Unicat

Simion Popa îi va încuraja pe "tricolori" la Euro 2008 din scaunul cu rotile

Are 50 de ani, dar nu-i arată. Cînd intră în redacţia Gazetei şi îţi strînge mîna, te doare. Zîmbeşte mereu şi nu se jenează de cîrjele ori căruciorul cu care se deplasează. A trecut de faza complexelor. Ţie ţi se face ruşine dacă îl priveşti aparte.
Simion Popa e, deocamdată, singurul suporter cu disabilităţi locomotorii care va însoţi "naţionala" României la Euro.

"Trăiesc o a doua tinereţe", spune Popa. Născut lîngă Arad, trăieşte acum la Clinceni, lîngă Bucureşti. E pensionar, dar nu lîncezeşte. Îşi întregeşte venitul lunar ţinînd contabilitatea unei fundaţii internaţionale. "Cînd eram mic, speram că mă voi vindeca şi voi ajunge fotbalist în echipa naţională. Gloria e un magnet pentru toţi. Miracolul nu s-a produs, dar acum mi s-a realizat visul. Voi merge la un turneu final. Va fi prima mea ieşire din ţară!", exclamă el.

Simion Popa şi-a trăit iluzia cu intensitate. N-a avut nici o şansă, dar a sperat tot timpul. "În toamna lui 1958, pe cînd aveam doar şase luni, am paralizat de la mijloc în jos. Cum s-a întîmplat? Doctorii mi-au făcut vaccinul antipoliomielitic cînd eram răcit, deşi acest lucru nu e recomandat. A fost malpraxis. În timp, am făcut 13 operaţii, însă problemele au rămas. Am fost un fel de cobai", povesteşte Popa. Devorează fotbalul nu de pe gazon, ci din tribună. Trăieşte meciurile aşa cum i-ar fi plăcut să le joace. E suporter. Iar pentru "naţională", la Euro, va fi unic în felul său.

E stelist
A fost atras de fotbal din copilărie. "În '66, cînd aveam 8 ani, am ascultat la radio meciul nostru cu Anglia de pe Wembley, 1-1, gol Dumitrache. Desenasem un teren pe hîrtie şi ţineam mîna în poarta noastră, credeam că ajut să nu luăm gol. La 9 ani, am văzut primul meci la televizor, Elveţia-România 7-1, şi nu înţelegeam de ce sînt atît de supăraţi ai noştri. Credeam că fotbalul e doar o joacă. Mi-am dat seama tîrziu, după meciul Stelei de la Middlesbrough, că nu e doar atît".

Campion la şah
Simion Popa joacă tenis de masă, baschet şi şah la clubul Temerarii Arad. "Anul trecut am ieşit campion naţional la şah. Am jucat o partidă şi cu fostul fotbalist Marcel Coraş, care mă caută să-i acord revanşa. Cînd eram mai tînăr jucam tenis de masă, sprijinit doar într-o cîrjă, dar acum nu mai pot şi stau în cărucior, ca şi la baschet", spune el. "Am jucat şi fotbal în şcoală. Eram atacant. Mai tîrziu am şi pregătit echipa de juniori din satul meu natal, Şepruş, judeţul Arad".

"Nu înţeleg duşmănia dintre suporteri. Noi, cei care privim meciurile de pe marginea terenului din scaune cu rotile, sîntem prieteni"
Simion Popa

"Lîngă gazon e frumos"
Popa nu ratează nici un meci important pe care Steaua îl dispută în Ghencea. Cum se vede o partidă din cărucior, de la marginea terenului? "Sînt avantaje şi dezavantaje. Acolo, lîngă gazon, simt vibraţiile tribunei la fel ca fotbaliştii. Îmi place că aud indicaţiile tactice ale antrenorilor şi ce îşi spun jucătorii între ei. Cele mai frumoase momente sînt însă cele de după marcarea golurilor, cînd vin şi dau mîna cu noi. Nu-mi place însă că oamenii de ordine care supraveghează tribunele stau cîteodată în faţa noastră şi ne obturează imaginea".

"Luptaţi şi transpiraţi"
Fanul arădean are o singură pretenţie de la "tricolori" la Euro 2008. "Avem o grupă foarte grea. Chiar dacă nu vom merge mai departe, aş vrea să-i văd pe băieţi luptînd la fiecare meci pînă la sacrificiu. Să iasă cu tricourile ude de transpiraţie şi cu capul sus". Popa îi simpatizează în mod deosebit pe Chivu şi pe Mutu: "Cristi e un om deosebit, iar Adi e marea noastră speranţă".

Singurul
Simion Popa este, deocamdată, singura persoană cu disabilităţi locomotorii care a contactat Federaţia Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap ca să-şi procure bilete la meciurile României din grupă. UEFA a pus la dispoziţia FRF 34 de tichete gratuite (cîte 11 cu Franţa şi cu Italia şi 12 cu Olanda) pentru suporterii cu handicap locomotor şi pentru însoţitorii acestora.