Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat miercuri, 04 noiembrie 2020 11:29 / Actualizat miercuri, 04 noiembrie 2020 12:07
Pe 4 noiembrie 1987, pe stadionul din Regie se producea una dintre cele mai impresionante răsturnări de scor din istoria participării cluburilor românești în cupele europene.
După 0-3 în Danemarca, Sportul o învingea cu același scor pe Brøndby, apoi se califica în urma executării loviturilor de departajare de la 11 metri.
La "loterie" a fost tot 3-0, portarul Gheorghe Cristian apărând toate șuturile nordicilor. Interesant e că primul penalty al oaspeților a fost irosit de Peter Schmeichel, goalkeeper-ul care avea să devină o legendă la Manchester United.
SUPERSTARURI DANEZE
La acel moment, rezultatul de la București a șocat Europa. Și asta întrucât Brøndby dispunea de un lot formidabil, cu mulți internaționali, Schmeichel, Kent Nielsen, Brian Laudrup și Kim Vilfort fiind cei mai importanți.
De partea cealaltă, Sportul era în derivă. Față de echipa care devenise vicecampioană națională în '86, "studenții" rămăseseră fără Gică Hagi, transferat la Steaua, și fără Mircea Sandu, plecat la Gloria Buzău.
CAZAN DEBUTANT
Dar poate mai important, la ora "dublei" cu Brøndby, Țicleanu și compania se prezentau cu o bancă tehnică aflată la debut, Paul Cazan - Gino Iorgulescu. Adică un stoper care s-a lăsat de nevoie și un altul care a continuat să joace! Deși o eliminase în turul 1 pe GKS Katowice (1-0, 2-1), Mircea Rădulescu plătise cu postul pentru rezultatele foarte proaste înregistrate în Divizia A.
La 33 de ani distanță, Paul Cazan are totul proaspăt în memorie: "Nici să vrei nu poți uita așa ceva!".
- Bună seara, domnule Cazan! Ce mai faceți?
- Mulțumesc, bine. Lupt și eu cu nebunia asta, cu pandemia...
"ERAM CEL MAI VECHI"
- Ați fost depistat pozitiv?
- Aaa, nu! Sunt sănătos, slavă Domnului! Spuneam așa, generic... Că toți suntem implicați în lupta asta, vrem, nu vrem.
- Dar la începutul lui noiembrie 1987 vă mai aminți cu cine luptați?
- Cu danezii de la Brøndby, nu? Cum aș putea uita așa ceva?
- Aveați 36 de ani, erați jucător activ și brusc v-ați trezit "principal"!
- Da, pe nea Mircea Rădulescu tocmai îl dăduseră afară și mi-au propus mie să-i iau locul. Cred că eram cel mai vechi de la Sportul, venisem în Regie încă din '72... Chiar dacă nu aveam experiență de antrenor, o asemenea ocazie nu putea fi ratată.
"DACĂ ȚI-E TEAMĂ, STAI ACASĂ!"
- Nu v-a fost frică?
- Frică? Dacă îți este frică nu ai ce căuta în fotbal. În sport, în general.
- Păi, vă putea fi teamă de un eșec de proporții. Cum a fost, de exemplu, în prima manșă cu Brøndby, 0-3.
- Poate n-o să mă credeți, însă diferența de scor a fost exagerată. Ne-au "lucrat" un pic și arbitrii... La finalul partidei din Danemarca, a venit doamna ambasador, îmi pare rău că nu-i rețin numele, și ne-a încurajat. Ne-a spus că nu trebuia să pierdem atât de clar și că nu e totul pierdut în privința calificării. A fost, practic, primul nostru suporter.
- Apropo de retur, ce le-ați spus elevilor dumneavoastră? Cum mai poate fi motivată o echipă care pornește cu un asemenea handicap?
- Le-am vorbit din suflet. Nu neapărat ca unor elevi de-ai mei, ci ca unor coechipieri. Pentru că eu jucasem alături de ei până cu puțin timp înainte. În turul 1, la 1-0 cu Katowice, fusesem titular și căpitan.
"N-A CREZUT NIMENI ÎN NOI, DAR A FOST MAI BINE"
- Să revenim la revanșa cu Brøndby.
- Așa... Nu mai țin minte exact ce le-am zis în vestiar, au trecut mai bine de 30 de ani. Totuși, ca să mai și glumim, se pare că le-am zis bine dacă am reușit minunea, nu?
- Probabil că, în afară de dumneavoastră și de jucători, nu mai credea nimeni în calificare.
- Era și greu, Brøndby avea trupă bună de tot! Iar nouă ne lipseau mai mulți titulari, printre care Stănici, Tom Cristea, Țârlea... Altfel, faptul că nu ni se dădea nicio șansă să mergem mai departe cred a fost în avantajul nostru. Am evoluat fără presiune, fără stres și ne-a ieșit aproape totul. Tot ca o glumă, nici danezii n-au crezut în noi, iar când s-au trezit a fost prea târziu!
