Articol de GSP - Publicat vineri, 19 noiembrie 2010 00:00
Londra e singurul oraş din lume cu 13 echipe profesioniste şi singurul oraş din Europa cu 3 echipe în grupele Ligii. Practic, aici în fiecare week-end se joacă un derby
Mîine, la Londra, pe "Emirates" se joacă Arsenal - Tottenham, "The North London Derby", pe care însă londonezii îl consideră, dincolo de specificul oarecum geografic al denumirii, "Derby number one". Primul său episod s-a consumat în 1887, exact pe 19 noiembrie, pe o ceaţă teribilă, iar "Spurs" au cîştigat cu 2-1. Primul meci oficial, în campionat, trebuie căutat în 1909, pe 4 decembrie, iar atunci au învins "tunarii" cu 1-0.
Pentru pasionaţii de fotbal, Londra este locul cel mai potrivit. De altfel, capitala Regatului este cunoscută drept "oraşul tuturor derbyurilor". 13 cluburi profesioniste coexistă, paşnic de regulă, dar mai sînt şi excepţii, pe diverse etaje ierarhice, alături de alte cîteva zeci de grupări semiprofesioniste, plus alte sute de echipe de cartier ce-şi au competiţiile lor regulate, în parcurile cu gazon perfect, pretext totuşi de vreme ce au ca miză plata zecilor de halbe de bere de după, obiectivul final pînă la urmă.
Turistul care, ajuns în Londra, şi-a epuizat traseele turistice ar putea încerca un altul, negăsit în ghiduri, dar dedicat exclusiv celor care se simt atraşi de sportul rege. Iată cam ce-ar putea el descoperi:
MILLWALL
"The Den" (Vizuina", stadionul de 19.000 de locuri al celor de la Millwall, este situat între două linii de cale ferată, motiv pentru care împrejurul său e brăzdat de pasaje subterane. Echipa, acum în liga a doua, şi-a trăit zilele de glorie în sezonul '88-'89, mai exact pe 6 octombrie, cînd conjunctura a dus-o pe locul unu al primei divizii. "Leii" sînt mai degrabă cunoscuţi prin intermediul suporterilor şi, mai exact, al confruntărilor dintre aceştia şi fanii lui West Ham United, inamicii ereditari. Faptul că echipele sînt în ligi diferite nu reprezintă un handicap, dimpotrivă, căci spiritul belicos al confruntărilor explodează în partide de Cupă sau Cupa Ligii. De exemplu, în sezonul trecut, cînd 26 de arestaţi au plătit poliţele confruntărilor violente pe liniile şi în trenurile de care vorbeam mai sus.
QUEEN'S PARK RANGERS
De cînd a părăsit Premiere League, în 1996, QPR caută soluţiile revenirii. Vorbim de o zonă din vestul oraşului care iubeşte mult fotbalul, poate şi pentru că aici trăiesc mulţi brazilieni. De altfel, de cîte ori Brazilia joacă vreun amical în Londra, alege pentru antrenamente stadionul "Loftus Road". Din 2007, magnaţii Formulei 1, Bernie Ecclestone şi Flavio Briatore, şi-au unit forţele pentru a spori viteza revenirii în elită. La momentul actual, timpii sînt buni, echipa fiind pe doi, dar pînă la final ar mai fi 29 de runde.
FULHAM
Un nume celebru. E totuşi cel mai vechi club din Londra, anul înfiinţării fiind 1879. Devenit şi mai cunoscut în 1997, cînd a fost preluat de Mohamed Al-Fayed, fostul proprietar al "Harrod's", tatăl lui Dodi Al-Fayed, cel mort alături de prinţesa Diana în accidentul de la Paris. Cînd noul patron anunţa că obiectivul lui e vîrful Premier League, toată lumea a rîs. Doar că în 5 ani echipa a ajuns din a treia divizie în prima, unde a şi rămas. Apoteoza reprezentînd-o finala Europe League de anul acesta, pierdută în faţa lui Atletico Madrid. Rivalul din oraş e Chelsea, stadioanele lor fiind foarte apropiate ("Stamford Bridge" are adresa poştală pe Fulham Road), dar zona e relativ înstărită şi duelurile nu se duc decît în pub-uri şi vizează numărul halbelor consumate. De regulă, scorul rămîne egal.
