Articol de Marius Mărgărit, Dan Bucur - Publicat vineri, 09 iulie 2010 00:00
Ioan Stamatin, profesor de fizică, a examinat balonul buclucaş de la Mondiale
Structura neomogenă, materialele folosite, dar şi striaţiile pe toate direcţiile sînt elementele care fac din mingea folosită în Africa de Sud "un obiect cu traiectorii imposibil de anticipat"
Portarii înjură, jucătorii se plîng că nu le ies voleurile sau preluările. Zig-zagurile cidatei "Jabulani" au adus nu doar goluri spectaculoase sau stupide, dar au stîrnit şi interminabile polemici la acest Mondial.
Gazeta a cerut părerea unui specialist, profesorul de fizică Ioan Stamatin (56 de ani), de la Centrul de nanoştiinţe şi surse alternative al Universităţii Bucureşti. L-am găsit în biroul său de la Facultatea de fizică din Măgurele. Din momentul în care a pus mîna pe "Jabulani" a zîmbit: "Nu sînt microbist, dar am auzit discuţiile despre mingea asta".
"Un obiect comercial"
N-a fost nevoie de teste aerodinamice. Pe măsură ce o studia, profesorul a înţeles cu ce are de-a face: "E o minge frumoasă, cu aspect comercial deosebit, dar acum înţeleg de ce jucătorii au atîtea probleme. Eu credeam că mingea trebuie să fie <prietena> fotbaliştilor, să o cunoască, să o stăpînească, dar cu acest <Jabulani> nu este cazul. Dar, repet, eu nu mă pricep la fotbal". Apoi şi-a început explicaţiile.
Geometrie variabilă
Profesorul a observat că "Jabulani" este confecţionat din mai multe bucăţi şi materiale diferite: "Practic, mingea se transformă într-un obiect cu geometrie variabilă, din momentul în care este lovită. Neavînd o structură omogenă, forţele care se dezvoltă în interiorul balonului sînt diferite, nu se anulează. Apar oscilaţii. Cu cît parcurge o distanţă mai mare în aer, cu atît îşi modifică mai mult forma şi traiectoria. Dintr-o minge de fotbal se poate transforma, de la o minge de rugby pînă la OZN, în funcţie de şocul mecanic, de efect, de viteză".
Striaţiile schimbă "zborul"
"Jabulani" nu mai are o suprafaţă netedă, precum mingile din generaţiile anterioare. "Striaţiile de pe <Jabulani>, care sînt dispuse pe toate direcţiile, influenţează drastic traiectoria balonului. Apare un coeficient de frecare suplimentar, care nu este uniform, pentru că nici stiaţiile nu sînt la fel de proeminente pe toată suprafaţa balonului. Punctul de lovire e determinant. Această minge <zboară> mereu altfel, în funcţie de locul în care este izbită de jucători", a punctat Ioan Stamatin.
"Jucătorii trebuie să studieze atent această minge. Să exerseze, să o lovească în toate zonele, ca să observe cum se duce. Asta i-ar ajuta măcar la fazele fixe, cînd îţi poţi potrivi mingea"
Ioan Stamatin, profesor de fizică
Triunghiuri geodezice
Cele patru suprafeţe triunghiulare cu vîrfurile rotunjite de pe minge, numite în limbaj de specialitate "triunghiuri geodezice", cresc numărul de necunoscute ale ecuaţiei "Jabulani". Ioan Stamatin dezvoltă: "Aceste triunghiuri acoperă nişte cusături. Materialul pare altul decît cel din care e confecţionat restul balonului. În plus, striaţiile de pe el sînt şi ele mai proeminente decît cele din jur. Iar la îmbinarea acestora, pe minge apare o altă structură care o face pe <<Jabulani>> şi mai imprevizibilă".
"N-am mai văzut aşa ceva. <Jabulani> chiar ar merita un studiu amănunţit într-un laborator de specialitate. Cred că a fost un Mondial interesant cu această minge"
Ioan Stamatin, profesor de fizică
"Mingile clasice erau mai bune"
Profesorul Stamatin susţine că modelele anterioare de mingi, cu hexagoane şi cu suprafaţă netedă, erau mult mai bune. "Structura aceea o copiază pe cea a moleculei de carbon 60, care are o geometrie perfectă. În interiorul acesteia, forţele care apar după lovirea balonului se anulează reciproc. Oscilaţiile dispar după cel mult o jumătate de metru de la lovire. Acele mingi reveneau la forma rotundă destul de repede şi aveau traiectorii normale. Singurul factor major de influenţă era efectul pe care îl imprima jucătorul".
CONCLUZIA NASA
"Jabulani e imprevizibilă!"
Experţii NASA au testat mingea de la Mondialul din Africa de Sud şi au ajuns la concluzia că "balonul devine imprevizibil la 70 de kilometri la oră". Craig Johnston, fost atacant la Liverpool între 1981 şi 1988 şi care este expert în aplicarea ştiinţei în fotbal, a mărturisit: "Îmi risc întreaga carieră cînd spun că <Jabulani> poate distruge fotbalul pe care-l cunoaştem!".
FAZE DE FOC. Suporter recidivist
Chiar dacă echipa a părăsit competiţia încă din grupe, Italia a avut un reprezentant în semifinale. Mario Ferri, fanul "squadrei azzurra", a pătruns pe teren în timpul partidei Germania - Spania cu un tricou pe care scria: "Cassano la naţională. Lippi, ţi-am zis să-l iei!". Şi nu a fost la prima abatere, el intrînd pe gazon şi la amicalul Olanda - Italia din noiembrie 2009, cînd i-a transmis selecţionerului: "Convoacă-l pe Cassano!".
