Articol de GSP - Publicat vineri, 05 martie 2021 20:07 / Actualizat vineri, 05 martie 2021 21:19
Pep Guardiola, managerul în vârstă de 50 de ani al lui Manchester City, i-a acordat un interviu lui Rio Ferdinand, fostul fundaș central al rivalilor de la United.
- Manchester City are o serie de 21 de victorii consecutive în toate competițiile. Echipa are cele mai multe goluri marcate în Premier (56) și cele mai puțin primite (17);
- Guardiola e aproape de al 3-lea titlu cu City în Premier, în 5 sezoane petrecute la albaștri. În Champions League, „cetățenii” sunt în optimi, acolo unde înfruntă Borussia Monchengladbach.
- Pe 21 noiembrie, la acel 2-0 cu Tottenham, ați ajuns la 8 puncte în spate în clasament. A fost ultima voastră înfrângere și a urmat o cursă incredibilă. Ce s-a schimbat?
- În momentul acela ne-am dat seama că treaba nu merge, că totul e greu. Așa că am ajustat ceva, ca să aducem mai mulți jucători în fața porții adverse. Dar nu neapărat acela a fost momentul hotărâtor, ci imediat după egalul cu West Brom, 1-1, acasă. Puteam câștiga, dar după meci m-am dus la stafful meu și le-am zis: „Nu contează scorul, ci doar că nu îmi place cum jucăm. Nu îmi place deloc. Nu îmi recunosc echipa ca joc”. Așa că ne-am întors la principiile de bază, la A-B-C. Am trimis iarăși aripile foarte sus, ca să avem mult spațiu la mijloc. Ne-am repliat rapid, când nu aveam mingea, alergam ca niște animale. Când aveam mingea, am vrut să fim mai calmi, să jucăm mai multe pase, să ne gândim mai mult la ce aveam de făcut decât la rezultate. Calitatea jucătorilor câștigă un meci, apoi încrederea crește și câștigă încă unul și tot așa. Dar cred că West Brom a fost momentul crucial, când mi-am dat seama că nu îmi place jocul.
- Poți fi puțin mai specific, ce anume nu îți plăcea deloc?
- Faptul că alergam prea mult, nu eram pe poziții, eram peste tot, stânga, dreapta, nu știam ce să facem cu mingea. Puterea noastră constă în faptul că, atunci când avem mingea, jucătorii știu unde sunt pe teren. Bineînțeles, când nu aveam mingea, avea energie, jucătorii alergau să recupereze, dar când aveam mingea, nu știau ce să facă cu ea. Nu atacam după ce jucam 10 pase, ci după 4 pase, ne repezeam.. Iar fotbalul reprezintă și un pic de pauză. Dacă te năpustești permanent, nu mai poți să îți surprinzi adversarul. Așa că ne-am întors la ce făceam în sezoanele trecute. Am devenit mai calmi și am schimbat ritmul abia în ultima treime de teren. Ne-am întors la principiile noastre.
Cum a restartat Guardiola apărarea lui Manchester City
- Ăsta e unul dintre motivele pentru care Cancelo urca la mijloc, când e evident că e fundaș. Te întorceai la ceea ce făceai la Bayern, cu Kimmich?
- Da. Dar și aici o făcusem cu un sezon înainte, cu Zinchenko. Doar voiam să urcăm jucători care pasează, care să-i surprindă pe adversari și Joao Cancelo e unul care face asta. În ultimul joc, de exemplu, cu West Ham, așa a făcut și Zinchenko. Bineînțeles, depinde și de adversar, de calitățile jucătorilor, dar putem să o facem.
- Sunt interesat îndeosebi de apărare, fiindcă am fost și eu fundaș. În ultimele sezoane ai avut multe accidentări, multe transferuri, acum a venit și Ruben Diaz. City a trecut de la o echipă care primea în medie 1.9 goluri pe joc, la una care primește 1.6 goluri per joc. Ești mulțumit de acest aspect al jocului?
