Articol de Theodor Jumătate - Publicat marti, 08 iulie 2014 00:00 / Actualizat luni, 07 iulie 2014 23:13
Primul mare jucător din fotbalul mondial, unul dintre eroii sportului, argentinianul a cucerit cinci Cupe ale Campionilor consecutive cu Madridul blanco, între 1956 şi 1960. A murit ieri, la ora 17:15, după un stop cardiac fatal.
Cum s-a dus Di Stefano! Ce stranii au fost aceste ultime zile din viaţa lui! Sărbătoare şi cădere, fericire şi agonie. A atins Cerul şi s-a oprit acolo, sus, unde-l aştepta Eusebio, vrăjitorul lusitan dispărut şi el în acest an.
Vineri, don Alfredo împlinise 88 de ani. Madridul îl diviniza, era cel mai mare jucător al Realului şi preşedintele său onorific, de la el începea istoria plină de trofee a clubului blanco. Cinci Cupe ale Campionilor cucerite, un fotbal magnific şi o persoană mai mult decît specială. "Un cavaler al sportului nostru", l-a descris Michel Platini, ce îl descoperise în aceleaşi imagini alb-negru în care de-abia distingeai mingea.
Ultimele 18 minute
Sîmbătă după-amiază, la ieşirea din restaurantul unde îşi serbase ziua de naştere. A făcut doar cîţiva paşi pe strada Juan Ramon Jimenez, foarte aproape de "Santiago Bernabeu". Inima i-a cedat brusc. Bătrînul matador s-a prăbuşit, victima unui infarct teribil. Mai suferise unul asemănător pe 24 decembrie 2005, dar doctorii îl salvaseră. Acum, chiar dacă paramedicii îl resuscitaseră după 18 minute înfiorătoare, numai un miracol l-ar mai fi ţinut în viaţă. A fost internat în stare gravă la spitalul Gregorio Maranon, a intrat în comă şi nu şi-a mai revenit.
"Maestre, să nu-ţi lipsească mingea"
Di Stefano care a jucat pentru trei echipe naţionale, Argentina, Columbia şi Spania, iubit la fel de mult peste tot, s-a stins ieri, la ora 17:15. Inima sa, care de-abia mai bătea, s-a oprit după un stop cardiac. Şi "săgeata blondă" a străpuns Cerul.
"A murit un pic din istoria fotbalului", a şoptit Jose Mourinho. Iar Diego Simeone a plîns pentru argentinianul lui: "Ne-a plecat don Alfredo. Adio, maestre. Niciodată să nu-ţi lipsească mingea acolo, Sus". Nu-i va lipsi. "Fotbalul a fost însăşi viaţa". Viaţa care s-a învîrtit spre eternitate.
Răpit în '63 de revoluţionarii venezueleni
Pe 20 august 1963, Di Stefano a trăit cel mai dificil moment. Aflat la Caracas cu Real, atacantul a fost răpit din hotelul Potomac de membrii Frontului Naţional pentru Eliberarea Venezuelei.
"La 6 dimineaţa, m-au sunat în camera 218, unde stăteam cu Santamaria, şi mi-au spus că sînt de la poliţie. Am crezut că e o glumă, dar au insistat, susţinînd că există un denunţ pentru posesie de droguri şi trebuie să-i însoţesc la comisariat", a povestit Alfredo.
"Jos, în maşină, încadrat de oameni înarmaţi, mi-am dat seama că sînt răpit. M-au dus la o fermă din afara oraşului şi mi-au dat cafea cu lapte, suc de portocale şi mai multe pachete de ţigări". A fost eliberat 57 de ore mai tîrziu.
2 e numărul Baloanelor de Aur cîştigate de Di Stefano în carieră (1957, 1959)
5 Cupe ale Campionilor Europeni (actuala Ligă) a cucerit argentinianul cu Real Madrid
8 titluri de campion şi o Cupă a Spaniei a cîştigat Di Stefano cu "galacticii"
2 e numărul campionatelor cîştigate de Di Stefano ca antrenor: cu Boca Juniors (1969) şi Valencia (1971), cu care a triumfat şi în Cupa Cupelor (1980)
"Ce mi-ar fi plăcut să fiu dacă n-aş fi fost fotbalist? Tot fotbalist" ( Alfredo di Stefano)
"Erau amuzanţi cei care spuneau că Real e echipa Guvernului. A fost echipa tuturor Guvernelor, inclusiv a celui al lui Franco" (Alfredo di Stefano)
"Eram un fotbalist care juca pentru echipă. Făceam tot ce puteam, dar nu eram Tarzan" (Alfredo di Stefano)
"Dacă aş fi fost Zidane, i-aş fi rupt capul de umeri lui Materazzi. Italianul trebuie să fi spus ceva foarte urît ca să provoace acea lovitură cu capul a lui Zidane" (Alfredo di Stefano)
"Oamenii vorbesc numai despre Maradona şi Pele. Eu vă spun altceva. Cel mai mare a fost Di Stefano" (Pele, considerat jucătorul secolului)
"Di Stefano a întruchipat esenţa acestui club, don Alfredo va fi mereu Real. De la el a început marea istorie a Madridului. Di Stefano a fost cel mai mare" ( Emilio Butragueno, fost jucător la Real)
"Istoria nu există fără Alfredo di Stefano. A fost personificarea fotbalului timp de două decenii. Un cavaler al sportului nostru" (Michel Platini, preşedinte UEFA)
"A fost o onoare şi o imensă plăcere să vorbesc cu el. Toţi argentinienii l-au iubit pe Alfredo. Şi spaniolii l-au iubit, dar Di Stefano a fost argentinian şi a fost al nostru. Un fenomen, un uriaş" (Diego Maradona, celebru fotbalist argentinian)
CV - Alfredo Di Stefano
Data naşterii: 4 iulie 1926
Locul naşterii: Buenos Aires (Argentina)
Post: atacant
Echipe de club: River Plate (1945–1951), Huracan (1946, împrumutat), Millionarios (1951-1953), Real Madrid (1953-1964), Espanol (1964-1966)
Meciuri/goluri: 664/485
Echipe naţionale: Argentina (1947), Columbia (1949), Spania (1957-1961)
Meciuri/goluri: 41/29
Echipe antrenate: Elche (1967-1968), Boca Juniors (1969-1970), Valencia (1970-1974, 1979-1980, 1986-1988), Sporting (1974), Rayo (1975-1976), Castellon (1976-1977), River Plate (1981-1982), Real Madrid (1982-1984, 1990-1991), Boca Juniors (1985)
