Carlos Martins a spus adio turneului final pentru a fi alături de Gustavo: ”Pentru fiul meu”

Calvarul a început în noiembrie. Carlos Martins era la "naţionala" Portugaliei şi pregătea returul barajului de calificare la Euro 2012, cu Bosnia (6-2), cînd soţia i-a dat vestea. Fiul lor în vîrstă de numai 3 ani, Gustavo, fusese diagnosticat cu aplazie medulară, o formă rară de leucemie. La finele meciului, în loc să sărbătorească, mijlocaşul a izbucnit în lacrimi în faţa coechipierilor.

Probabilitate de unu la o sută
Gustavo avea nevoie de un transplant de măduvă osoasă de la un donator compatibil, cu vîrsta între 18 şi 45 de ani. Era unicul mod de a-i salva viaţa! O provocare aproape imposibilă, în condiţiile în care probabilitatea de a găsi unul e cam de unu la 100.000. Dar ceva trebuia făcut. Şi cît mai repede.

Apelul lui Cristiano
Cristiano Ronaldo, căpitanul, a făcut publică drama lui şi a exprimat disponibilitatea "naţionalei" de a-i veni micuţului în ajutor. Totodată, le-a cerut suporterilor să-i sprijine în această tentativă disperată. Apelul a dat rezultate neaşteptate. În săptămînile următoare, 40.000 de persoane s-au arătat dispuse să doneze sînge şi măduvă. Iar pe Facebook s-a născut o pagină dedicată fiului lui Martins, cu ştiri la zi despre starea lui şi încurajări din toate colţurile ţării.

"Nu-mi părăsesc copilul"
Prima veste bună a venit însă multe luni mai tîrziu, chiar în ziua în care selecţionerul Paulo Bento a comunicat lista convocaţilor la Euro 2012. În SUA fusese depistat un donator compatibil sută la sută. Jucătorul Benficăi trebuia să aleagă acum între Euro şi a fi alături de băiatul său, dar o mică accidentare i-a uşurat decizia: "Nu-mi părăsesc copilul".

Emoţiile n-au trecut
Gustavo a fost operat la Institul oncologic din Lisabona şi medicii vorbesc despre o intervenţie sută la sută reuşită. Happy-end? Încă nu. Urmează alte 30 de zile de emoţii, în care se va vedea cum reacţionează organismul copilului după transplant. Martins e convins: "În starea în care mă aflu n-aş putea juca nici o secundă la Euro".

Gol pentru Line
Printr-o experienţă asemănătoare a trecut şi fostul internaţional danez Kim Vilfort în 1992. Fiica lui de 7 ani, Line, era internată în spital, tot cu leucemie. Numai că el a ales să joace la Euro şi i-a dedicat lui Line golul de 2-0 marcat în finala cu Germania (2-0).

"Mă gîndisem la un moment dat să merg la Euro. Dar cînd Gustavo a început chimioterapia, înaintea operaţiei, n-am mai fost în stare să-l părăsesc" (Carlos Martins, mijlocaş Benfica)