- Da. Absolut. E important să te aperi solid, fiindcă oferi multă încredere celorlalți colegi. Nu e o mare diferență față de ce antrenam sezoanele trecute. Primim goluri fiindcă adversarii sunt buni și felicitări lor, sunt buni, ăsta este fotbalul. Dar înainte de acest sezon, făceam cadouri. Aici a fost progresul. Adversarii marchează pentru că sunt buni, dar nu le mai dăm oportunitățile pe tavă. Asta ne oferă Ruben, Kyle Walker, John (Stones), toată lumea din apărare.
- Parteneriatul Ruben-John Stones este foarte bun. Cât de mulțumit ești de ei, dar mai ales de evoluția lui Stones, care ajunsese să nu mai joace și era lăsat în afara lotului? În ceea ce-l privește pe Ruben, care e cel mai important lucru cu care contribuie la echipă?
- Cel mai important e felul cum își conduce linia de apărare. El ia decizii bune pe teren, dar îi și ajută pe coechipieri să ia decizii bune. Atunci abia ești fundaș central bun. Nu se uită doar la ce joacă el, ci se uită și stânga sau dreapta la ce fac ceilalți. Ăsta e talentul. Și nu e vorba numai de coechipierii din apărare, ci și de mijlocași. Îi vezi limbajul trupului, trăiește cele 90 de minute ale meciului de parcă ar fi ultimul meci din carieră.
- City este echipa pe care ai antrenat-o cel mai mult în carieră. Care e diferența dintre ce ai găsit aici și Bayern sau Barcelona?
- Sunt privilegiat că am antrenat acasă, la Barcelona, precum și la Munchen. Dar aici, aici mă simt atât de bine (râde) .. Nu mă simțeam prea bine sezonul trecut, când nu câștigam. Am prieteni, le simt protecția, simt iubirea fanilor, echipa mă urmează. Avem infrastructură extraordinară. Urăsc decembrie, ianuarie, februarie în Anglia, pentru că vremea e oribilă. Dar am de toate, de aia am prelungit contractul. Nu spun că în Barcelona sau Munchen nu a fost bine, dar mereu când eram acolo am avut visul să vin aici. Să antrenez în țara lui Shakespeare, țara care i-a dat pe Beatles, pe Oasis. Nu e vorba numai de fotbal, e vorba de țară. Și multe, multe motive. De asta vreau să trăiesc asta, aici. Simt că atunci când pierdem nu e o dramă, ci toată lumea se gândește: OK, am pierdut, ce putem face ca să îmbunătățim lucrurile ..
- Asta e o diferență față de celelalte cluburi, Barcelona, de exemplu? Era mare presiune?
- Da, da. În special în țara mea, ești judecat pentru rezultate. Și aici e la fel, dar nu îți spune nimeni: ai câștigat, ești bun, ai pierdut, deci ești rău. Îți spun: ai câștigat, ai pierdut, ce faci ca să devenim mai buni?! Jucătorii simt asta, că sunt protejat, deci sunt liber să iau deciziile corecte pentru echipă, pentru club.
- Ți-ai prelungit contractul. Ne poți spune ce mai rămăsese de făcut: e cumva Liga Campionilor?
- În Anglia, asta e presiunea continuă. Toată lumea zice că dacă nu ajungem în fazele finale din Ligă, treaba nu a fost făcută bine. Știu și accept asta. Când toți spun asta, probabil au dreptate. Dar nu numai acest obiectiv m-a motivat. Simt că am putea juca mai bine cu jucătorii noi pe care îi avem la dispoziție, putem să ne dezvoltăm jocul. Nu neg, mi-ar fi plăcut ca ceea ce am făcut în Premier să fie consecvent de-a lungul celor 4 ani, deși anul trecut nu a fost rău din punct de vedere al rezultatelor. Diferența a fost că a existat o echipă incredibilă care a făcut 99 de puncte. Dar toate sezoanele au fost incredibile, cu cupe. Dar nu neg că nu au mers lucrurile în cupele europene, dar sper ca în acest sezon să facem următorul pas.