"VALUTA ERA LA ALȚII"
- Ați luat bani frumoși după calificare?
- Am luat. Câteva mii de lei, nimic extraordinar.
- Valută? Televizoare color?
- Aaa, nu! Valuta și Telecolorul erau la Dinamo, la Steaua... La studenți nu era voie cu așa ceva.
- În turul 3, ați dat peste Hellas Verona, campioana Italiei din '85.
- Care ne-a eliminat mult mai greu decât pare când privești scorurile. La Verona, am cedat cu 1-3, dar ultimul lor gol a venit târziu, dintr-un penalty dubios. Iar la București, ne-a "tocat" arbitrul, Alexis Ponnet parcă a fost. La 0-0 am avut 11 metri, neacordat, și o bară. Apoi, în repriza secundă, Elkjaer-Larsen a dat gol și s-a cam terminat. Danezul s-a răzbunat, practic, pe noi, după ce o eliminaserăm pe Brøndby.
"Returul cu Brøndby l-am început cu doar câteva sute de oameni în tribune. Apoi, pe măsură ce marcam și începeam să avem șanse, lumea a luat cu asalt Regia. Penalty-urile s-au executat cu stadionul arhiplin"
Paul Cazan
CINE L-A CONVINS SĂ SE LASE DE ANTRENORAT
- În ciuda unui parcurs peste așteptări în Europa, Sportul s-a chinuit în acel sezon, '87-'88, în Divizia A.
- Așa este, am terminat pe 14, dacă nu mă înșel. A fost un campionat de tranziție, cu multe probleme la club.
- Iar dumneavoastră n-ați mai antrenat. De ce?
- Președintele "Mac" Popescu a fost cel care m-a convins să renunț la o posibilă carieră în antrenorat, îndemnându-mă să devin conducător. Mi-a zis direct: "Paule, ai calități, însă ești prea moale! Ca antrenor trebuie să fii dur, să ții jucătorul la distanță, iar tu ești prea atașat de vestiar".
- Și n-ați regretat niciodată?
- Uneori m-am gândit "Cum ar fi fost dacă...?". Totuși, consider că am avut o carieră decentă de conducător și sunt mulțumit. Meseria de antrenor e mai palpitantă, dar și mult, mult mai stresantă. Trebuie să stai mereu cu valizele făcute... Și, ca să încheiem tot cu o glumiță, mie nu mi-a plăcut să împachetez și să despachetez prea des!
"Bucuria calificării cu Sportul împotriva lui Brøndby a fost cam la fel de mare ca atunci când am eliminat-o pe Bordeaux cu Craiova. A existat o singură diferență: în Bănie am marcat din acțiune, în Regie am înscris din penalty"
Aurel Țicleanu
4 noiembrie 1987 » Cupa UEFA, turul 2, manșa secundă (0-3 în tur)
Sportul Studențesc - Brøndby IF 3-0 (1-0)/ 6-0 după pen.
Au marcat în timpul regulamentar: Munteanu II (7'), Bozeșan (78'), C. Pană (89')
Sportul: Gh. Cristian - M. Marian, M. Popa, Iorgulescu, Munteanu II (106' I. Achim) - Țicleanu, C. Pană, Bozeșan, Pologea - Coraș, S. Răducanu (73' D. Ciucă). Antrenor: Paul Cazan
Brøndby: Schmeichel - B. Jensen, K. Nielsen, Olsen, Madsen - Steffensen (58' Frank), Chrøis, Christensen, B. Laudrup (81' Østergaard) - C. Nielsen, Vilfort. Antrenor: Birger Peitersen
Au transformat loviturile de departajare de la 11 metri: Iorgulescu, Țicleanu, Bozeșan. Au ratat loviturile de departajare de la 11 metri: Schmeichel, Olsen, Nielsen
Stadion: Regie. Spectatori: 10.000. Arbitru: Heinz Holzmann (Austria)
"După ce i-am eliminat, danezii au devastat vestiarul! Schmeichel era cel mai nervos, parcă înnebunise!"
Paul Cazan
465 de meciuri,dintre care 444 ca titular, a strâns Cazan în Divizia A, record pentru Sportul. Pe locul 2 e Mircea Sandu, cu 388 de jocuri
13 partidea disputat Cazan în cupele europene, în perioada 1976-1987
Numai alte două "minuni"
În istoria participărilor formațiilor românești în competițiile organizate de UEFA, doar de alte două ori s-a mai întâmplat să răsturnăm în manșa secundă eșecuri la 3 goluri diferență. Prima a fost Dinamo Pitești. În turul 2 al Cupei Orașelor-Târguri, sezonul 1966-1967, argeșenii au pierdut la Toulouse cu 0-3, însă în Trivale s-au impus cu 5-1. Golul 5 a fost marcat de Țurcan în ultimul minut! A doua ispravă aparține altor dinamoviști, cei din Ștefan cel Mare. În stagiunea 2009-2010, "câinii" au întors la Liberec un 0-3 la "masa verde" de acasă.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
