Articol de GSP - Publicat duminica, 18 decembrie 2022 14:26 / Actualizat duminica, 18 decembrie 2022 20:20
Argentina - Franța 3-3, 4-2 la pen., finala Campionatului Mondial din Qatar, a fost comentată LIVE pe GSP.RO de Ioana Mihalcea (editor GSP), Cristina Negrilă (editor GSP) și Alexandra Nistoroiu (reporter Libertatea). Mai jos poți citi opiniile lor de dinaintea meciului, de la pauză și de la final.
FINAL: Argentina - Franța 3-3, 4-2 la loviturile de departajare
Ioana Mihalcea: Cine nu e membru al fan clubului mondial Leo Messi poate considera nedrept rezultatul final, având în vedere ce s-a întâmplat începând cu minutul 80. Prestația lui Mbappe nu trebuie să treacă în planul doi, dar nici măcar el nu poate face totul singur. I-a luat lui Messi doar titlul de golgeter, dar viitorul e al lui!
Cristina Negrilă: O finală de poveste și de povestit, care a început ușor neașteptat și s-a încheiat palpitant. Reprizele de prelungiri au depășit în intensitate cele 90 de minute din timpul regulamentar. Iar loviturile de departajare. Oh, Doamne! „Dibu” s-a ținut de promisiune: „Vreau să-l ajut pe Messi să fie campion mondial”. I-a apărat șutul lui Coman, iar de restul s-a ocupat Divinitatea. Pentru că nu poți să nu crezi că scenariul a fost scris de o forță superioară care a vrut să-i pună trofeul în brațe lui Leo.
Alexandra Nistoroiu: Înfiorător de tensionată, periculoasă pentru cardiaci (Kun Aguero, sper că ești bine), demnă de o adaptare Netflix, vom ține minte această finală. Unele povești sunt așa de bune încât devin realitate, indiferent câte obstacole se pun în calea lor (inevitabilul Mbappe, de 3 ori; schimbările riscante, dar inspirate ale lui Deschamps). Argentina lui Messi a fost o astfel de poveste.
După 90 de minute: Argentina - Franța 2-2
Cristina Negrilă: După prima repriză, ne întrebam unde e Franța aceea care speria orice adversar. De două minute a avut nevoie Mbappe să relanseze lupta și să schimbe total fața jocului. Messi a dispărut din joc, iar Kylian a ieșit la rampă și a făcut să tremure din fiecare încheietură apărarea adversă. Jucătorii lui Deschamps au dat startul unui alt meci parcă. Să vedem cine are nervii mai tari și atuuri mai multe.
Alexandra Nistoroiu: Speram, la penalty-ul acordat Franței, că o să apară Neymar să-i ia mingea lui Mbappe. Așa de anticlimactic mi se păruse meciul până atunci. 80 de minute, victoria Argentinei fusese o certitudine. Fusese destin. Dar francezii nu cred în destin, ci în ei înșiși. Au egalat din primele 2 șuturi pe poartă. Un orgoliu care mi-a amintit de al lui Real Madrid, expertă la a câștiga meciuri și când joacă prost aproape tot timpul regulamentar.
La pauză: Argentina - Franța 2-0
Ioana Mihalcea: Moment psihologic: Argentina primește 11 metri. Ce mai e nou?! Inevitabilul Messi transformă și bate recordul (și) la penalty-uri. Previzibil, puțin plictisitor și relativ ironic, luând în calcul ani de zile de glume cu rivalul „Penaldo”. Nu o cotim spre conspirații însă, Franța e dominată total.
Neglijentă, autodistructivă, vulnerabilă, campioana mondială (încă 45 de minute!) nu pare să opună rezistență. După cum au mers lucrurile, avem câștigătoarea încă de la pauză, cu cei doi marcatori simbolici, Messi și Di Maria, supraviețuitorii marilor finale pierdute ale Argentinei.
Cristina Negrilă: Argentina și-a arătat colții din primele minute. Titularizarea lui Di Maria a fost mesajul clar al lui Scaloni că „pumele” vor ieși la joc. Și ce reprezentație a pregătit „El Fideo”! A știut să obțină un penalty, destul de ușor acordat, transformat fără emoții de Messi.