CHELSEA
E clubul cu cele mai scumpe bilete din Londra, iar în jurul lui Stamford Bridge te simţi ca într-un mall. Magazine, pub-uri, restaurante, cluburi de noapte şi, ultimul pe listă, un stadion ce nu mai are nici o legătură cu cel construit în 1905. Stabilirea în elita continentală s-a produs după venirea lui Roman Abramovici, pînă atunci existînd doar cîteva tentative de apropiere, gen Cupa Cupelor, cîştigată în '71 şi '98. Dar demersul a costat pînă acum peste un miliard de euro, iar visul numit Champions League încă rezistă, el arătîndu-se doar în nopţile de odihnă ale magnatului rus. Sezonul acesta se spune că ar fi principala favorită, însă parcă aşa se zicea şi în 2008, iar de cîştigat a cîştigat Manchester United.
BRENTFORD
Departe de fastul primei ligi şi de bătăliile crîncene din cea de-a doua, mai există viaţă, din punct de vedere fotbalistic, evident. Brentford FC e unicul club londonez deţinut, din 2006, de suporterii săi, reuniţi în "The Bees United Supporters Trust". De atunci lucrurile se dereulează ca într-o familie, toţi cei implicaţi, de exemplu managerul Andy Scott, fiind foşti jucători ai clubului.
LEYTON ORIENT
Vorbim despre un alt club de liga a treia, înfiinţat în 1881 ca un club de cicket, dar şi despre un exemplu de autofinanţare. Problemele financiare de la mijlocul acestui deceniu şi-au găsit rezolvare printr-o măsură oarecum drastică, dar eficientă: dărîmarea unei peluze şi construirea unui spital privat plus cîteva etaje cu locuinţe de lux.
DAGENHAM & REDBRIDGE
Cînd un club din Regat e înfiinţat în 1992, e clar că e ceva la mijloc. Iar în acest caz, la mijloc e o fuziune, între Dagenham şi Redbridge FC. Fuziunea fiind realizată pe motive financiare, e clară politica: jucători gratis, de preferinţă foarte tineri, aduşi, crescuţi şi apoi vînduţi. Deocamdată e în liga a treia, unde a promovat în vară, dar intenţii de mărire nu există, neavînd nici un fundament.
CHARLTON ATHLETIC
Pe "The Valley" au fost vremuri mult mai bune decît cele de azi, cînd echipa e în liga a treia. Încă nu-s depărtate vremurile cu Charlton terminînd pe 7 în divizia de elită, chiar în spatele locurilor europene. Era 2004. În 2006, miticul Alan Curbishley demisiona şi prelua pe West Ham, după 15 ani şi 729 de meciuri ca antrenor, iar de atunci a pornit şi decăderea echipei. Marele duşman al lui Charlton e West Ham, mai ales după "trădarea" lui Curbishley, dar "ciocănarii" nu recunosc această rivalitate, considerînd-o sub prestigiul lor.
WEST HAM UNITED
Din 1900 încoace, West Ham şi-a făurit renumele de club formator de jucători. Pentru alţii. Lampard, Rio Ferdinand, John Terry, Joe Cole ori Glen Johnson sînt doar ultimele exemple. Dincolo de ultimul loc ocupat acum în Premiere League, "ciocănarii" sînt implicaţi într-un mic scandal, deoarece noii proprietari ai echipei şi-au anunţat intenţia de a părăsi "Uptown Park", stadion situat în sectorul indo-pakistanez al Londrei şi devastat de bombe în timpul războiului, pentru a se muta pe viitorul Stadion Olimpic, evident mai modern.
