Articol de GSP - Publicat luni, 18 iunie 2018 17:41
Chiar dacă s-au încurcat după 40 de ani în meciul de deschidere, 1-1 cu Elveția, brazilienii au pustiit străzile din Sao Paulo, iar în locurile de întâlnire au făcut carnaval.
- Din Sao Paulo ( Brazilia), de Tiberiu-Mihail Cimpoeru. Tiberiu este un jurnalist român freelancer, iar din luna mai se află în Brazilia, unde e-n căutare de povești.
12 milioane de oameni în orașul ăsta, cinci minute până la meci, un drum de zece minute în care am văzut șapte mașini, două prăvălii deschise și vreo cincisprezece oameni.
Cu 20 de minute-n urmă eram la metroul din Sao Paulo și mulțimea era într-o continuă zbugheală s-ajungă cât mai repede la un televizor. Brazilienii și-au împânzit țara cu steaguri, tricouri și pălăriuțe de vreo două săptămâni, doar-doar o începe mai repede Mondialul, să poată să chirăie și ei ușurați a victorie după umilința semifinalelor din 2014. Să amintim și scorul, 1-7 cu Germania, deși pentru gazde e durere, iar pentru ceilalți e motiv de glumă.
În jur o tăcere nefirească. Doar din depărtare se aude o vuvuzea gravă, ca un răget din jurasic.
Sunetul zilnic
E pustiu pe străzile din Sao Paulo. O liniște abruptă într-un oraș supergălăgios. Rar, un pistol mai sparge nerăsuflarea. Sper că e de bucurie, nu e vreun ceasornicar căzut.
Nu trece zi fără s-auzi un foc de armă. Sunt atât de multe arme pe străzi, încât folosirea lor e disproporționată. Sunt furate telefoane sub amenințarea mitralierei. Totuși, rata morților violente a scăzut de la 52 la 100.000, în '99, la 6 la 100.000.
"Cu corupția avem probleme, nu cu fotbalul"
E drept că merg printr-un cartier cu blocuri înalte, garduri nefirești peste care stau niște garduri mai mici, electrice sau un balet de sârmă ghimpată, dar n-a fost nicicodată atât de tăcut. Nu e luxul cel mai dihai din Sao Paulo, cât mai degrabă un Vitan.
Un domn are ghereta de ziare deschisă și-și aranjează mobilul ca să vadă meciul. Îl întreb de speranțe și griji, iar el zice: "Eh, cu corupția avem noi probleme, nu cu fotbalul". Apoi își termină rondelele de pufuleți de pe deget.
Nici criza combustibilului nu golise așa străzile!
Tot de două săptămâni văd la TV emisiuni despre mondial cu Kremlinul pe fundal. Înainte de asta, toată ziua se vorbea despre greva camionagiilor. Au protestat împotriva creșterii prețului la combustibil cu 50% în ultimul an, blocând autostrăzile și transporturile de produse petroliere pe uscat. Benzinăriile n-au mai avut ce să vândă, mașinile ce să consume. Și tot erau mai multe mașini pe stradă decât acum.
Greva s-a-ncheiat după zece zile în care camionagiii cereau intervenție militară, iar președintele amenința cu intervenție militară. Primii voiau o lovitură de stat condusă de armată, precum cea din '64 care a dat o dictatură militară ce a ținut până în '85, iar președintele voia să deblocheze drumurile cu ajutorul armatei.
Pentru că oamenii se uită cu jind la trecutul dictatorial în care părea că nu există corupție.
Cutremur versus Revoluție
În autobuz, munca e sinonimă cu ghinionul. Vânzătorul de bilete e cu bârna-n telefon. Mai sunt trei călători, iar unul din ei, singurul bărbat, e și el cu bârna-n telefon și pumnul liber încleștat.
Dacă-n Mexic a fost cutremur la reușita lui Lozano, golul lui Coutinho din minutul 20 se aude ca o revoluție pe străzi, chiar dacă, deocamdată, îmi pare că lipsesc oamenii care să-l trăiască.
Pare.
Pentru că ajung pe o stradă plină de baruri unde cred că s-a adunat toată lumea din cartier. Nu cred, sigur s-a adunat! O mulțime uriașă de oameni, galben verde. Cei mai mulți au echipament oficial, dar merge orice model, atât timp cât e galbenul potrivit.
Au baricadat barurile
Barurile s-au baricadat cu garduri mobile și au blocat ferestrele cu steaguri, iar cei care nu mai au loc să intre se schimonosesc ca să prindă ceva prin breșele de sistem. Mulți s-au săturat de lungit gâtul, așa că se uită pe telefoane sau dansează.
Strada e blină de roabe doldora de gheață și bere. Sunt și câteva roabe grătar. Hop, a venit și doamna cu țigări la bucată. Aproape toți vânzătorii stradali au POS-uri. Poți plăti cu cardul și-n piață. Peste tot, mai puțin la metrou, unde fantele de pe sub geamurile antiglonț sunt prea mici.
Să vă fie milă!
Oamenii care-s cu sufletu-n meci simt fiecare fault. Iar golul elvețian e chiar sfâșietor, cu un întreg semiîngenuncheat, care se strâmbă de durere și furie.
Da, egalul se aude în stern de buhuituri. Tobele încep să bată doar când meciul se reia. Pentru că, în mijlocul mulțimii, între steag și un grătar, e o formație care saltă inimi cu un bas adânc.
Poliția militară e peste tot, berea la roabă e de trei ori mai scumpă, copiii sunt călare pe părinți. Cu ei pe umeri se începe dansul, pentru că o cvintuplă câștigătoare nu se deznădăjduiește la un prim egal.
E pentru prima dată din '78 când Brazilia nu câștigă primul meci la o Cupă Mondială. Atunci a fost 1-1 cu Suedia.
Iar din ochii mulțimii din cea mai populată metropolă sudamericană nu poți trage decât o singură concluzie. Să vă fie milă de cine vine la rând!
87%din populația Braziliei a fost afectată de greva camionagiilor
1.500.000de locuri de muncă s-au desființat în 2015, începutul crizei economice din Brazilia
1 trilion $s-a pierdut în Brazilia din cauza corupției
