Articol de Daniel Scorpie - Publicat sambata, 19 septembrie 2026, 10:09 / Actualizat sambata, 19 septembrie 2026 10:15
Chiar în ziua în care a împlinit centenarul San Siro - Giuseppe Meazza, stadionul pe care a cunoscut gloria la Inter, Sandro Mazzola a părăsit Italia fotbalistică. Dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni în 1963-1964 și 1964-1965 și a patru titluri în Serie A, fostul mare atacant și unul dintre cei mai mari fotbaliști italieni a înfruntat-o și de Dinamo chiar în acele două ediții ale CCE, însă nu a venit niciodată la București.
„La scurt timp după miezul nopții, Sandro Mazzola, unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a avut vreodată Italia, a decedat la vârsta de 83 de ani. Vestea a venit de la Inter, echipa cu care a câștigat patru scudetti și două Cupe ale Campionilor Europeni și pe care a făcut-o mare în lume. «La revedere, Sandro, simbol etern», se arată în comunicatul clubului nerazzurro”, este anunțul trist făcut în această dimineață de cotidianul Gazetta dello Sport.
Fotbalul mondial a pierdut unul dintre jucătorii glorioși, iar cel italian plânge după un simbol istoric pentru Inter Milano (17 ani petrecuți pe teren, 11 ca antrenor) și un lider pentru echipa națională (70 de selecții, 22 de goluri).
Mazzola a marcat în cele două finale (1963-'64 și 1966-'67) câștigate de Inter
Clasat pe locul al doilea după marele Johan Crujff la Balonul de Aur 1971, cel poreclit „Il Baffo” este singurul italian care a câștigat titlul de golgheter în Cupa Campionilor Europeni (1963-'64) și care a marcat în cele două finale (1963-'64 și 1966-'67) câștigate.
Marele atacant, care avea doar șase ani când tatăl său, Valentino, o legendă a echipei Grande Torino, a murit pe Superga (fratele său, Ferruccio, era cu trei ani mai tânăr), a fost emblema fotbalului lui Helenio Herrera, uimind lumea prin tehnică, viteză, fantezie și simțul ieșit din comun al porții, golurile sale fiind clasă pură.
Într-o echipă construită pentru a se închide și a contraataca, Mazzola a fost săgeata care lovea letal. Sandro a fost eroul primului triumf pentru „Grande Inter”, Cupa Campionior Europeni, obținută în fața colosului Real Madrid, în finala de pe Prater din Viena, pe 27 mai 1964. Împotriva teribilei echipe a lui Puskas, Di Stefano și Gento, optarul genial a marcat de două ori (3-1).
Mazzola a înscris și în meciul contra echipei argentiniene Independiente, care i-a adus lui Inter și prima sa Cupă Intercontinentală. În ediția următoare a CCE, Sandro a furat din nou showul. În semifinală, a semnat un gol crucial pe Anfield în fața lui Liverpool (1-3).
Mazzola a marcat din nou împotriva lui Independiente pentru a-și aduce la Milano a doua Cupă Intercontinentală. "Sandro a fost mereu pe prima pagină a campaniei internaționale de patru meciuri a lui Grande Inter. Cel mai frumos gol, însă, a venit împotriva lui Vasa Budapesta, în ediția 1966-67 pentru Grande Inter: a driblat cinci adversari, inclusiv portarul, alergând înainte și înapoi cu mingea, fîn timp ce fan nerazzurri scandau „Șutează! Șutează!”, cum rememorează Gazzetta dello Sport.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Disputa dintre Ion Țiriac și Eduard Novak: „Chemați toată presa, nu se poate așa ceva”