TOTTENHAM HOTSPUR
De-o bună bucată de vreme, "Spurs" încearcă să reintre în elita fotbalului britanic, dar şi european. Mereu s-a spus ca va fi anul reuşitei acestui demers, mereu nu a fost cazul. Astăzi e la fel, echipa e pe 7 înaintea marelui duel cu Arsenal, dar pare a spera ca numele în plină ascensiune al lui Gareth Bale să ajute.
BARNET
1888 anul înfiinţării, liga a patra în acest moment, dar pe ultimul loc. Situaţia e dramatică, dar motivele trebuie căutate în boom-ul imobiliar în care clubul a intrat în ultimii ani, căci construcţia unui nou stadion, care să înlocuiască bătrînul "Underhill Stadium" (construit 1907), plus a unui centru de antrenament şi a unei academii de formare a jucătorilor, a secătuit energiile, dar, mai ales, conturile grupării.
CRYSTAL PALACE
Fondat în 1905 de un grup de lucrători de la "Palatul de Cristal", gazda expoziţiei mondiale din 1851, clubul rămîne în istorie drept unul dintre cele 20 care au fondat, în februarie 1992, The Premier League, de unde a şi retrogradat în chiar primul sezon. Situat într-una dintre cele mai populare zone din Londra, Crystal Palace tot speră la revenirea în elită. Aici a jucat ultima parte a carierei sale olandezul Edgar Davids.
ARSENAL LONDRA
E poate cel mai cunoscut brand fotbalistic al Londrei actuale. Are 27 de milioane de suporteri pe tot întinsul globului, iar stilul impus de francezul Arsene Wenger a făcut din "Emirates" un loc preferat de amatorii de fotbal. Demers totuşi dificil, de vreme ce Arsenal joacă întotdeauna cu casa închisă. Pare în acest sezon singura echipă capabilă să se lupte cu Chelsea pentru supremaţia în Premier League, dar şi în Europa.
Londra e singurul oraş din lume cu 13 echipe profesioniste şi singurul oraş din Europa cu 3 echipe în grupele Ligii. Practic, aici în fiecare week-end se joacă un derby
Mîine, la Londra, pe "Emirates" se joacă Arsenal - Tottenham, "The North London Derby", pe care însă londonezii îl consideră, dincolo de specificul oarecum geografic al denumirii, "Derby number one". Primul său episod s-a consumat în 1887, exact pe 19 noiembrie, pe o ceaţă teribilă, iar "Spurs" au cîştigat cu 2-1. Primul meci oficial, în campionat, trebuie căutat în 1909, pe 4 decembrie, iar atunci au învins "tunarii" cu 1-0.
Pentru pasionaţii de fotbal, Londra este locul cel mai potrivit. De altfel, capitala Regatului este cunoscută drept "oraşul tuturor derbyurilor". 13 cluburi profesioniste coexistă, paşnic de regulă, dar mai sînt şi excepţii, pe diverse etaje ierarhice, alături de alte cîteva zeci de grupări semiprofesioniste, plus alte sute de echipe de cartier ce-şi au competiţiile lor regulate, în parcurile cu gazon perfect, pretext totuşi de vreme ce au ca miză plata zecilor de halbe de bere de după, obiectivul final pînă la urmă.
