Articol de Theodor Jumătate - Publicat miercuri, 27 iunie 2018 12:51
Am văzut meciul Nigeria - Argentina 1-2 cu fanii englezi și n-au uitat războiul din Insulele Falkland. Dar, când au aflat că sunt român, și-au amintit și de golul lui Dan Petrescu de la Toulouse.
- Theodor Jumătate, jurnalist cu 23 de ani de experiență în presa de sport și șef al departamentului Fotbal Internațional la Gazeta Sporturilor, transmite zilnic pentru cititorii GSP corespondențe din Rusia pe durata Campionatului Mondial.
La Kaliningrad, îi am alături pe fanii englezi peste tot. Ne-am întâlnit și la aeroportul Hrabrovo, iar mulți dintre ei stau în același hotel cu mine. La Patriot, un fost bloc comunist care arată probabil exact ca acum treizeci de ani. Mobilă veche, televizor cu tub catodic și zăvor la baie ca să stea ușa închisă.
"Și-au pus tricourile pe care scria Malvine"
Am văzut meciul Nigeria – Argentina în micul restaurant de la etajul 2. La început, era liniște. Apoi, spre finalul primei reprize, au venit ei, vreo zece. Câțiva din Londra, doi din Leeds și restul din Newcastle. Era evident că voiau să piardă albicelestii. Nu neapărat Messi, nu aveau nimic împotriva lui, dar se rugau să fie eliminați sud-americanii.
"Argentinienii sunt unii dintre marii noștri dușmani. Poate doar cu nemții să ne războim mai mult pe stadioane", spune unul, explicând rădăcinile acestui conflict: "Toată această dușmănie a plecat de la războiul din Insulele Falkland, de 36 de ani. Știi ceva? Când ne-am întâlnit, de curând, cu fanii argentinieni pe aeroportul mare din Moscova, Șeremetievo, ei ne-au văzut grupul și și-au pus niște tricouri alb-albastre pe care scria Malvine. Erau făcute special pentru noi. Și ei simt același lucru pentru noi. Antipatie. Au încercat să ne provoace, dar i-am lăsat în pace".
"Ești orb sau ce?"
La fiecare atac al nigerienilor, scandau ca pe stadion. Când africanii au egalat, au sărit toți, sărbătorind golul de parcă ar fi marcat Harry Kane. "Argentina se duce acasă, Argentina se duce acasă", cântau ei. Un pic mai târziu, la un tackling dur, dar corect, în careul sud-american, un britanic a izbucnit și am avut un scurt schimb de replici:
- Penalty clar!
- Nici vorbă de penalty, îi spun.
- Ești orb sau ce?
Trec câteva secunde și vede reluarea. Recunoaște:
- Ai avut dreptate.
"Din cauza lui Dan Petrescu am jucat cu Argentina"
M-a întrebat de unde sunt. Era malițios. "Ah, România! Nu prea v-am mai văzut echipa la Mondial de ceva vreme". I-am răspuns: "Da, au trecut fix douăzeci de ani". Aveam și eu avantajul istoriei: "Îți amintești Mondialul din 1998? 2-1 pentru noi la Toulouse! Dar Euro 2000? 3-2 tot pentru noi la Charleroi. De fiecare dată v-am bătut în ultimul minut".
William, un londonez în vârstă de 65 de ani, n-a uitat: "Pentru mine, acesta este al șaptelea Mondial. Am fost în Franța, Dan Petrescu ne-a terminat cu golul lui din final. Din cauza acelei înfrângeri, am întâlnit Argentina în «optimi» și ne-am întors și noi acasă".
"Iată-l pe noul Maradona!"
Eroarea lui Rojo, acea încercare de degajare eșuată, când mingea i-a lovit mâna stângă, l-a oprit brusc din amintiri: "Hei, iată-l pe noul Maradona!". Nu-l vor ierta niciodată pe Diego pentru golul marcat cu mâna la Mondialul din '86: "Pur și simplu, nu poți face asta și după aceea să zici că a fost mâna lui Dumnezeu".
Nici Shilton, marele portar insular, nu-l iartă pe Maradona, deși au trecut 32 de ani.
Înapoi la bere
Englezii s-au supărat că nigerienii n-au primit penalty atunci. Au protestat. Însă, spre sfârșit, când tot Rojo a punctat decisiv, s-a făcut liniște. Se întors fiecare la berea lui.
7 chartereau aterizat ieri și azi la Kaliningrad cu fani englezi și belgieni de la Londra și Bruxelles
"Și în 1998, când am jucat la Mondial cu voi, românii, am fost tot în grupa G, cum suntem și în 2018. Sper să fim primii acum, să-i batem pe belgieni. Deocamdată, suntem la egalitate și la puncte, și la golaveraj. Avem în fața lor doar avantajul fair-play. Am primit doar două cartonașe galbene. Ei, trei" William, fan englez
"Au crezut că sunt scouter și m-au pus la masă"
Jack, unul dintre cei doi fani din Leeds, îmi dezvăluie o poveste amuzantă. "De prin anii '90, m-am împrietenit cu cineva din Pitești și, de atunci, am fost de mai multe ori acolo. Odată, am fost împreună la un meci. Eram undeva aproape de zona oficialilor la stadion și vorbeam engleză", și-a amintit el. "Cineva m-a auzit și m-a poftit în tribună. Nu doar atât. Cei de acolo m-au pus și la masă apoi. S-au purtat foarte frumos. La plecare, am întrebat de ce au făcut toate acele lucruri pentru mine. Crezuseră că sunt scouter și am venit să văd jucători".
