Articol de GSP - Publicat joi, 22 septembrie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 23 septembrie 2011 09:52
Patru înfrîngeri şi o remiză pentru Inter Milano în primele 5 meciuri ale acestui sezon. Gasperini a fost demis ieri. Dar care sînt explicaţiile imploziei şi de ce ele sînt evitate în presa din "Cizmă"?
Dominique Antognoni, jurnalist român stabilit la Milano de 20 de ani, observă de la faţa locului întreg mecanismul prin care clubul lui Chivu alunecă în prăpastie. Analiza lui, găzduită în două pagini ale ediţiei tipărite a Gazetei de azi, scoate la lumină lucruri neaşteptate pentru o grupare de asemenea anvergură. Iată mai jos articolul lui Dominique Antognoni.
Stăm şi ne uităm dintotdeaua la marile echipe, le admirăm şi sîntem convinşi că victoriile se datorează modului perfect şi super-profesionist în care se ocupă de fotbal, de fiecare detaliu. Modelul "occidental" ne-a fascinat mereu: de cîte ori nu am spus "Aaaaah, noi nu o să fim niciodată ca ei?"
De cele mai multe ori chiar aşa de întîmplă, cluburile sînt organizate, cunosc importanţa rolurilor, nimic nu este improvizat, dar e la fel de adevărat că de departe totul pare frumos şi perfect. Ei bine, uneori şi cei mari comit erori, dar în comparaţie cu situaţia din România, unde se scrie totul, în Italia greşelile şi luptele din interiorul clubului rămîn mereu ascunse.
De ce tac ziarele
Motivele sînt multe şi ar fi nevoie de prea mult spaţiu pentru a explica ceea ce se întîmplă. Ca idee, ziarele nu au interesul de a-i supăra pe suporteri, încercînd să aibă clienţi fideli, nu cititori dornici de noutăţi şi ştiri bombă. Ar mai fi şi presiunile marilor sponsori care ameninţă, mai clar sau mai nuanţat: vorbeşti rău de echipa ics? Tăiem paginile publicitare. Pentru zeci de ani, Juventus a avut o presă mereu pozitivă pentru că Fiat era un big spender, cum se spune în limbajul de media. În plus, suporterii nu prea apreciază ştirile negative despre propria echipă, directorii au ambiţii şi nevoi personale, cu alte cuvinte e mai util să te pui bine cu patronii cluburilor şi să îi neglijezi pe cititori. Salariul oricum vine, paginile de publicitate asigură viaţa liniştită a ziarelor.
Ne cerem scuze pentru o introducere cam lungă, dar era necesară pentru a înţelege de ce situaţia Interului pare greu de înţeles dacă ai informaţii doar prin intermediul presei.
Ceea ce se întîmplă la clubul lui Chivu pare o poveste bine cunoscută la cluburile din Bucureşti. Cum încercam să explicăm, diferenţa stă în faptul că în România se scrie mai tot, în Italia mai nimic: nu trebuie supărat suporterul, clubul, jucătorul, conducătorul. Clientul are mereu dreptate, nu-i aşa?
Haosul de după Mourinho
Ei bine, de la plecarea lui Mourinho, în sînul clubului nerazzurro domneşte anarhia. Leonardo reuşise să repună lucrurile (şi rezultatele) la locul lor, cu exact aceleaşi metode ca ale lui Jose, marele său amic şi idol: pînă şi încălzirea de dinaintea meciurilor era la fel cu cea a portughezului!
Leo a plecat însă la Paris pentru 15 milioane în 3 ani, lăsînd Interul şi un contract de doar 3 milioane pe un sezon. Ce a urmat a destabilizat clubul: aşa se explică rezultatele negative ale Interului. Să facem puţină ordine.
Moratti intenţiona să îl ţină încă un an pe Leonardo, pînă cînd se va întoarce Mou (opţiunea numărul unu) sau pînă cînd va veni Guardiola, cu care are deja o înţelegere (opţiunea numărul doi). Între timp era urmărit şi Villas-Boas, vice di Jose în primul sezon pe banca Interului. Cînd brazilianul a plecat, a început lupta de putere în interiorul clubului.
Marco Branca, directorul sportiv, s-a opus venirii lui Capello pentru că Don Fabio l-ar fi adus şi pe Franco Baldini, omul său de încredere. Cu alte cuvinte, Branca nu ar mai fi avut aceeaşi funcţie.
Puterea argentinienilor
Moratti şi Branca au un raport aproape inexistent de un an de zile, de cînd acelaşi Branca a insistat pentru Benitez. Ştim cu toţii cum s-a terminat, cu jucătorii care nu îl ascultau pe Rafa şi cu Moratti care nu îi cumpăra jucători. Adevărul e că pe Mascherano l-ar fi luat, dar mafia argentinienilor şi-a spus cuvîntul. "El Jefe" ar fi jucat în locul lui Cambiasso, ceea ce a născut multe răzvrătiri în club: Zanetti, Milito, Samuel şi, evident, Cambiasso s-au opus.
Nu e întîmplător că mijlocaşul Interului a fost primul care a început războiul cu Benitez. Rafa a fost suficient de naiv şi el, refuzînd orişice sistem de joc şi metodă aplicate de Mourinho. Înnebunea cum auzea de José, ceea ce a stîrnit răutăţile jucătorilor, îndrăgostiţi de portughez. Aşa se explică şi cum Materazzi punea pe home page-ul siteului său poza cu José, cum Chivu s-a răstit la Benitez sau cum Eto’o, în finala Campionatului Mondial al Cluburilor, a sărbătorit golul cu două plase de plastic în mînă, imitînd gestul unui personaj dintr-un film comic unde un antrenor amator ajunsese întîmplător pe banca tehnică a unui mare club. Eto’o se referea la Benitez. Moratti a luat partea jucătorilor, dîndu-l afară pe Rafa.
