Articol de Theodor Jumătate - Publicat joi, 28 iunie 2018 09:52
Ieri după-amiază, când trecuse puțin de ora 4, am coborât din mașină lângă Arena Baltika, stadionul de 280 de milioane de dolari care pare o corabie ce plutește undeva la marginea Kaliningradului.
"Hai să văd ce e cu ei!"
Mi-am dat seama că nu eram la intrarea bună pentru presă, cum mi s-a mai întâmplat în Rusia, așa că am luat-o încet cu rucsacul în spate și cu aparatul foto agățat de gât.
Am mers cam zece minute și am ajuns. Dar, privind în zare, am văzut doi cicliști și o echipă de televiziune (reporter - cameraman) discutând cu ei. Erau la vreo 50 de metri de mine. M-am gândit: "Pare interesant, poate au venit din Anglia pe biciclete. Hai să văd ce e cu ei?".
"Mi-ați putea spune numele?"
Amândoi sunt îmbrăcați în negru, par cicliști profesioniști, dar nu sunt. Au căștile pe cap și ochelarii de soare la ochi, nu le văd privirea, nu-i recunosc. Aștept să încheie micul interviu și intru în vorbă cu cel mai în vârstă. E foarte amabil, chiar simpatic.
- Bună! De unde veniți cu bicicletele?
- Din Anglia. Am adunat în jur de 1.500 de mile, peste două mii de kilometri (n.r. 2.414 km).
- Ce v-a făcut să porniți la o asemenea călătorie?
- O cauză caritabilă.
- Câte zile? Pe unde ați trecut?
- 17 zile. Am plecat din Londra și am trecut prin Franța, Belgia, Olanda, Germania și Polonia.
- Nu aveți bagaje?
- (Râde) Le-am lăsat în Polonia și am plecat de acolo spre Kaliningrad.
- Stați și la meciul cu Belgia?
- Sigur.
Apoi, îl întreb.
- Mi-ați putea spune numele, vă rog?
Aici apare momentul amuzant. El îmi răspunde:
- Martin Atkinson. Poți să-mi zici Martin.
- Ce coincidență! Ai același nume cu unul dintre marii arbitri englezi.
Jurnalistul și arbitrul: Dickinson și Atkinson
În acea clipă, un jurnalist britanic intervine, de lângă noi. E Matt Dickinson. Va împlini 50 de ani în acest an. La The Times de 21 de ani. În 2000, a fost ales cel mai bun jurnalist sportiv al anului în Anglia.
Zâmbește și îmi spune: "E chiar el, arbitrul Martin Atkinson".
Râdem toți. Își ridică ochelarii și nu mai e nicio îndoială: chiar e Martin Atkinson. Mă uit mai atent. Scrie pe bluză: "Professional game match officials". Și proiectul lor: "WhistleStopTour2018".
"Așa, cu cască și ochelari, e greu să te recunoască și ziariștii", îi zice Matt.
"Unul dintre noi s-a rănit și s-a întors acasă"
Îl provoc: "Să știi că te-am mai criticat și noi, în România, pentru niște meciuri". Ține la glumă: "Foarte bine. Sper totuși că n-au fost prea multe greșeli".
Fără nicio problemă, acceptă să fie pozat și filmat.
Pentru selfie, își dă ochelarii jos. A strâns deja 60.000 de lire sterline pentru mai multe campanii caritabile. Însă, în timpul călătoriei, au avut niște probleme neașteptate: "La plecare, am fost trei. Pe drum, unul dintre noi a căzut și s-a rănit. A ajuns la spital. Din păcate, a fost nevoit să revină acasă. Am continuat în doi".
La despărțire, îmi face cu ochiul: "Salută-l pe Ovidiu Hațegan! Mi-e prieten". Îi promit că n-o să uit. Goodbye, Martin Atkinson!
47 de aniare Martin Atkinson, care arbitrează în Premier League din 2004
349 de meciuria fluierat Martin Atkinson în elita fotbalul englez
Atkinson în Premier
349 de meciuri
1.197 de "galbene"
26 de "galben-roșii"
32 de "roșii" directe
81 de penaltyuri
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