Turistul care, ajuns în Londra, şi-a epuizat traseele turistice ar putea încerca un altul, negăsit în ghiduri, dar dedicat exclusiv celor care se simt atraşi de sportul rege. Iată cam ce-ar putea el descoperi:
MILLWALL
"The Den" (Vizuina", stadionul de 19.000 de locuri al celor de la Millwall, este situat între două linii de cale ferată, motiv pentru care împrejurul său e brăzdat de pasaje subterane. Echipa, acum în liga a doua, şi-a trăit zilele de glorie în sezonul '88-'89, mai exact pe 6 octombrie, cînd conjunctura a dus-o pe locul unu al primei divizii. "Leii" sînt mai degrabă cunoscuţi prin intermediul suporterilor şi, mai exact, al confruntărilor dintre aceştia şi fanii lui West Ham United, inamicii ereditari. Faptul că echipele sînt în ligi diferite nu reprezintă un handicap, dimpotrivă, căci spiritul belicos al confruntărilor explodează în partide de Cupă sau Cupa Ligii. De exemplu, în sezonul trecut, cînd 26 de arestaţi au plătit poliţele confruntărilor violente pe liniile şi în trenurile de care vorbeam mai sus.
QUEEN'S PARK RANGERS
De cînd a părăsit Premiere League, în 1996, QPR caută soluţiile revenirii. Vorbim de o zonă din vestul oraşului care iubeşte mult fotbalul, poate şi pentru că aici trăiesc mulţi brazilieni. De altfel, de cîte ori Brazilia joacă vreun amical în Londra, alege pentru antrenamente stadionul "Loftus Road". Din 2007, magnaţii Formulei 1, Bernie Ecclestone şi Flavio Briatore, şi-au unit forţele pentru a spori viteza revenirii în elită. La momentul actual, timpii sînt buni, echipa fiind pe doi, dar pînă la final ar mai fi 29 de runde.
FULHAM
Un nume celebru. E totuşi cel mai vechi club din Londra, anul înfiinţării fiind 1879. Devenit şi mai cunoscut în 1997, cînd a fost preluat de Mohamed Al-Fayed, fostul proprietar al "Harrod's", tatăl lui Dodi Al-Fayed, cel mort alături de prinţesa Diana în accidentul de la Paris. Cînd noul patron anunţa că obiectivul lui e vîrful Premier League, toată lumea a rîs. Doar că în 5 ani echipa a ajuns din a treia divizie în prima, unde a şi rămas. Apoteoza reprezentînd-o finala Europe League de anul acesta, pierdută în faţa lui Atletico Madrid. Rivalul din oraş e Chelsea, stadioanele lor fiind foarte apropiate ("Stamford Bridge" are adresa poştală pe Fulham Road), dar zona e relativ înstărită şi duelurile nu se duc decît în pub-uri şi vizează numărul halbelor consumate. De regulă, scorul rămîne egal.
CHELSEA
E clubul cu cele mai scumpe bilete din Londra, iar în jurul lui Stamford Bridge te simţi ca într-un mall. Magazine, pub-uri, restaurante, cluburi de noapte şi, ultimul pe listă, un stadion ce nu mai are nici o legătură cu cel construit în 1905. Stabilirea în elita continentală s-a produs după venirea lui Roman Abramovici, pînă atunci existînd doar cîteva tentative de apropiere, gen Cupa Cupelor, cîştigată în '71 şi '98. Dar demersul a costat pînă acum peste un miliard de euro, iar visul numit Champions League încă rezistă, el arătîndu-se doar în nopţile de odihnă ale magnatului rus. Sezonul acesta se spune că ar fi principala favorită, însă parcă aşa se zicea şi în 2008, iar de cîştigat a cîştigat Manchester United.
BRENTFORD
Departe de fastul primei ligi şi de bătăliile crîncene din cea de-a doua, mai există viaţă, din punct de vedere fotbalistic, evident. Brentford FC e unicul club londonez deţinut, din 2006, de suporterii săi, reuniţi în "The Bees United Supporters Trust". De atunci lucrurile se dereulează ca într-o familie, toţi cei implicaţi, de exemplu managerul Andy Scott, fiind foşti jucători ai clubului.
LEYTON ORIENT
Vorbim despre un alt club de liga a treia, înfiinţat în 1881 ca un club de cicket, dar şi despre un exemplu de autofinanţare. Problemele financiare de la mijlocul acestui deceniu şi-au găsit rezolvare printr-o măsură oarecum drastică, dar eficientă: dărîmarea unei peluze şi construirea unui spital privat plus cîteva etaje cu locuinţe de lux.
