Articol de GSP - Publicat joi, 23 iunie 2011 00:00 / Actualizat joi, 23 iunie 2011 16:08
Manageri ca Arsene Wenger sau Jose Mourinho poate nu au avut o carieră ca jucători de fotbal, dar măcar au evoluat pentru cluburi profesioniste. Noul antrenor al lui Chelsea, Andre Villas-Boas, pe de altă parte nu a jucat la nivel profesionist şi nu are o carieră de fotbalist despre care să poată vorbi. Surprinzător, nu e singurul manager de succes ale cărui zile ca jucător sînt limitate la cîteva partide la juniori şi la miuţe în curtea şcolii. Iată şi alte cazuri, prezentate în Talk Sport Magazine!
Carlos Alberto Parreira: Cîştigător de Campionat Mondial
Antrenorul Braziliei la Mondialul din 1994 a început direct ca antrenor. "Eram preparator fizic la început. Dar am ajuns la un moment în viaţa mea cînd eram atît de bine calificat încît eram chiar împins să trec la cariera de antrenor. În Kuweit mi-au zis să mă ocup de echipele de tineret, iar acela a fost începutul unei lungi cariere", povesteşte Parreira, care a cîştigat un Campionat Mondial, în 1994, şi a mai participat la alte cinci.
Arrigo Sacchi: Cîştigător a două Ligi ale Campionilor consecutive
Adversarul lui Parreira la CM '94 a fost Sacchi, un om care a spus: "Niciodată nu am crezut ca trebuie să fii cal înainte de a fi jocheu". Sacchi nu a ajuns titular nici măcar la echipa de amatori Baracca Lugo, devenind vînzător de pantofi în paralel cu o carieră de antrenor aflată la început, la doar 20 de ani. A preluat chiar echipa Baracca Lugo, continuîndu-şi în acelaşi timp meseria de vînzător de pantofi. După ce a lucrat cu numeroase cluburi de tineret, Sacchi a primit un job la echipa de ligă a treia Parma, ducînd-o pînă în primul eşalon şi învingînd marele Milan în Cupa Italiei. Lucru care l-a impresionat pe Silvio Berlusconi, ce l-a adus imediat pe Sacchi pe San Siro, acesta cîştigînd cu rossonerii titlul în 1988, Supercupa Italiei în 1988, două Ligi ale Campionilor, două Supercupe Europei şi două Cupe Intercontinentale (toate în 1989 şi 1990), şi construind una din cele mai mari echipe ale lui AC Milan din toate timpurile.
Bill Struth: Primul cîştigător al "triplei" în Scoţia
Zidar de meserie, Bill Struth era pasionat de atletism, excelînd ca alergător pe distanţe medii. Fondul sportiv l-a ajutat să ajungă antrenor la Clyde, apoi la Hearts, înainte de a ajunge la Rangers în 1914, ca asistent al lui William Wilton, primul antrenor al echipei scoţiene. Struth a preluat postul de principal în 1920, după ce Wilton a murit într-un tragic accident pe mare, transformînd clubul într-o forţă dominantă cu un palmares fenomenal ce înregistrează 18 titluri şi două Cup ale Ligii într-o perioadă de 34 de ani.
Avram Grant: Finalist de Liga Campionilor
Grant avea aspiraţii de a deveni fotbalist profesionist, dar la vîrsta de 17 ani s-a accidentat grav într-un accident de motocicletă şi a fost nevoit să-şi îndrepte atenţia către antrenorat. După 14 ani în care a pregătit echipele de tineret ale clubului din oraşul său natal, Hapoel Petah Tikva, i s-au dat pe mînă formaţii de seniori, cîştigînd patru titluri cu Maccabi Tel Aviv şi Maccabi Haifa. Grant a preluat naţionala Israelului în 2002, mutîndu-se apoi în Premier League, ca director tehnic la Portsmouth în 2005. Incredibil, a ajuns să fie manager la Chelsea într-o finală de Ligă a Campionilor, ducînd apoi Portsmouth şi West Ham spre retrogradare.
Brian Kerr: Managerul Irlandei
Pentru că nu era suficient de bun să devină fotbalist profesionist, adolescentul Brian Kerr s-a concentrat pe antrenorat, ajungînd managerul lui Shamrock Rovers B la doar 21 de ani, în acelaşi timp fiind student la Universitatea din Dublin. A muncit pentru a ajunge antrenor în prima ligă irlandeză, la St. Patrick's, cîştigînd titlul de două ori înainte de a ajunge directorul tehnic al Federaţiei Irlandeze, în 1996. A antrenat echipa Under-20, cu care a terminat pe locul 3 la Campionatul Mondial de tineret din 1997, şi cîştigînd Europenele Under-16 şi Under-19 în 1998. A fost răsplătit cu postul de selecţioner al primei reprezentative în 2003, dar a ratat calificarea la CE 2004 şi CM 2006, fiind concediat în 2005. Acum pregăteşte echipa naţională a Insulelor Feroe.
Les Parry: Manager al lui Tranmere/Ucenicul anului 1974 în Marea Britanie
"Cine are nevoie de Mourinho? Avem preparatorul nostru fizic!" cîntă fanii lui Tranmere Rovers în onoarea managerului lor, Les Parry, care a fost într-adevăr preparator fizic al echipei de pe Prenton Park din 1991 pînă în 2009, cînd a preluat prima formaţie. Parry a fost constructor de nave şi numit "Ucenicul anului 1974" în Marea Britanie, înainte de a începe să lucreze în corpul de aeronave al Regatului Unit. "Am lucrat în Germania o perioadă", spune Parry, care a revenit să studieze fizioterapie la Universitatea din Salford, obţinînd o diplomă în ştiinţa sportului. După ce şi-a deschis o clinică de pregătire a fizioterapeuţilor, Parry a început să lucreze part time cu Tranmere, devenind angajat full time în 1993, şi preluînd temporar echipa la 51 de ani, cînd John Barnes a fost concediat, în 2009. A evitat retrogradarea şi a primit jobul permanent, în timp ce şi-a dat doctoratul în "Accidentările în fotbalul profesionist" la Universitatea John Moores din Liverpool. Încă lucrează şi ca preparator fizic al echipei pe care o antrenează!
