Articol de GSP - Publicat marti, 01 iulie 2014 00:00 / Actualizat marti, 01 iulie 2014 22:12
Argentina e numitorul comun. Puntea dintre vremi. Fuga gîndului pe distanţa a 20 de ani. Eram în California. România trecuse de SUA şi savura "optimile". Un vestiar întreg îşi striga bucuria. Mai puţin un om. Ilie Dumitrescu era reţinut. A făcut act de prezenţă, a zîmbit la interviuri, dar nu era el. "Nu-mi iese nimic. Parcă nici nu-mi ajut echipa".
Îmi vorbea cu voce scăzută în timp ce urcam împreună panta de sub vestiarul de pe Rose Bowl. Suporterii îl mîrîiau, presa nu-l mai răsfăţa. "Cred că o să pierd şi echipa", mi s-a confesat într-un final. Puiu Iordănescu l-a ţinut pe teren şi cu Argentina. Mai mult, l-a pus să joace vîrf. Şi nu s-a înşelat. Ilie a făcut meciul vieţii lui, două goluri şi un assist, şi şi-a purtat colegii către "sferturi". E drumul pe care a fost purtat la acest Mondial Di Maria. O evoluţie palidă în grupă, un murmur de nemulţumire în tribune, o dorinţă enormă de revanşă.
Angel a strîns din dinţi şi a fost chiar angel. A continuat să alerge, să se bată, să tragă la poartă din toate poziţiile. Să spere şi să creadă în el şi într-o echipă a Argentinei prinsă într-un tango atît de lent încît părea că vrea să danseze încălţată în bocanci de armată. Iar pînă în final i-a ieşit. Argentina lui Messi a devenit Argentina lui Di Maria. Aşa cum în '94, România lui Hagi se transformase pentru 90 de minute în România lui Ilie. Ilie di Maria.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