Ioan Stamatin, profesor de fizică, a examinat balonul buclucaş de la Mondiale
Structura neomogenă, materialele folosite, dar şi striaţiile pe toate direcţiile sînt elementele care fac din mingea folosită în Africa de Sud "un obiect cu traiectorii imposibil de anticipat"
Portarii înjură, jucătorii se plîng că nu le ies voleurile sau preluările. Zig-zagurile cidatei " Jabulani" au adus nu doar goluri spectaculoase sau stupide, dar au stîrnit şi interminabile polemici la acest Mondial.
Gazeta a cerut părerea unui specialist, profesorul de fizică Ioan Stamatin (56 de ani), de la Centrul de nanoştiinţe şi surse alternative al Universităţii Bucureşti. L-am găsit în biroul său de la Facultatea de fizică din Măgurele. Din momentul în care a pus mîna pe "Jabulani" a zîmbit: "Nu sînt microbist, dar am auzit discuţiile despre mingea asta".
"Un obiect comercial"
N-a fost nevoie de teste aerodinamice. Pe măsură ce o studia, profesorul a înţeles cu ce are de-a face: "E o minge frumoasă, cu aspect comercial deosebit, dar acum înţeleg de ce jucătorii au atîtea probleme. Eu credeam că mingea trebuie să fie <prietena> fotbaliştilor, să o cunoască, să o stăpînească, dar cu acest <Jabulani> nu este cazul. Dar, repet, eu nu mă pricep la fotbal". Apoi şi-a început explicaţiile.
Geometrie variabilă
Profesorul a observat că "Jabulani" este confecţionat din mai multe bucăţi şi materiale diferite: "Practic, mingea se transformă într-un obiect cu geometrie variabilă, din momentul în care este lovită. Neavînd o structură omogenă, forţele care se dezvoltă în interiorul balonului sînt diferite, nu se anulează. Apar oscilaţii. Cu cît parcurge o distanţă mai mare în aer, cu atît îşi modifică mai mult forma şi traiectoria. Dintr-o minge de fotbal se poate transforma, de la o minge de rugby pînă la OZN, în funcţie de şocul mecanic, de efect, de viteză".
Striaţiile schimbă "zborul"
"Jabulani" nu mai are o suprafaţă netedă, precum mingile din generaţiile anterioare. "Striaţiile de pe <Jabulani>, care sînt dispuse pe toate direcţiile, influenţează drastic traiectoria balonului. Apare un coeficient de frecare suplimentar, care nu este uniform, pentru că nici stiaţiile nu sînt la fel de proeminente pe toată suprafaţa balonului. Punctul de lovire e determinant. Această minge <zboară> mereu altfel, în funcţie de locul în care este izbită de jucători", a punctat Ioan Stamatin.
"Jucătorii trebuie să studieze atent această minge. Să exerseze, să o lovească în toate zonele, ca să observe cum se duce. Asta i-ar ajuta măcar la fazele fixe, cînd îţi poţi potrivi mingea"
Ioan Stamatin, profesor de fizică
Triunghiuri geodezice
Cele patru suprafeţe triunghiulare cu vîrfurile rotunjite de pe minge, numite în limbaj de specialitate "triunghiuri geodezice", cresc numărul de necunoscute ale ecuaţiei "Jabulani". Ioan Stamatin dezvoltă: "Aceste triunghiuri acoperă nişte cusături. Materialul pare altul decît cel din care e confecţionat restul balonului. În plus, striaţiile de pe el sînt şi ele mai proeminente decît cele din jur. Iar la îmbinarea acestora, pe minge apare o altă structură care o face pe <<Jabulani>> şi mai imprevizibilă".
"N-am mai văzut aşa ceva. <Jabulani> chiar ar merita un studiu amănunţit într-un laborator de specialitate. Cred că a fost un Mondial interesant cu această minge"
Ioan Stamatin, profesor de fizică
"Mingile clasice erau mai bune"
Profesorul Stamatin susţine că modelele anterioare de mingi, cu hexagoane şi cu suprafaţă netedă, erau mult mai bune. "Structura aceea o copiază pe cea a moleculei de carbon 60, care are o geometrie perfectă. În interiorul acesteia, forţele care apar după lovirea balonului se anulează reciproc. Oscilaţiile dispar după cel mult o jumătate de metru de la lovire. Acele mingi reveneau la forma rotundă destul de repede şi aveau traiectorii normale. Singurul factor major de influenţă era efectul pe care îl imprima jucătorul".
CONCLUZIA NASA
"Jabulani e imprevizibilă!"
Experţii NASA au testat mingea de la Mondialul din Africa de Sud şi au ajuns la concluzia că "balonul devine imprevizibil la 70 de kilometri la oră". Craig Johnston, fost atacant la Liverpool între 1981 şi 1988 şi care este expert în aplicarea ştiinţei în fotbal, a mărturisit: "Îmi risc întreaga carieră cînd spun că <Jabulani> poate distruge fotbalul pe care-l cunoaştem!".
FAZE DE FOC. Suporter recidivist
Chiar dacă echipa a părăsit competiţia încă din grupe, Italia a avut un reprezentant în semifinale. Mario Ferri, fanul "squadrei azzurra", a pătruns pe teren în timpul partidei Germania - Spania cu un tricou pe care scria: "Cassano la naţională. Lippi, ţi-am zis să-l iei!". Şi nu a fost la prima abatere, el intrînd pe gazon şi la amicalul Olanda - Italia din noiembrie 2009, cînd i-a transmis selecţionerului: "Convoacă-l pe Cassano!".
