rău, dar a mai avut gafe la Rapid.
- Cu ce gânduri să mergem în această "dublă"?
- Trebuie să fim pozitivi. Jucătorii n-au nimic de pierdut și trebuie să aibă încredere. Aș vrea să se vadă că sunt prieteni în teren și să nu uite că reprezintă țara noastră și sunt cei mai buni din România.
Daniel Gherasim: „La Steaua se face totul pe ordin”
- Sunteți în continuare un susținător al proiectului de la CSA Steaua?
- Rămân, pentru că este echipa la care m-am format. Eu cred că CSA Steaua este un centru bun pentru copii și juniori.
- Se pot afirma acești juniori atât timp cât echipa se află în Liga a 2-a și tinerii nu pot promova?
- Atât timp cât ai antrenori instruiți cu licențe, nu văd de ce n-ar veni copiii. Eu mi-aș dori să promoveze, dar atât timp cât nu se schimbă statutul... Probabil că o să meargă la TAS. E dureros că au o bază de pregătire și un stadion extraordinar, dar nu pot promova.
- Merită acest proiect?
- Proiectul a fost gândit bine, dar pe parcurs au apărut problemele. CSA Steaua este un club militar și acolo există ordin. Dacă se va da ordin, se va schimba acest statut al secției de fotbal.
- De ce nu s-ar schimba?
- Pentru că se lucrează cu Ministerul Apărării, iar acesta trebuie să dea ordin. Până atunci domnul comandant și Talpan, care se zbat, nu vor reuși.
În fiecare an primesc câte un echipament de la Aston Villa. Fiul meu lucrează la Aston Villa, este manager pe un departament de dezvoltare. În trecut am și jucat împotriva lor cu Steaua și am avut un regret că nu ne-am calificat în fața lor într-un meci pe muchie de cuțit.
- Daniel Gherasim
