Andrei Vochin scrie despre "Zîmbetul amar al destinului"

Simon Poulsen a rămas preţ de cîteva secunde cu un rînjet pe faţă după ce a marcat autogolul prin care Olanda a deschis scorul

Lecţia 1: Fotbalul e un joc
Ieri am văzut cel mai complet joc la nivelul organizării de pînă acum. O echipă de posesie, Olanda, atacînd în 4-2-3-1, alta, de tranziţie, Danemarca, apărîndu-se cu o aşezare în oglindă. Opţiuni luate, evident, în funcţie de calitatea jucătorilor. Una e să-i ai pe Van Persie, Sneijder, Van der Vaart sau Kuyt, alta doar pe Bender. Cu toată această pregătire excelentă, diferenţa a făcut-o o gafă. Un autogol, care a vrut să spună că pînă la urmă fotbalul nu-i ştiinţă exactă, ci rămîne, din fericire, un joc ce stă, deseori, la mîna destinului.

Lecţia 2: Riscul schimbării postului
Simon Busk Poulsen, fundaşul stînga care a trimis cu capul în spatele lui Agger, de unde mingea s-a dus în plasă, e atras de poartă mai tare decît orice fundaş danez. Asta pentru că, pînă în urmă cu doi ani, el a jucat extremă stîngă, atît la SonderjyskE, cît şi la Midjtylland, de unde Van Gaal l-a luat la AZ Alkmaar, contra sumei de 3 milioane de euro. Instinctul de atacant nu a putut fi pus în practică atît de departe de poarta adversă şi l-a trădat în propriul careu. Aviz amatorilor care vor să facă fundaşi oamenii de atac, gen Nicoliţă, Bozovici sau Helder.

Lecţia 3: Defensiva face rezultatul
Chiar dacă are atacanţi de top, Olanda şi-a asigurat parcursul fără greşeală din preliminarii (24 de puncte din 24 posibile) graţie unei defensive de fier. Care nu i-a trădat nici ieri după-amiază la Joburg.

2 goluri a primit Olanda în toate cele 8 partide din preliminarii

Lecţia 4: Staţi departe de speculaţii!
Cînd Simon Polsen şi-a dezgolit dantura de necaz, imediat m-am gîndit cum am fi comentat dacă Ogăraru, de exemplu, marca în propria poartă într-un meci cu Olanda. Pentru că Poulsen e danez, joacă la Alkmaar, fostă campioană a Olandei, şi a rîs, după unii, suspect de mult la deschiderea scorului. Hai, să fim serioşi!