De cealaltă parte, băieții lui Deschamps au părut ușor surprinși de determinarea adversarilor, iar cu cele două schimbări făcute înainte de pauză, Muani și Thuram în locul lui Dembele și Giroud, Franța speră să poată întoarce soarta partidei. Ne așteaptă o repriză secundă măcar la fel de încinsă.
Alexandra Nistoroiu: „Penalty-ul cu care Argentina a deschis scorul a dat probabil milioane de senzații de deja-vu. E cel puțin al treilea penalty acordat foarte ușor sud-americanilor în Qatar. Golul lui Di Maria, însă, a încununat o fază colectivă armonioasă, iar diferența la pauză reflectă întocmai ce s-a jucat”.
Argentina - Franța. Înainte de meci:
Ioana Mihalcea: „Finala celui mai «woke» Mondial de până acum. Așa cum e și firesc, pentru că fotbalul nu e doar un sport și atât. Evoluăm pe toate planurile și în toate domeniile, devenim mai conștienți de ce se întâmplă în jurul nostru și folosim orice platformă avem la dispoziție pentru a semnala, educa și corecta nedreptățile.
Cu Franța care pare favorita logică, iar Argentina favorita sentimentală a microbiștilor, fără «Balonul de Aur» Benzema, dar cu inepuizabilul Messi, care trebuie să arate că e cel mai bun și într-o după amiază deșertică din Qatar. Sfârșitul unei ere, în care bifează tot ce n-a reușit până acum.
Messi, Messi, Messi. Toate reflectoarele sunt pe el. S-a vorbit mai mult despre Leo la acest Mondial decât despre oricine altcineva și e imposibil să procedăm altfel la finală, când din toate colțurile auzim doar: «Fotbalul îi datorează un Mondial lui Messi». Dar cât de des produce fotbalul ce se așteaptă de la el? Asta e și frumusețea. Totul e încă posibil”
Cristina Negrilă: „Oricât am încerca să nu vedem Argentina - Franța drept un duel dintre Messi și Mbappe, e imposibil. Și, așa cum se întâmplă adesea, e o finală în care se pot naște noi eroi chiar în acele momente în care așteptăm totul de la principalele vedete. În primul interviu dat vreodată, în Diario La Capital, din Rosario, Leo spunea că visul lui suprem e să joace pentru Argentina. A avut nevoie de aproape o întreagă carieră ca să nu mai fie văzut drept un străin printre ai lui.
După ce ani de zile i-au reproșat că nu simte culorile, acum mulți dintre conaționali își doresc titlul mai mult pentru el decât pentru Argentina. În cartea «Mexic 86. Mondialul meu, adevărul meu», Maradona spunea: «Sunt unul dintre puținii argentinieni care știu cât de grea e o Cupă Mondială». E seara în care fotbalistul pe care Diego l-a iubit cel mai mult duce pe umeri așteptările a 45 de milioane de argentinieni și a cine știe câte alte milioane de fani din întreaga lume”
Alexandra Nistoroiu: „Dacă aș fi bună la marketing, și eu aș vinde finala asta drept duelul Mbappe vs Messi. Amândoi au avut un turneu spectaculos, cu sclipiri de geniu, peste media echipei. Dar, din perspectiva factorilor ce pot face diferența în finală, văd meciul altfel.
O luptă între Griezmann și Messi. Mijlocașul improvizat care s-a dedublat, triplat, furișat și sacrificat în fiecare meci al Franței de până acum, devenind, improbabil, cel mai valoros jucător al ei, versus Leo Messi, pe umerii căruia e povara îndeplinirii unei profeții și a unei promisiuni.
Apoi, e o bătălie între calmul rece, clinic al francezilor, care lasă impresia că nu sunt niciodată cu adevărat în pericol să piardă vreun meci, nici când își permit exerciții de mediocritate, și, dincolo, emoția explozivă a argentinienilor, care le-a fost și motor, și busolă, dar și instrument de autosabotaj uneori”.