DAGENHAM & REDBRIDGE
Cînd un club din Regat e înfiinţat în 1992, e clar că e ceva la mijloc. Iar în acest caz, la mijloc e o fuziune, între Dagenham şi Redbridge FC. Fuziunea fiind realizată pe motive financiare, e clară politica: jucători gratis, de preferinţă foarte tineri, aduşi, crescuţi şi apoi vînduţi. Deocamdată e în liga a treia, unde a promovat în vară, dar intenţii de mărire nu există, neavînd nici un fundament.
CHARLTON ATHLETIC
Pe "The Valley" au fost vremuri mult mai bune decît cele de azi, cînd echipa e în liga a treia. Încă nu-s depărtate vremurile cu Charlton terminînd pe 7 în divizia de elită, chiar în spatele locurilor europene. Era 2004. În 2006, miticul Alan Curbishley demisiona şi prelua pe West Ham, după 15 ani şi 729 de meciuri ca antrenor, iar de atunci a pornit şi decăderea echipei. Marele duşman al lui Charlton e West Ham, mai ales după "trădarea" lui Curbishley, dar "ciocănarii" nu recunosc această rivalitate, considerînd-o sub prestigiul lor.
WEST HAM UNITED
Din 1900 încoace, West Ham şi-a făurit renumele de club formator de jucători. Pentru alţii. Lampard, Rio Ferdinand, John Terry, Joe Cole ori Glen Johnson sînt doar ultimele exemple. Dincolo de ultimul loc ocupat acum în Premiere League, "ciocănarii" sînt implicaţi într-un mic scandal, deoarece noii proprietari ai echipei şi-au anunţat intenţia de a părăsi "Uptown Park", stadion situat în sectorul indo-pakistanez al Londrei şi devastat de bombe în timpul războiului, pentru a se muta pe viitorul Stadion Olimpic, evident mai modern.
TOTTENHAM HOTSPUR
De-o bună bucată de vreme, "Spurs" încearcă să reintre în elita fotbalului britanic, dar şi european. Mereu s-a spus ca va fi anul reuşitei acestui demers, mereu nu a fost cazul. Astăzi e la fel, echipa e pe 7 înaintea marelui duel cu Arsenal, dar pare a spera ca numele în plină ascensiune al lui Gareth Bale să ajute.
BARNET
1888 anul înfiinţării, liga a patra în acest moment, dar pe ultimul loc. Situaţia e dramatică, dar motivele trebuie căutate în boom-ul imobiliar în care clubul a intrat în ultimii ani, căci construcţia unui nou stadion, care să înlocuiască bătrînul "Underhill Stadium" (construit 1907), plus a unui centru de antrenament şi a unei academii de formare a jucătorilor, a secătuit energiile, dar, mai ales, conturile grupării.
CRYSTAL PALACE
Fondat în 1905 de un grup de lucrători de la "Palatul de Cristal", gazda expoziţiei mondiale din 1851, clubul rămîne în istorie drept unul dintre cele 20 care au fondat, în februarie 1992, The Premier League, de unde a şi retrogradat în chiar primul sezon. Situat într-una dintre cele mai populare zone din Londra, Crystal Palace tot speră la revenirea în elită. Aici a jucat ultima parte a carierei sale olandezul Edgar Davids.
ARSENAL LONDRA
E poate cel mai cunoscut brand fotbalistic al Londrei actuale. Are 27 de milioane de suporteri pe tot întinsul globului, iar stilul impus de francezul Arsene Wenger a făcut din "Emirates" un loc preferat de amatorii de fotbal. Demers totuşi dificil, de vreme ce Arsenal joacă întotdeauna cu casa închisă. Pare în acest sezon singura echipă capabilă să se lupte cu Chelsea pentru supremaţia în Premier League, dar şi în Europa.