- Ai creat una dintre cele mai bune echipe din Premier League. De ce nu s-a transferat asta în Liga Campionilor, ce simți că nu a mers?
- În esență, am fost eliminați pentru 2 centimetri. Eram la 5 metri de poarta goală și noi am ratat. Sunt competiții diferite. Știi cum e în Champions League, ai câștigat un trofeu la penalty, la Moscova. Iar United a câștigat pe Camp Nou, eram adolescent și am văzut meciul, când Bayern conducea cu 1-0, iar United a dat două goluri în prelungiri. E un succes incredibil, dar s-a întâmplat într-un minut... Asta e diferența. În plus, calitatea în Ligă este foarte bună, trebuie ținut cont de atacanți la Real Madrid, Bayern, PSG. Sunt echipe excepționale.
De ce alege Guardiola să le reproșeze jucătorilor greșelile pe teren
- Când vin la meciuri, te urmăresc în zona băncilor de rezerve și văd că trăiești la maximum partidele. Pare că viața ta e confiscată de fotbal. Așa e?
- Nu, aș spune că sunt speriat să nu pierd meciurile. Poate peste ani, când voi avea vârsta lui Carlo (Ancelotti) sau a unui manager la Crystal Palace, o să mă pot controla mai bine. Nu sunt mândru de cum mă exprim, uneori, dar în tensiunea meciului se mai întâmplă. Dar asta e personalitatea mea, așa făceam și ca jucător la Barcelona. Nu mă prefac. Îmi cer scuze jucătorilor pentru comportamentul meu, dar eu așa sunt. Ne pregătim și îi împing să dea totul. Oamenii au tendința să se relaxeze, dar într-o echipă condusă de mine, asta nu se va întâmpla. Trebuie să fie din ce în ce mai buni.
- Te-am văzut după o finală de Cupă, cu Sterling, când îi explicai cu o intensitate ridicată o fază. Așa ai făcut și cu Kimmich, după un meci de Ligă. Cum reacționează jucătorii la asemenea lucruri?
- Iubesc acest sport și, uneori, după un meci, când și tu, și jucătorul aveți amintirea unei faze foarte proaspătă în minte e un moment bun ca să îi explici ce trebuia să facă. Poți aștepta și după, la masă sau într-o sală de ședințe, dar uneori e cel mai bine să o faci pe moment. Ne uităm la marii atleți, la Federer sau Nadal, care mereu se gândesc la ce urmează. Au câștigat, ajung la duș și deja se gândesc la următorul titlu. Deci nu te poți opri niciodată. Putem face lucrurile să meargă și mai bine, nu e o pedeapsă, e doar pentru a îmbunătăți randamentul!
- Ai un talent extraordinar în echipă, pe Phil Foden. Am fost printre cei care spuneau că e mai bine să plece împrumut undeva, fiindcă nu reușea să aibă meciuri. Nu a plecat și acum joacă incredibil.
- A avut mereu talentul necesar să joace la noi. Pentru noi nu contează că are 20 sau 25 de ani, dacă joacă bine, orice jucător are șanse să intre. Eu spun că Phil are suficientă răbdare pentru moment și trebuie să aibă în continuare. Trebuie să nu asculte ce spun specialiștii bine pregătiți ca tine (râde). Să se concentreze pe ce are de făcut. Joacă fotbalul într-un singur ritm și trebuie să combine ritmuri diferite pentru a fi un jucător excepțional. El joacă exploziv orice acțiune. Când ești mijlocaș, trebuie să fie mai calm. Are 20 de ani, probabil de asta are energia asta incredibilă. O să își dea seama cu timpul. E un jucător de top în acțiunile individuale, dar trebuie să înțeleagă jocul la nivel global, atunci când e mijlocaș.