Pentru a încheia capitolul Cambiasso: nu e întîmplător că în naţionala Argentinei, unde comandă Mascherano, Esteban este primul jucător schimbat sau uneori chiar neconvocat. El Jefe se razbună fără prea multe probleme. Lumea titanilor e deseori crudă şi sălbatică.
Respect pentru provincie?
Întorcîndu-ne la Inter, Villas Boas (secund cu Mou acum doi ani) nu a venit, deşi se ruga de Moratti să fie adus. Costa 15 milioane, prea mult. Aşa că din cauza lipsei de alternative s-a ajuns la soluţia Gasperini, un om bun crescut în provincie. 54 de ani, nici o experienţă la un mare club, doar Serie B cu Crotone şi Genoa, cu care a continuat în A. Nimeni nu era convins de soluţie, toţi ştiau că este o peticeală pentru a aştepta vara viitoare, cu Mou sau Pep pe bancă. O ştiau şi antrenorul, şi jucătorii. Cum să lucrezi liniştit? Cum să te respecte jucătorii care au cîştigat tot, în timp ce tu ai venit din provincie?
La o săptămînă după finala Supercupei pierdută cu Milan, la Beijing, Branca l-a informat că îl dă afară dacă nu schimbă sistemul de joc. Gasperini joacă 3-5-2 de o viaţă, posibil că nu i s-a pus de la început condiţia să schimbe (nici un mare club, nici o mare echipă nu a cîştigat vreodată jucînd cu trei fundaşi, care practic devin cinci)? În plus, i s-a spus că îl vor vinde pe Sneijder, aşa că să se obişnuiască fără el. Ştim cu toţii ce s-a întîmplat: a rămas olandezul şi a plecat Eto’o, pentru o sumă oficială de 25 milioane de euro. Suma adevărată e mult mai mare, dar asta e o altă poveste. Petrolier Moratti, petrolier Sulejman Kerimov, conturi în bancă în toată lumea pentru amîndoi, cine vrea să înţeleagă înţelege. Nimeni nu scrie pentru că toata lumea are sau va avea nevoie de Moratti: cei bogaţi nu trebuie să fie deranjaţi şi supăraţi. Poate mîine îţi trebuie o mare sumă împrumut şi toţi ştiu că patronul Interului este generos.
Gasperini nu a avut posibilitatea să antreneze echipa decît în ultimele zile de dinaintea începerii campionatului: confuzia era totală, mulţi jucători abia veniseră din vacanţă, alţii au fost transferaţi la sfîrşitul lui august (Forlan şi Zarate).
Gasperini a fost dat afară. Ce urmează?
În plus, Branca a reuşit performanţa de a-l include pe Forlan pe lista UEFA, ceea ce e imposibil, avînd în vedere că Diego jucase în Europa League cu Atletico Madrid. Ar fi fost un motiv pentru a-l da afară pe directorul sportiv: de ce nu s-a întîmplat? Simplu, Branca e foarte bun prieten cu fiul lui Moratti, Angelo, vicepreşedinte al clubului. De ce nimeni nu scrie? Simplu: Gazzetta dello Sport este unicul ziar care reuşeşte să vorbească cu Branca, Corriere dello Sport are un director împăciuitor şi apoi ziariştii cei care se ocupă de Inter au un bun raport cu Stefano Filucchi, alt director al echipei. Concluzia? Nimeni nu îl va ataca pe cel vinovat de cazul Forlan.
Aşa cum nimeni nu îi va acuza pe argentinieni. Anii trec pentru toată lumea, dar e cam greu să le-o explici lui Zanetti, Cambiasso şi Milito: au dat imens de mult clubului, ar fi timpul să se dea deoparte. Imposibil, aşa că Gasperini trebuie să îi bage mereu titulari.
Soarta antrenorului e deja decisă. A fost dat afară, a simţit-o de acum o lună, clubul nu l-a ajutat deloc, dar a fost şi el de vină: echipa joacă prost şi încîlcit, a dispărut spiritul de învingător. Cine să-i ia locul?
Alte lupte la club. Moratti l-a vrut pe Luis Figo, ambasador al clubului. Luis nu are însă nici o intenţie să se apuce de antrenorat, preferînd viaţa dulce de acum. Patronul l-a sunat şi pe Roberto Baggio, convins că ar fi o soluţie de tipul Leonardo: un personaj plăcut şi liniştit, iubit de jucători. Pînă la urmă a venit însă Claudio Ranieri, un om decis, sergent de fier care ştie cum să îi pună pe jucători la locul lor, dar să îşi şi cîştige respectul. Capello n-a putut veni, Branca spune mereu "nu".
Club mare, ambiţii mici, scandaluri imense, greşeli uriaşe. Se întîmplă şi la alţii.
Ce face Chivu?
În criza existenţială a Interului, Cristi Chivu era printre cei mai liniştiţi. Gasperini juca într-un sistem cu trei stoperi, rol pe care al nostru îl interpretează ca puţini alţii în lume: are inteligenţa fundaşului central de clasă şi obişnuinţa de a juca pe stînga, aşa că nimeni nu-i putea lua locul. În timp ce Ranocchia, de exemplu, nu are caracteristicile pentru un rol atît de delicat. Cristi ar fi preferat să rămînă Gasperini, dar poziţia lui în lot rămîne puternică indiferent de antrenor, pentru că e un tip plăcut în vestiar şi polivalent pe teren. În curînd va semna şi noul contract.
