EXCLUSIV Mircea Lucescu, omagiat de o echipă de amatori din SUA » Ce tricouri vor purta în acest sezon

Inclusiv la aproape 10.000 de km distanță, în Jackson, un orășel din statul american Wyoming, unde o EEC United, o echipă de amatori, alcătuită din români, moldoveni, turci și americani s-au decis să facă un gest special.

Tricouri-omagiu pentru tot sezonul

Astfel, în semn de respect, chiar dacă sezonul competițional este în plină desfășurare, fiind început în iunie, au decis să-și facă noi tricouri, în culorile tricolorului, pe care a fost imprimat chipul marelui tehnician român.

În plus, pe față este imprimat mesajul "Legend. Mentor. Builder", cu semnătura lui Il Luce, iar pe spate, deasupra numelui jucătorului este scris "In honor of Mircea Lucescu".

Tricourile au ajuns deja, chiar ieri, iar duminică, cu ocazia următorului meci de campionat, acestea vor fi purtate de cei de la EEC United, până la sfârșitul competiției.

Așa arată tricourile omagiale ale celor de la EEC United, făcute în memoria lui Mircea Lucescu

Echipă înființată la începutul anului

Tomas Klus, cel cu care GSP.ro a întrat în dialog a explicat că „la începutul anului am fondat o organizație nonprofit numită European Horizons Jackson Hole, iar unul din programe e această echipă de fotbal. Echipamentul a fost o idee de moment și a fost gândit astfel încât să aducă un omagiu antrenorului dar și omului Mircea Lucescu.

Aici in SUA nu este atât de cunoscut, sau nu la fel de mult ca Hagi sau Nadia. Dar eu consider că pentru noi el este acolo, pe aceiași creastă cu toți marii sportivi care ne-au reprezentat țara pe acest glob.

Când am discutat despre Mircea Lucescu, atunci când din păcate l-am pierdut, eu l-am prezentat ca o personalitate ce și-a dat viața pe terenul de fotbal și practic a murit făcând exact ceea ce a iubit toată viața, asemenea marilor personaje marcante din istoria lumii”.

Klus a mai precizat că „pentru mine, Mircea Lucescu reprezintă o ideologie și în același timp, ca fiu, ca nepot mă îndeamnă să înțeleg mai bine conexiunea dintre generații care a definit multe familii de iubitori de fotbal și practic a cimentat această dragoste necondiționată pentru acest sport.

Mă gândesc la fiul său, Razvan, că a avut posibilitatea să fie împăcat cu gândul că tatăl său a murit făcând ce a iubit toată viața, că i-a insuflat și lui această dragoste pentru ceva, acel ceva care i-a permis să își găsească propria cale în viață și astfel să îi calce pe urme practic. Ca bărbat mi se pare ceva ce orice tată își dorește să poată realiza pe parcursul vieții”.