Gabi Tamaș a numit „cel mai mare șprițar” cu care a fost coleg + Țara cu cele mai mari beții: „Vodcă, coniac, whisky. Ne-am făcut pilaf!”

Fost fundaș central cu 67 de meciuri pentru echipa națională a României, Gabi Tamaș și-a încheiat cariera cu un CV bogat și câteva prezențe pe primele pagini ale tabloidelor.

A jucat în 7 țări, Turcia, Rusia, Spania, Franța, Anglia și Israel pe lângă România, și a discutat, la „un podcast mișto by Bursucu'”, despre consumul de alcool și de substanțe interzise în rândul fotbaliștilor.

Cu această ocazie, a numit colegul căruia îi atribuie titlul neoficial de „cel mai mare șprițar”: Goran Popov, fostul fundaș stânga nord-macedonean cu care a făcut echipă la West Brom în sezonul 2012/2013.

Mai jos, dialogul din cadrul podcastului.

Gabi Tamaș, întrebat dacă a consumat substanțe interzise: „Unii mai puneau pe masă. Le suflam din farfurie!”

Realizator: Cu substanțele interzise...
Gabi Tamaș: Niciodată!

R: Bine, bănuiam, că ai fost sportiv de performanță.
Tamaș: Sunt o grămadă de sportivi care au mai încercat.

R: Cum crezi că se poate opri nebunia substanțelor interzise în zilele noastre?
Tamaș: Nu ai cum. Dar nu este de vină țara noastră, ci lumea asta. Trebuie să mergi la sursă. Crezi că se vor opri vreodată ăia să facă substanțe interzise? Niciodată.

R: Ai avut șansa să fii plecat în străinătate de foarte tânăr, acum foarte mulți ani. Existau în vremea aia?
Tamaș: În Spania existau, când am fost.

R: Nu ai fost tentat niciodată, în niciun anturaj?
Tamaș: Le luam și le suflam de pe masă când le vedeam. Mergeam la diferite mese și unii mai scoteau, puneau pe masă. Eu le suflam din farfurie. «Vreți să faceți? Mergeți la baie! Nu de față cu mine, că nu-mi place».

2006este anul în care Tamaș a ajuns pentru prima dată în Spania, împrumutat atunci de Celta Vigo de la Spartak Moscova

Tamaș: „În Rusia se bea, tată! Dacă stăteam acolo, îmi ratam cariera”

R: Cel mai mare șpriț cu un fotbalist pe care l-ai făcut vreodată?
Tamaș: Sunt multe.

R: Din afară, nu de-ai noștri.
Tamaș: Goran Popov la West Bromwich Albion. A venit de la Dinamo Kiev.

R: Era șprițar? De vodcă, de ce?
Tamaș: Era de ce vrei tu. Bine, acum putem vorbi despre petreceri și zile pierdute în Rusia. Chiar m-am întâlnit într-un cantonament, în Antalya, cu câțiva foști jucători de la Spartak, unde am jucat eu. Erau mai mici. Mi-au spus că au intrat la dezalcoolizare de 2-3 ori. În Rusia se bea, tată! Adevărat. După un an am ridicat mâna și am zis: «Vreau să mă duc împrumut». Jur! Dacă stăteam acolo, îmi ratam cariera 100%.

R: La ce vârstă ai ajuns acolo?
Tamaș: La 20 sau 21 de ani. Îmi ratam cariera. Credeți-mă. Am fost la o distracție cu ei, la discotecă. Au început să amestece băuturile. Dar nu că amestecau vin. Amestecau vodcă, vin, coniac, whisky, draci. Ne-am făcut pilaf. Ne-am adus acasă, să dormim la un jucător. Dormim, ne-am trezit pe la 13. Mă durea capul, mi-era rău, eram mort. Zic: «Mă duc la bază să mă odihnesc, să mă pregătesc, că am antrenament». Ei s-au dus la frigider, pac, un cub de gheață, whisky, jap! (n.r. - gesticulează că au băut). Când i-am văzut, îmi venea să vomit.

R: Cu starea de rău de după...
Tamaș: Da. Ei s-au dus la sushi, au mâncat numai sashimi și nebunii. Până să capăt și eu experiență, să văd anumite lucruri care te ajută să-ți revii mai repede, am zis: «Ce sushi mă?! Lăsați-mă naibii, că eu mă duc la bază». Am zăcut o săptămână! Antrenament și somn, antrenament și somn!

R: Sushi te ajută?
Tamaș: Te ajută. Grăsimile, stridiile. Dar să ai tăria să le mănânci. Fiind sportiv de performanță, trebuia să găsești niște leacuri ca să te duci la antrenament și să dai randament.

R: Antrenorul care te-a certat...
Tamaș: Niciunul!

R: Nu te certau când mai întârziai?
Tamaș: Păi nu întârziam. Mergeam cu o oră înainte, la antrenamente eram primul.