Fotbal în 14 » Andrei Vochin despre "cît de important e să te foloseşti de toate resursele şi de toate calităţile celor de pe bancă"

Pe vremuri li se spunea "arma secretă". Deveniseră celebri. Începeau meciul pe banca de rezervă, intrau undeva pe la jumătatea reprizei secunde şi, nu de puţine ori, decideau soarta meciului cu golurile lor izbăvitoare. La Piteşti era Moiceanu, omul pe care Halagian se baza la fel de mult ca pe Iovănescu sau pe Doru Nicolae. La Steaua, "sperietoarea" adversarilor purta numele lui Gabi Balint, şi în mandatul lui Ienei, şi în cel al lui Iordănescu. Dinamo avea, de asemenea, un astfel de jucător: Ion Moldovan, cel devenit, între timp, "Comisarul", un important tehnician, atît de seniori, cît şi de juniori. Pe vremuri… cînd se făceau numai două schimbări.

De mai bine de un deceniu, echipele au dreptul la trei înlocuiri. Firesc, rolul fotbaliştilor intraţi pe parcursul meciului a crescut. Gestionarea relaţiei cu ei a devenit mai complicată, dar, dacă e făcută bine, poate aduce benficii importante întregului grup. 

Bătrînii noştri o ştiau cu toţii. De aceea, în fotbal circulau două vorbe: "spune-mi ce mijlocaşi ai ca să-ţi spun cine eşti" şi "zi-mi repede rezervele, ca să văd dacă ai vreo şansă".

La nivel de echipe naţionale, situaţia e şi mai complexă. Pe băncile de rezervă ale selecţionatelor de oriunde iau loc, în majoritate, titulari. Oameni care etapă de etapă joacă din primul minut în echipele lor, dar care, la lot, trebuie să admită noua postură. Arta de a-i ţine în priză, de a-i motiva şi de a-i face să mănînce pămîntul cînd e nevoie de ei intră în fişa postului antrenorului modern. Demonstraţia am avut-o şi la acest Campionat Mondial.

Contra Mexicului, în acel meci cu final apocaliptic, Huntelaar nu a adus doar victoria Olandei, dar a şi bătut un record al turneelor finale. Fusese al 25-lea gol marcat la CM din Brazilia de un jucător de rezervă, doborînd astfel limita maximă de 24 astfel de reuşite, din 2006. Şi asta e doar ce se vede, ce e palpabil, ce apare pe tabela de marcaj. Jocul pe care-l poate schimba un mijlocaş bun, proaspăt sau un fundaş mai decis intrat pentru a potoli un atacant mai năbădăios care-şi făcuse de cap cu titularul e mai greu cuantificabil. Însă efectele sînt, de multe ori, cît se poate de clare. 

Mai mult, mişcarea pe care Van Gaal a făcut-o înaintea penaltyurilor cu Costa Rica demonstrează încă o dată cît de important e să te foloseşti de toate resursele şi de toate calităţile celor de pe bancă. Pentru cine nu crede, material probator e dvd-ul de la celelalte penaltyuri, cu Argentina. Între Cillessen şi Krul diferenţele la lovituri de departajare au fost cît se poate de evidente. Primul n-a prins nimic. Celălalt fusese "arma secretă". Moiceanul lui Halagian.