Articol de GSP - Publicat marti, 06 august 2019 13:50
Acum 10 ani, pentru aproape 100 de milioane, Real Madrid îl aducea la Madrid pe Cristiano Ronaldo.
Umplea „Santiago Bernabeu” la o simplă prezentare și combina entuziasmul cu optimismul în rândul unui public ce tocmai fusese obligat să digere triplul succes al Barcelonei lui Guardiola, cu aperitiv acel 6-2 de pe terenul madrilenilor.
Chiar și-așa, la vremea respectivă se vorbea că-s foarte mulți bani, se foloseau cuvinte precum „exagerat”, chiar „ridicol”.
Florentino Perez a avut și el o vagă durere de inimă atunci când a semnat cecul ce urma să plece spre „Old Trafford”, iar jena asta s-a prelungit mulți ani în relația particulară pe care avut-o cu Cristiano.
Nu era transferul lui, palma cu Sir Alex Ferguson fusese bătută de fostul președinte, Ramon Calderon (cel care se umplea de ridicol la București la un prânz cu Gigi Becali, când s-a mânjt pe mâini cu gemul de la papanași pentru a arăta presei, ce înghițea pe-atunci pe nerăsuflate orice trasnaie a finanțatorului din Pipera, cum au devenit ei doi frați de sânge).
Florentino a acționat cu mintea omului de afaceri, căci dacă n-ar fi dat cele 94 de milioane era nevoit să plătească vreo 30 de milioane daune.
„Decât 30 de milioane la United și jucătorul tot acolo, mai bine 94 și jucătorul la noi, vedem ulterior cum îl rentabilizăm”, a gândit el, iar viața a demonstrat că a avut dreptate.
Astăzi, pentru aproape 100 de milioane, Manchester United ia un fundaș central. Atât de mult s-au schimbat lucrurile în fotbal încât suta asta de milioane aproape că a devenit derizorie.
O sută de milioane reprezintă acum suma de la care se fac calculele. Harry Maguire s-a transformat exact la început de săptămână în cel mai scump fundaș din istorie.
Nu știu alții, dar eu de câte ori aud de numele lui mă duc cu gândul la filmul acela cu Tom Cruise și Cuba Gooding Jr, „Jerry Maguire”, și mai ales la acea scenă când jucătorul de fotbal american Tidwell urla în telefon la impresarul său, personajul principal, Maguire, interpretat de Tom Cruise: „Show me the money!”.
Pesemne că așa s-a strigat și din Leicester către Manchester, din două direcții, de la club și de la jucător. Ceva strigăte or fi fost și dinspre antrenorul Solskjaer, cert e că până la urmă transferul s-a făcut.
De ce așa târziu, cu câteva zile înaintea startului oficial, n-am să înțeleg, de vreme ce suma plătită n-a coborât deloc sub ceea ce se auzea prin iunie.
Manchester United avea mare nevoie de sânge prospăt. Iar zona defensivă cu precădere. 145 de milioane pentru un „central” și un fundaș stânga (Wan-Bissaka. internaționalul de tineret, care în februarie 2018 a fost aproape să plece de la Crystal Palace în liga a treia) reprezintă un pansament cam scump, dar un pic logic pentru ceea ce reprezintă United în ziua de azi.
Cu toate că reușește, am mai zis-o, aproape miraculos, să-și păstreze locul pe podiumul bogaților din fotbal în ciuda lipsei de rezultate, a încetat să mai devină o atracție pentru marile nume din Europa, iar De Ligt e o dovadă. United convinge greu fotbaliști de top de pe continent, dar continuă să aibă o capacitate rezonabilă de persuasiune pentru cei din Regat. Însă pe bani foarte mulți.
Însuși Maguire spunea că United are nevoie de trofee cât mai repede, demers cam complicat, căci văzând duelul dintre City și Liverpool din supercupă mi se pare aproape imposibil ca alte echipe să se infiltreze în lupta lor pentru supremația în Premier League. City și Liverpool mi se par primele favorite și la Champions League, dar acolo lucrurile se derulează altfel, mai analizăm prin februarie.
Mercato în Anglia se închide joi. Un mic handicap pentru grupările de-acolo și e foarte posibil să mai vedem mișcări de trupe. Mișcări la care suta de milioane va deveni iarăși un reper.
P.S. 1 // În vara trecută, Mourinho l-a vrut pe Maguire. Costa cu vreo 20 de milioane mai puțin. Nu i-a fost adus. Asta apropo de capacitate de persuasiune.
P.S. 2 // Pe 29 iulie 2014, Hull City anunța două transferuri: Harry Maguire și Andrew Robertson. Pentru vreo 7 milioane de euro amândoi. Acum unul e câștigător de Champions League, celălalt e cel mai scump fundaș central din lume. Asta apropo de scouting.
