Articol de Mitică Docan - Publicat vineri, 16 martie 2018 11:02
Două goluri banale în poarta lui Thibaut Courtois și internetul strâmbă din nas: "Ăsta vă e campionul? Ce face Messi atât de impresionant?"
Nu vorbim despre cifre, driblinguri sau număr de goluri. Vorbim despre tot pachetul. Despre fluiditatea acțiunilor, despre eleganța lor în simplitate, despre frumusețea lipsei de efort. Într-un fel, Lionel Messi este linia cea mai scurtă dintre A și B. Acolo unde Ronaldinho măscărea fundașii adverși și unde Zidane dansa în piruete lungi, Messi reprezintă doza minimă necesară pentru a învinge fotbalul.
Citat de Paul Johnson într-o biografie incredibilă, Sir Winston Churchill își dezvăluia secretul succesului: absența risipei. Dacă ți se cere să alergi, mergi. Dacă ți se cere să mergi, stai. Dacă ți se cere să stai în picioare, stai întins. Orice risipă, orice pierdere inutilă de energie poate costa, deci folosește-ți geniul acolo unde este nevoie.
Cicliștii, de exemplu, o aplicau în anii '80, când Bernard Hinault ura orice tip de mișcare în afara bicicletei și avea un om care îl căra în brațe pe scările hotelului. În epoca noastră, Messi a perfecționat această filosofie în fotbal, deci în inima meseriei sale. Și asta e cea mai grea filosofie.
Argentinianul se mișcă rectiliniu într-o lume a haosului în mișcare. Nu e vorba că nu ar putea face volte, fiindcă Dumnezeu știe că a arătat-o de atâtea ori, dar nu le vede necesare, le scoate doar la ocazii. Iar aici apare o capcană. Fără zbatere și fără efort, Messi pare că e un accident al circumstanțelor.
I se poate spune sindromul Roger Federer. Nu l-a inventat elvețianul, dar a prins amploare odată cu el, primul campion gigantic al unui sport în epoca rețelelor de socializare. Ce cuprinde? Ideea lipsită de sens că un geniu este, în mare măsură, un campion reactiv, un produs al inconsistenței generalizate a celor pe care îi înfruntă. Că, într-un fel, valoarea obiectivă este rezultatul absenței valorii celorlalți. 20 de titluri de Grand Slam? "Who cares? Uitați-vă cu cine a jucat în finale, cu alde Roddick, Hewitt sau Fernando Gonzalez". Messi dă 500 de goluri? "Păi împotriva cui joacă? Levante, Celta Vigo, Betis? Nu vedeți cum se împiedică toți când vor să-l atace? Și puneți-i fustă lui Courtois".
Messi n-are nevoie să impresioneze. Geniile sunt oameni simpli. Și nimeni nu le stă în cale.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
